comunicare

Privindu-ne în ochi propria moarte

„În filme, vezi adesea personaje care transmit un mesaj pe patul de moarte – cineva spune cu ultima suflare: «Te rog, spune-i lui Jim că îl iubesc.» Aceste lucruri mă fac să râd. N-am văzut niciodată așa ceva”, spune psihologul Lesley Fallowfield, subliniind discrepanţa dintre modul în care mor oamenii de obicei și percepţia eronată pe care o avem despre modul în care se încheie viaţa. Și nu e vorba doar de faptul că, de cele mai multe ori, trecerea de la viaţă la moarte se face lent, printr-un intermezzo al pierderii conștienţei, ci de o mulţime de detalii în care moartea nu arată niciodată ca pe ecran.

Certurile online, nou subiect de studiu știinţific

Cearta surdă, de tipul „trib contra trib”, este probabil o experienţă comună printre utilizatorii de social media. Unii cred că este atât de comună, încât ar trebui să facă obiectul unui nou domeniu de cercetare – erisologie, denumit după Eris, zeiţa discordiei în mitologia greacă.

Cuplurile care nu se tem de conflicte

Gestionarea conflictelor în cuplu seamănă cu baletul pe sârmă – necesită exerciţiu, un echilibru foarte bun și o motivaţie solidă pentru a nu confunda partenerul, în toiul luptei, cu un vrăjmaș care trebuie împins de pe sârma subţire, cu tot cu argumentele și punctul lui de vedere.

Agenda LGBT pune la încercare libertatea de exprimare

Universitatea Cornell, din New York, Statele Unite, a retras invitaţia pe care i-o făcuse lui Jannique Stewart, o activistă pro-viaţă din cadrul Institutului Life Training, de a participa la o dezbatere despre avort, după ce s-a aflat că aceasta susţine definiţia biblică a căsătoriei. Din păcate, acesta este doar ultimul exemplu care evidenţiază alunecarea mediului universitar spre un progresism care, în numele egalităţii și al corectitudinii politice, expulzează orice fel de discurs conservator, ridicând astfel încălcarea libertăţii de exprimare la rangul de a fi unica politică acceptabilă.

Drumul spre acasă

Miracolul tehnologiei moderne este preaslăvit astăzi de toată lumea. Felul în care tehnologia ne-a pus lumea la picioare, asigurându-ne că din vârful canapelei suntem în centrul universului și avem soluţii care nu cer decât să mișcăm un deget pe un ecran, ne-a cucerit iremediabil. Societatea ca întreg nu va renunţa niciodată de bună voie la confortul obţinut, ci doar va căuta să îl exacerbeze. O consecinţă directă a acestui lucru nu este doar izolarea omului în societate, ci inclusiv izolarea de Dumnezeu.

Lumea din afară și bulele din minţile noastre

Poate că Platon a fost printre primii care au gândit astfel, dar în sociologia modernă Walter Lippmann este cel care a rămas în istorie pentru ideea că oamenii nu au acces la realitate în toată complexitatea ei, ci operează cu imagini pe care și le construiesc singuri despre această realitate.

De la urările cele reci la Vestea cea Bună

Urările trimise cu ocazia sărbătorilor constituie un obicei frumos, dar şi un prilej de a evalua, în sinea noastră, cât de mult ne pasă unora de alţii, cât de mult ne-am apropiat sau, dimpotrivă, ne-am îndepărtat, în cursul anului care a trecut.

Facebook recunoaște că le permite companiilor să ne acceseze mesajele private

Ai discutat vreodată cu cineva pe aplicaţia Messenger a Facebookului, după care au început să îţi apară reclame în legătură cu subiectul respectiv?

Înainte să moară, un bătrânel i-a lăsat vecinei lui cadouri cât pentru 14 Crăciunuri

O bătaie în ușă e tot ce au auzit din partea vecinilor, înainte de a fi emoţionaţi până la lacrimi de ceea ce aveau să afle. Au deschis și au văzut-o în prag pe fiica vecinului lor, cu mâna încleștată pe un sac mare și negru. „Am crezut că mă roagă să scot eu gunoiul lor, când va veni mașina”, mărturisea Owen Williams, care i-a deschis.

Tirania astrelor

În zilele noastre, agresivitatea poate lua forme neașteptate. Forme „elegante“, nonviolente, dar care pot deveni agasante și păgubitoare atunci când anumiţi „binefăcători“ dau buzna peste noi prin internet, sms-uri și poșta clasică.

Viaţa în vecinătatea morţii

Într-una din serile în care verifica starea pacienţilor dintr-un centru de îngrijire paliativă, terapeutul a riscat o întrebare derutantă pentru o persoană al cărei univers se micșorase până la dimensiunea patului de suferinţă: „Care a fost bucuria pe ziua de astăzi”? Iar răspunsul nu a întârziat să vină: „Că trăiesc.”

Şcoala fericirii

Chestiunea educaţiei generează discuţii aprinse şi numeroase controverse. Dialogul cu prof. Steve Dickman, directorul unui liceu privat din Savannah, Tennessee, prezintă un model de educaţie probat de-a lungul timpului. Obiectivul nu stă numai în însuşirea de cunoştinţe, ci şi în deprinderile de a le aplica în viaţa reală, pentru binele propriu şi binecuvântarea altora. Produsul secundar al unei asemenea educaţii este fericirea, nici mai mult, nici mai puţin.