Un nou arbitru pentru jocul „de-a știinţa”

11

Un institut metaștiinţific de combatere a falsului în cercetarea știinţifică a fost lansat luna aceasta de către prestigioasa Universitate Stanford. Coordonatorul institutului, epidemiologul John Ioannidis, și-a asumat lupta contra minciunii în știinţă încă din 2005 când publica o analiză cu titlul „de ce majoritatea rezultatelor știinţifice sunt false".

Analiza din 2005 a lui Ioannidis demonstra numeroasele căi prin care cercetările știinţifice pot ajunge la rezultate ireproductibile (altfel spus, false). Cercetătorul avertiza atunci că, dintre toate greșelile metodologice, cea mai răspândită este generalizarea rezultatelor cu relevanţă statistică redusă, ca urmare a dimensiunilor mici ale eșantionului. Astăzi, la Centrul de Inovaţie pentru Metacercetare de la Stanford (METRICS), oamenii de știinţă lucrează pentru a dezvolta o disciplină a verificării lucrărilor știinţifice.

Institutul va organiza conferinţe de popularizare a noii discipline, urmărind să instruiască în acest sens entuziaști aflaţi la începutul drumului în cariera de cercetător, din domenii precum medicină, statistică și epidemiologie. Apoi, dr. Ioannidis și cofondatorul laboratorului, Steven Goodman, vor să lanseze și un jurnal de „control”, care să monitorizeze activitatea publicaţiilor de știinţă și, prin dezvăluirea greșelilor sau a fraudelor, să îi responsabilizeze mai mult pe cercetători, relatează The Economist.

În proximitatea unei descoperiri descrise drept „spectaculoasă”, „majoră”, cum a fost detectarea directă a undelor gravitaţionale primordiale, sau a „ecoului Big Bang-ului”, discuţia despre inacurateţea știinţifică poate apărea drept o nepoliteţe speculativă. Însă ea nu a luat naștere de ieri-de azi, ci este o discuţie veche și cu ramificaţii complexe.

Studii știinţifice generate pe calculator

În luna februarie a anului curent, revista Nature anunţa că două baze de date cu reputaţie – Springer și baza IEEE (Institute of Electrical and Electronic Engineers) – lucrează la înlăturarea a circa 120 de lucrări știinţifice din stocul lor pentru abonaţi, după ce au fost informate că studiile au fost generate automat, pe computer.

Studiile false au fost create cu un program computerizat numit SCIgen, care combină la întâmplare șiruri de cuvinte pentru a produce lucrări știinţifice false. Programul fusese inventat în 2005 de cercetători de la Massachusetts Institute of Technology (MIT), pentru a dovedi cât de ușor acceptă conferinţele știinţifice prezentarea unor lucrări lipsite de orice sens. SCIgen s-a dovedit a fi un succes atât de mare, încât a fost pus pe internet, la dispoziţia oricui, gratuit. Nouă ani mai târziu, un informatician francez, Cyril Labbé a creat un detector pentru documente generate automat și a depistat astfel cele 120 de falsuri.

Pe lângă dovezile privind precaritatea sistemului de control al calităţii aplicat la numeroase conferinţe știinţifice, descoperirea cercetărilor false vorbește și despre pierderi financiare greu de acceptat. O serie de articole publicate de Lancet în 2010 dezvăluia, de pildă, că aproximativ 200 de miliarde de dolari (85% din cheltuielile globale în domeniul cercetării medicale) au fost aruncaţi pe studii defectuoase ca design, redundante, care nu au fost publicate niciodată, sau care au beneficiat de rapoarte slabe.

Nu doar minciuna pătează reputaţia cercetării, ci și adevărul nespus. Directorul METRICS denunţa politica părtinitoare a unor publicaţii care nu preiau toate studiile care sunt conduse, ci doar pe acelea care au rezultate semnificative. În consecinţă, imaginea de ansamblu asupra cercetărilor dintr-un domeniu ajunge deformată.

Remediul pentru eroarea umană – raţiunea educată

Păcatele ascunse, dar nu prea, ale cercetării știinţifice înglobează greșeli (ne)intenţionate de metodologie, lipsa unui control adecvat al calităţii și deformarea perspectivei prin prezentarea selectivă a informaţiei, nota și o altă analiză The Economist.

Publicul larg cunoaște încă prea puţine din culisele lumii știinţifice, pe care mulţi o idolatrizează, în ciuda faptului că și aceasta este supusă erorii umane, ca orice alt sistem. Transparenţa în privinţa greșelilor rămâne mult în spatele intensităţii cu care se promovează succesele știinţifice. Iar asta nu se va schimba prea ușor, câtă vreme publicul nu își va asuma efortul de a-și documenta părerile, ci va lua totul de-a gata, din media (care, la rândul ei, nu e decât o părere).

Alina Kartman
Alina Kartman face parte din echipa permanentă de redactori ST. Are peste 9 ani de experiență în presa online din România și, atunci când nu scrie pentru ST, îmbină jurnalismul cu videografia și copywriting-ul la studioul KiteMedia.