Cartea „de purtat” îţi spune ce să simţi când citești (video)

338

Oricine a citit o carte a trăit la un moment dat împreună cu personajul principal teama de incertitudine, căldura unei îmbrăţișări, lacrimile unei despărţiri sau tensiunea unei discuţii aprinse. Oamenii de știinţă de la Institutul Tehnologic Massachusetts (MIT), din SUA, au dus această experienţă un pas mai departe și au creat o carte conectată la o vestă specială, care simulează trăirile personajelor din carte.

Cartea „de purtat” a fost creată de Felix Heibeck, Alexis Hope și Julie Legault, toţi trei studenţi la MIT. Proiectul, supranumit și „ficţiune senzorială”, este format din două componente: cartea și o vestă specială. Vesta conţine un dispozitiv de încălzire care este responsabil pentru temperatura pielii cititorului în timpul lecturii. Ea mai are și un sistem de compresie care îl ajută pe cititor să simtă tensiune sau ușurare prin utilizarea unor pungi de aer micuţe.

„Schimbările din starea emoţională și fizică ale protagonistului provoacă un feedback discret din partea vestei. Aceasta poate aplica presiune asupra corpului fie pentru a crește ritmul cardiac, fie pentru a induce senzaţia de tensiune și teamă sau cauzând o fluctuaţie de temperatură, pentru a-l face pe cititor să tremure”, au explicat cei trei cercetători, conform Cnet.

Cartea în sine are 150 de leduri care creează un ambient luminos, schimbându-se în funcţie de firul narativ. Senzorii din carte detectează când cititorul dă pagina și ajustează lumina ledurilor în consecinţă.

Cei trei inventatori și-au demonstrat inovaţia transformând în carte nuvela „Fata care era băgată în priză”, scrisă de James Tiptree Jr. Personajul principal al nuvelei este o fată, P. Burke, bolnavă și deformată de distrofie pituitară, care experimentează viaţa prin intermediul unui avatar. Cercetătorii au motivat alegerea spunând că această nuvelă trece printr-o gamă foarte intensă de sentimente și emoţii: „Simţind braţele lui în jurul unui trup despre care crede că e al ei, luptând printre umbre pentru a se dărui lui. Încercând să-l guste și să-l miroasă prin nări frumoase moarte, să-l iubească la rândul ei cu un trup ce moare în inima focului…”

Ficţiunea tradiţională induce emoţii și creează empatie prin cuvinte și imagini, iar ficţiunea senzorială încearcă să aprofundeze această experienţă. Deși acest proiect este privit cu fascinaţie și admiraţie, mulţi scriitori sunt de părere că astfel de dispozitive nu îmbunătăţesc cu adevărat experienţa cititului. Adam Roberts este de părere că acest gen de ficţiune senzorială „infantilizează, ca și cum ne-am întoarce la genul acela de cărţi pe care le cumpărăm pentru copii mici, cu butoane și sunete. Emoţiile care pornesc din cap și merg spre corp sunt mult mai eficiente decât aceste pseudoemoţii simulate de beculeţe și căptușeală cu presiune.”

Foto: captură Vimeo