consumerism

Fiindcă puterea de cumpărare este un indicator al statutului social, un comportament deviant precum adicţia de shopping trece cu ușurinţă drept un privilegiu de clasă. Acest lucru nu îl face însă mai puţin patologic.

Economia turismului este pentru unele ţări principala sursă de venit. Însă, ieftinirea transportului, soluţiile de cazare tip Airbnb și mobilitatea crescândă a populaţiei înseamnă că unele obiective turistice ajung să fie călcate în picioare la propriu de mase de turiști, ceea ce duce la degradarea lor prematură. „Turismul de masă a ajuns la un punct de răscruce și cu toţii facem parte din problemă”, scrie The Guardian.

A deţine mai puţine jucării poate însemna un atu în plus pentru dezvoltarea copilului și chiar poate aduce mai multă satisfacţie în timpul jocului, arată un studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Toledo, Ohio.

Unii îi spun „artă”. Nu pentru că ar implica vreo activitate artistică, ci pentru că este ceva greu de făcut, ceva „rezervat pentru cei puţini”. Alţii îi spun simplu „minimalism”.

„Era odată un Om care trăia în Ţinutul Rarităţii. După multe aventuri și o lungă călătorie prin Știinţa Economică, s-a întâlnit cu Societatea de Abundenţă. S-au căsătorit și au avut o mulţime de nevoi.” (Jean Baudrillard)

Sustenabilitatea. Pe cât de greu de pronunţat cuvântul, pe atât de complicat de atins ţelul economic care ne-ar putea salva de la o luptă finală, și totală, pentru resurse.

Bannere atractive pe site-uri cu trafic mare, campanii de promovare, reduceri reale sau iluzorii, oferte care se epuizează cu viteza minutului sau a secundei. Liste cu produse, aprigă vânătoare de preţuri, trezirea cu noaptea-n cap. Start furat, vânzări de milioane de dolari, clienţi extaziaţi sau nemulţumiţi, colete livrate cu întârziere, bugete care o iau razna. Sau, pe scurt, Black Friday.

„Bună, sunt Rebeca și sunt dependentă de cumpărături!” Replica, la fel ca și personajul, deși aparţin unei comedii apărute în 2009, sunt totuși decupate dintr-o familiară realitate cotidiană. Shoppingul a devenit o anexă indispensabilă a vieţii moderne. Dar când nu se rezumă la a fi doar apendicele unei existenţe cu mult mai complexe, instalându-se în centrul preocupărilor unui individ, saltul de la delectare la dependenţă devine doar o chestiune de timp.

Vă mai amintiţi atelierele de reparaţii din vremea vechiului regim? Se reparau diverse, de la televizoare, frigidere și mașini de spălat până la mingi de cauciuc și ciorapi de nylon. Oare de ce astăzi, când un frigider dă semne de oboseală prematură, când o imprimantă costisitoare încă n-a apucat a dovedi că și-a meritat preţul, nu avem la dispoziţie pentru ele asemenea soluţii rapide de a le repune în funcţiune? Răspunsul pare să fie mai complex și mai „organizat” decât am crede.

Românii cumpără mult, dar și risipesc pe măsură. Aceasta este o concluzie care iese în evidenţă mai ales în perioada sărbătorilor de iarnă.

Sunt acolo să ne protejeze. Câinii. Dar și cei pe care i-am ales să ne reprezinte și să ne guverneze. Când câinii lipsesc, se instalează haosul. Oricine intră în sat, face ce vrea, ia ce vrea, pleacă. Atunci când lipsește compasul moral din guvernare se instalează haosul global și, în final, nimeni nu mai scapă. Orice comoară ajunge în ţărână și orice casă este părăsită.

Fără îndoială, Jen Rustemeyer și soţul ei, Grant Baldwin, s-au expus unor riscuri deloc de neglijat când au decis să se supună experimentului social de a consuma timp de 6 luni doar alimente pe care le găsesc în tomberoane. A rezultat un documentar, „Just Eat It”, care este foarte apreciat şi care evidenţiază risipa de mâncare pe care o fac oamenii astăzi.