credinta

Neafiliaţii religios, pe cale să devină cel mai mare grup „religios” din SUA

Procentul celor care nu se mai declară afliliaţi niciunei confesiuni religioase este în creștere în toată lumea civilizată, iar conform ultimelor sondaje din Statele Unite neafiliaţii religios au ajuns să fie la fel de numeroși precum catolicii sau evanghelicii americani.

Bifurcaţie și confluenţă

Fiica mea a pus recent pe site-ul familiei o fotografie a nepoatei noastre jubilând în timp ce ţinea în mână un trandafir înalt și mlădios ca ea. Am privit îndelung fotografia și am scris sub ea: „Doi lujeri.” Am căzut pe gânduri și mi-am zis: „Unul dintre acești lujeri știe cu ce ocazie este pe-aici, dar mă întreb dacă celălalt știe.” Și m-am rugat: „Doamne, deschide-i ochii să vadă și să înţeleagă acest lucru.”

Cum capătă o credinţă potenţa de a vindeca

Există momente în viaţă în care tânjim după miracole ca după aer, de cele mai multe ori din nevoia de vindecare. La un moment dat, unii au parte de ele, dar cei mai mulţi nu. În final însă, cu toţii rămânem cu întrebări despre noi.

Dragostea care înghite toate fricile mele

Într-un psalm care ar merita citit în cele mai îngheţate dimineţi și în cele mai întunecate nopţi ale noastre, regele David exprima niște întrebări retorice („De cine să mă tem?/ De cine să-mi fie frică”) cărora contemporanii noștri nu ar prididi totuși să le răspundă.

„#SELFCARE” pentru creștini

Conceptul de „selfcare”, înţeles ca totalitatea metodelor prin care fiecare înţelege să își rezolve singur problemele emoţionale și să își gestioneze anxietăţile, a devenit o adevărată mișcare în ultimii doi ani, ce are în spate o întreagă industrie pregătită să ne facă viaţa mai ușoară și mai confortabilă. Pentru creștini, această tendinţă s-a dovedit a fi destul de problematică – a-ţi face viaţa mai ușoară se bate cap în cap cu indicaţiile biblice de a ne „purta crucea” în fiecare zi, însă nevoia de a gestiona cumva stresul și anxietăţile tot mai pregnante este reală.

Studiu: doar un sfert dintre creștinii practicanţi își trăiesc credinţa și acasă

Dezamăgitor de puţini creștini practicanţi care etichetează credinţa drept „foarte importantă” pentru viaţa lor trăiesc într-un mediu familial „vibrant din punct de vedere spiritual”, arată un sondaj Barna realizat pe 2.347 de subiecţi.

Între sala de clasă şi lumea reală

Ştiind că invitatul meu, John Satelmajer, ocupă o poziţie respectată în una dintre cele mai mari companii financiare din lume, PricewaterhouseCooper, mă aşteptam să spună că a învăţat în școlile cele mai bune. Şi, într-un fel, chiar a învăţat în şcolile cele mai bune. Care anume? Ce anume l-a format pentru reuşită în viaţă? Iată subiectul discuţiei care urmează.

De unde știu că Dumnezeu există?

„Ar trebui să mă fi văzut, singur în acea cameră la Colegiul Magdalen, cum, noapte de noapte, ori de câte ori ori mintea mi se oprea un moment din lucru, Îl simţeam apropiindu-se de mine pas cu pas și hotărât, pe acela pe care atât de mult nu doream să Îl întâlnesc… Cel de care mă temeam că este adevărat a venit în final asupra mea! În ... 1929, m-am predat și am recunoscut că Dumnezeu era Dumnezeu. În noaptea aceea a îngenuncheat și s-a rugat poate cel mai mizerabil dintre toţi convertiţii Angliei!1 C.S. Lewis

Cătușele de aur și noua religie a muncii

Se spune că meseria este brăţară de aur, însă modul în care ne raportăm la aceste bijuterii pare să sugereze că brăţările cele aurii sunt mai degrabă niște cătușe acceptabile social, pe care ne-am păcălit să le purtăm cu mândrie.

Un fost senator american susţine crearea unei organizaţii mondiale de promovare a libertăţii religioase

„Optzeci la sută din populaţia lumii trăiește într-un climat de libertate religioasă restrânsă. Cum putem tolera această situaţie?” a fost pledoaria ambasadorului SUA pentru Libertatea Religioasă Internaţională, Sam Brownback, în favoarea creării unei organizaţii globale care să stimuleze ţările să respecte libertatea religioasă a cetăţenilor lor.

Eterna iluzie a secretului fundamental

Una dintre cele mai plăcute și, totodată, mai chinuitoare îndeletniciri ale minţii este să viseze la o viaţă mai bună. De câte ori nu căutăm schimbarea în bine printr-o achiziţie, prin noi prieteni, printr-o nouă casă, o nouă slujbă, o nouă relaţie sau alte idei pentru un nou început?

O lume paralelă

Este interesant cum Louis Baragona desenează portretul unei vrăjitoare moderne. Modelul de cotoroanţă călare pe mătură este depășit. Louis era sceptic iniţial, dar povestește cum Emily Grote, o „psihică” elegantă din Brooklyn, New York, i-a schimbat viaţa.

Tim Tebow: „Doar Dumnezeu mă definește”

Tim Tebow, fostul jucător de fotbal american care, în 2013, era în topul Forbes al celor mai influenţi sportivi americani, a rămas în vizorul presei și al publicului în virtutea încercării sale de a se reprofila ca jucător profesionist de baseball. Decizia a atras destule critici și sprâncene ridicate în mediul online, însă Tebow a declarat că poate face faţă criticilor.

De ce să fim morali?

„Fără îndoială că egalitatea între oameni în ce priveşte bunurile e un lucru drept: dar neputându-se face ca omul să asculte de dreptate, s-a făcut drept ca el să asculte de forţă şi, neputându-se întări dreptatea, s-a justificat forţa, pentru ca justiţia şi forţa să fie împreună şi pentru ca să existe pace, căci ea este binele suprem...” (Blaise Pascal, Cugetări)

Contribuţia religiei la discuţia despre anxietate

O fierbinţeală rece, ca senzaţia de frig de după o arsură, îi străbate corpul la fiecare răsuflare. Simte că respiră prea scurt, prea grăbit și că respiraţia e de fapt o numărătoare inversă până la momentul în care va izbucni, se va întâmpla ceva important sau cel puţin până la momentul în care își va întoarce perna pe partea rece și va mai încerca o dată să adoarmă.