Misterul personalităţii umane: ereditatea sau mediul ne face ceea ce suntem?

1531

Te-ai întrebat vreodată care dintre trăsăturile proprii reflectă amprenta mediului de viaţă asupra felului tău de a fi şi care sunt moştenite de la părinţi? Pornind de la cazul copiilor înfiaţi, mai similari comportamental părinţilor adoptivi decât celor biologici, un nou studiu de specialitate publicat în jurnalul Biology Letters încearcă să reliefeze influenţa factorului de mediu asupra dezvoltării personalităţii.

Cercetarea, desfăşurată pe o anumită specie de păsări (cintezele sau zebrele australiene), a vizat, în primă fază, observarea caracteristicilor acestora într-un mediu de viaţă diferit de cel obişnuit, facilitând ulterior formarea de perechi şi, implicit, procesul de depunere a ouălor. Această a doua fază a culminat cu inversarea perechilor între ele, astfel încât, în cele din urmă, păsările nu au clocit propriile ouă, ci pe ale altor serii de cinteze. Caracteristicile puilor rezultaţi, între care şi dimensiunile acestora, au fost analizate apoi la maturitate, observându-se că influenţa primordială asupra dezvoltării lor a avut-o bagajul genetic.

Întrucât studiul reprezintă un mic pas realizat în direcţia clarificării subiectului „ereditate versus mediu", rezultatele sale neputând fi extinse în mod automat la nivelul dezvoltării personalităţii umane, rămân încă nerezolvate anumite întrebări importante: Devenim ceea ce suntem datorită genelor pe care le moştenim sau prin puterea mediului în care trăim? Se poate face o departajare clară a influenţei exercitate de aceşti doi factori opuşi? În ce măsură alegerile personale pot să ne ridice deasupra determinismului ereditar şi social la care suntem supuşi şi care ne defineşte personalitatea?

Aceste reflecţii îşi vor găsi cu siguranţă răspunsul în studiile viitoare care, asemenea celui citat, vor aşeza încă o piesă de clarificare în puzzle-ul reprezentat de misterul personalităţii umane.