Ce ne face să visăm? (studiu)

332

Misterul provenienţei viselor a fost elucidat de cercetătorii francezi care susţin că impulsul de a visa apare pe fondul semnalelor transmise de trunchiul cerebral, informează Los Angeles Times.

Scenariile complexe și sentimentele trăite în timp ce visăm sunt produse cu ajutorul acelor regiuni de ordin superior ale creierului, însă cercetătorii au observat că și pacienţii cu leziuni grave la nivelul acestor zone sunt capabili să viseze. Aceste descoperiri ar putea stabili dacă visele sunt generate de regiunile creierului responsabile de motivaţie, percepţie, acţionare și memorare, ori de acele zone care au rol în respiraţie, salivare, controlarea temperaturii și reglarea ritmului cardiac.

Echipa de specialiști neurologi și specialiști în somn de la mai multe institute din Paris a analizat 13 persoane care au suferit leziuni la nivelul sistemului limbic al creierului, responsabil de nevoile de bază, precum sexul, hrana sau senzaţiile euforice provocate de consumul de droguri sau de alte lucruri care provoacă plăcere. Din cauza sindromului neurologic provocat de aceste leziuni, dacă nu erau îndemnaţi sau motivaţi să facă ceva, ei puteau rămâne chiar și câteva ore muţi sau inactivi și nu prea aveau gânduri spontane. Deși erau capabili, la solicitare, să rezolve exerciţii matematice sau să rememoreze amintiri, atunci când erau chestionaţi cu privire la gândurile lor ei răspundeau frecvent că „mintea lor este complet goală".

În urma experimentelor efectuate, oamenii de știinţă au observat că, în ciuda acestor aspecte, 31% dintre pacienţi (4 participanţi) au fost capabili să viseze. Visele acestora erau mai puţin frecvente, mai scurte, dar și mai puţin complexe în raport cu cele ale subiecţilor sănătoși – de exemplu o plimbare sau revederea unui cunoscut.

Majoritatea participanţilor care nu aveau leziuni la nivelul sistemului limbic (92%) au declarat că au visat în timpul somnului. Visele acestora au fost mult mai bizare, dar și mai pline de culoare, lucru care sugerează că în procesul de visare ar putea fi implicate și acele zone legate de percepţie, emoţie, motivaţie sau memorie, adaugă cercetătorii. Cu toate acestea, studiul are și minusuri, ca de exemplu faptul că leziunile pacienţilor participanţi nu sunt identice.

Cercetarea a fost publicată în jurnalul de specialitate Brain.