Violenţă fără vină? Omul și genomul

428

Pot genele să dicteze diferenţele de comportament? Ce motive am avea să credem că da, ce motive am avea să credem că nu?

Comportamentele războinice nu erau deloc frecvente în trecut, iar crimele în rândul grupurilor nomade erau comise cel mai adesea din cauza unor dispute personale sau pentru femei, afirmă autorii unui studiu finlandez. Studiul cercetătorilor finlandezi sugerează că originile războaielor nu sunt, aşa cum credeau anumiţi cercetători, înrădăcinate în modul de viaţă al grupurilor de vânători-culegători. Comportamentele războinice erau, în schimb, mult mai prezente în comunităţile sedentare care ştiau cum să îşi cultive terenurile pentru a-şi procura hrana, menţionează revista Science. Cercetătorii finlandezi concluzionează că în trecut agresiunile mortale erau doar omucideri, actele de război fiind puţine.

Studiul finlandez a fost însă pus sub semnul întrebării de alţi cercetători, care consideră că metoda utilizată, bazată doar pe cele mai vechi date, se dovedeşte puţin fiabilă.

Dilema „genelor"

Alte studii evidenţiază chiar existenţa unei „gene războinice" vinovate de înclinaţia spre violenţă a fiinţei umane. Astfel, în urma unei cercetări efectuate de specialiști ai Universităţii de Stat din Florida, băieţii care prezintă o anumita mutaţie a genei monoaminoxidaza A (MAOA), denumită și „gena războinicilor", sunt predispuși să se alăture bandelor de cartier și să folosească armele, susţine Science Daily. Mai mult, studiul coordonat de un expert în criminologie, Kevin M. Beaver, autor a peste 50 de studii comportamentale, concluzionează că mutaţiile genei, asociate cu un caracter violent, sunt ereditare.

Pe de altă parte, „gena războinicului" la bărbaţi ar putea fi nici mai mult, nici mai puţin decât „gena fericirii" pentru femei. Un studiu a descoperit că o formă de exprimare joasă a genei MAOA pare a oferi femeilor sentimente plăcute, însă aceasta nu are acelaşi efect şi la bărbaţi. De fapt, este acelaşi tip de genă care a fost legat de agresiune la bărbaţi, arată News.yahoo.com.

Nu toţi cercetătorii sunt de acord cu aceste concluzii. Noile studii demonstrează că genele SRY ar fi responsabile de atitudinea agresivă a bărbaţilor, au declarat dr. Joohyung Lee şi profesorul Vincent Harley din cadrul Institutului Prince Henry din Melbourne, conform descoperă.ro. În opinia cercetătorilor australieni, genele SRY sunt responsabile de atitudinile războinice ale bărbaţilor, genă care-i face pe aceştia să reacţioneze mai agresiv decât femeile în cazul unei situaţii-limită. Aceiaşi cercetători cred că gena respectivă este cauza pentru care bărbaţii au un răspuns de tipul „luptă sau fugi", pe când femeile aflate într-o situaţie de stres au tendinţa de a dezamorsa situaţia cu ajutorul diplomaţiei şi al comunicării.

„Genele" pot fi acuzate pentru orice?

Încercarea de a identifica defectele de comportament uman în structura genelor conduce uneori și la concluzii mai greu de crezut. Una dintre acestea ar fi descoperirea faptului că oamenii au infidelitatea inscripţionată în codul genetic. Astfel, după căutări insistente, o echipă de cercetători americani a identificat gena care provoacă fiinţa umană în căutarea partenerilor sexuali de ocazie. Cercetătorii Universităţii de Stat din New York au concluzionat că cei care posedau gena DRD4, numită și „gena desfrâului", s-au dovedit a fi cu mult mai nerăbdători să-și înșele partenerul actual, chiar și cu un necunoscut, informează Daily Mail.

Nici „gena prostiei" nu a fost ignorată de către cercetători. Oamenii de știinţă americani de la Universitatea Emory au descoperit că oamenii poartă o genă care „împiedică dezvoltarea inteligenţei". Poreclită gena „Homer Simpson", după faimosul personaj nu foarte înzestrat cu inteligenţă, această componentă a naturii umane ar fi vinovată de lipsa de inteligenţă a unor persoane, precizează ziare.com.

Acest determinism genetic este enunţat cu toată convingerea de cercetători, așa cum susţine Steven Pinker, psiholog la Harvard, atunci când afirmă că „putem spune cu siguranţă că anumite trăsături de caracter se transmit pe cale genetică. Eu cred că acestea influenţează viaţa noastră de zi cu zi".

Pe de altă parte, rezultate ale Proiectului genomului uman au spulberat această credinţă că genele determină caracterul vieţilor noastre. Noua cercetare întreprinsă de Bruce H. Lipton, expert în biologie celulară la Şcoala de Medicină a Universităţii Wisconsin, revelează în mod surprinzător cum caracterul vieţilor noastre este cel care controlează genele noastre. Mai degrabă decât a fi victime ale eredităţii, noi suntem, de fapt, stăpânii genomului nostru.