credinta

Ce am pierdut când am renunţat la pământ

La începutul anilor 1900, un fermier american de rând producea destulă mâncare pentru a hrăni o familie de 5 persoane. Astăzi, un fermier american și-ar putea îndestula familia și încă 100 de persoane, în medie. Cu toate acestea, la nivel global riscăm să intrăm în imposibilitatea de a hrăni o populaţie în creștere. Cum am ajuns aici și ce ar trebui să facem pentru a ne salva la timp?

Studiu: Creștinii nu înţeleg iertarea necondiţionată

Iertarea este o idee centrală a creștinismului, care face diferenţa între acesta și alte religii. Creștinii sunt reconciliaţi cu Dumnezeu printr-un act de iertare, făcut posibil prin sacrificiul lui Iisus Christos. Dacă creștinii nu reușesc să primească și să ofere iertare, nu doar relaţiile între ei suferă, ci și caracterul de martor al lui Iisus în faţa lumii.

Schimbul de generaţie

Justin Yang este pastorul bisericii coreene din Duluth, în apropiere de Atlanta. Justin s-a născut în Coreea de Sud, dar, când era mic, familia lui s-a mutat în Statele Unite pentru ca tatăl, care este pastor, să își continue studiile, așa că Justin a făcut școala în America. Dar, când a venit timpul pentru colegiu, Justin s-a întors la Universitatea Adventistă Sahmyook, din Seul. Din acest punct începe dialogul nostru.

Studiu de caz într-un jurnal medical: Gastropareză vindecată prin rugăciune

Relaţia dintre religie și știinţe este una cel puţin complicată, iar controversele iscate în timp pe tema vindecării prin rugăciune nu au ajutat. Tragedia poveștilor în care refuzarea tratamentului medical în favoarea rugăciunii se termină cu un deces este mai mereu exploatată în presă, ca oamenii să înţeleagă cât de rudimentară și înapoiată ar fi de fapt religia. De aceea este cu atât mai interesant faptul că un studiu de caz care atestă puterea de vindecare a rugăciunii a apărut într-un jurnal medical în care studiile sunt evaluate inter pares.

Creșterea spirituală este un mod în plus în care putem fi prezenţi în propria viaţă

Ce le face pe unele familii să pună deoparte timp pentru activităţi care le împlinesc spiritual? Cum reușesc unele familii să rezerve diferite părţi ale zilei pentru a studia Biblia, pentru a se ruga împreună sau pentru a vorbi unii cu alţii despre Dumnezeu? Sociologii de la Barna au căutat să afle răspunsul la această întrebare și au descoperit că el este mult mai simplu decât se așteptau.

Aşteptând iadul

Perspectiva iadului ocupă un colţ întunecat în mintea celor mai mulţi dintre noi, fie că ne gândim la acest lucru, fie că nu. Pentru mulţi creştini, credinţa în iad este chiar mai importantă decât credinţa în Dumnezeu, din moment ce de multe ori se întâmplă ca prima să o modeleze pe ultima, şi nu invers, aşa cum ar fi sănătos şi riguros. Iar într-o epocă definită de anxietăţi generalizate, cronice, cercetătorii au început să se întrebe dacă nu cumva credinţa în iad poate fi inclusiv un predictor al sănătăţii noastre mintale.

Mlaștina nesiguranţei

Dintre toate dovezile că generaţiile mai tinere trăiesc sub imperiul nesiguranţei, depresia e cea mai convingătoare. Anxietatea care, unui număr record de tineri, le însoţește trăirile zilnice conturează tabloul unei generaţii care simte o lipsă de control cvasipermanentă. În familie, la școală sau la serviciu, în relaţiile interpersonale sau romantice, tinerii simt gheara incertitudinii, care le blochează capacitatea de a deveni și de a fi ceea ce sunt cu adevărat.

Neafiliaţii religios, pe cale să devină cel mai mare grup „religios” din SUA

Procentul celor care nu se mai declară afliliaţi niciunei confesiuni religioase este în creștere în toată lumea civilizată, iar conform ultimelor sondaje din Statele Unite neafiliaţii religios au ajuns să fie la fel de numeroși precum catolicii sau evanghelicii americani.

Bifurcaţie și confluenţă

Fiica mea a pus recent pe site-ul familiei o fotografie a nepoatei noastre jubilând în timp ce ţinea în mână un trandafir înalt și mlădios ca ea. Am privit îndelung fotografia și am scris sub ea: „Doi lujeri.” Am căzut pe gânduri și mi-am zis: „Unul dintre acești lujeri știe cu ce ocazie este pe-aici, dar mă întreb dacă celălalt știe.” Și m-am rugat: „Doamne, deschide-i ochii să vadă și să înţeleagă acest lucru.”

Cum capătă o credinţă potenţa de a vindeca

Există momente în viaţă în care tânjim după miracole ca după aer, de cele mai multe ori din nevoia de vindecare. La un moment dat, unii au parte de ele, dar cei mai mulţi nu. În final însă, cu toţii rămânem cu întrebări despre noi.

Dragostea care înghite toate fricile mele

Într-un psalm care ar merita citit în cele mai îngheţate dimineţi și în cele mai întunecate nopţi ale noastre, regele David exprima niște întrebări retorice („De cine să mă tem?/ De cine să-mi fie frică”) cărora contemporanii noștri nu ar prididi totuși să le răspundă.

„#SELFCARE” pentru creștini

Conceptul de „selfcare”, înţeles ca totalitatea metodelor prin care fiecare înţelege să își rezolve singur problemele emoţionale și să își gestioneze anxietăţile, a devenit o adevărată mișcare în ultimii doi ani, ce are în spate o întreagă industrie pregătită să ne facă viaţa mai ușoară și mai confortabilă. Pentru creștini, această tendinţă s-a dovedit a fi destul de problematică – a-ţi face viaţa mai ușoară se bate cap în cap cu indicaţiile biblice de a ne „purta crucea” în fiecare zi, însă nevoia de a gestiona cumva stresul și anxietăţile tot mai pregnante este reală.