Cum ne trădează creierul atunci când ne simţim vinovaţi

787

O simplă scanare a creierului ar putea arăta dacă o persoană se simte vinovată sau nu în legătură cu acuzele care i se aduc, arată un reportaj al Public broadcasting Service (PBS), intens discutat la ediţia din 1 iunie a evenimentului World Science Festival, notează Live Science.

Documentarul moderat de actorul Alan Alda este bazat pe un experiment în care acesta trebuie să fure un obiect dintr-un sertar (un ceas sau un inel), fără a dezvălui celor din jur pe care dintre acestea le-a luat. Apoi, Alda este supus unui test de imagistică prin rezonanţă magnetică funcţională (IRMf). Chiar dacă în timpul scanării actorul a minţit în legătură cu obiectul pe care l-a luat „în mod fraudulos", cercetătorii au putut determina corect ceea ce el a furat de fapt, pentru că atunci când minţea, a fost dat de gol de activitatea desfăşurată în creierul său.

Psihologul şi neurologul Anthony Wagner de la Universitatea Stanford din Palo Alto susţine că scanările creierului pot dezvălui cu o acurateţe de 70 până la 90% dacă o persoană minte. În alte studii amintite de acesta, expunerea unui subiect la o singură fotografie de la locul unei crime, de exemplu, poate declanşa în mod specific activităţi la nivelul creierului, în cazul în care imaginea îi era cunoscută acestuia. Cu toate acestea, există riscul ca scanările folosind IRMf să declanşeze activităţi de culpă în creierul unui individ, în cazul în care, deşi este nevinovat, acesta îşi închipuie că ar fi comis faptul de care este acuzat.

Nita Farahany, profesor de drept la Universitatea Duke din Durham, este de părere că această tehnică ridică probleme legate de dreptul la intimitate a individului. Ea a participat la o testare cu această tehnică, fiind pusă în poziţia de a „deruta sistemul" şi de a minţi în timp ce creierul ei a fost scanat. În acest caz, oamenii de ştiinţă au putut determina familiaritatea cu imaginile la care a fost expusă cu o acurateţe de 70%. Cu toate că Farahany crede că acest sistem de determinare a faptului că o persoană minte sau nu presupune riscuri în contextul unui proces, ea recunoaşte că reprezintă o modalitate eficientă de obţinere a dovezilor, spre deosebire de metodele actuale, şi că procedeul este în continuă şi rapidă dezvoltare în ceea ce priveşte acurateţea.