Etichetă: crestini

În tinereţe, am urmat cursurile unei universităţi din Brisbane, Australia, care se afla la două ore distanţă de casă. Aveam o prietenă în oraș și rămâneam uneori la ea, pentru a evita să fac naveta în fiecare zi.

Veioză luminând slab, umbre pe tastatură, un ceas la care mă uit încruntată și care îmi arată o oră târzie – 23:47. Simţind un val de panică, degetele mele au început să alerge pe tastele de plastic. Lucrând până târziu în noapte, e de înţeles că eram foarte obosită. Nu era o oboseală din aceea...

O relaţie abuzivă, în care o persoană este supusă violenţei fizice, psihice, sociale sau spirituale ori respingerii, nu își găsește locul și nici justificarea într-o paradigmă creștină. Violenţa domestică nu este doar un simptom care, cercetat și înţeles pe deplin, poate fi  rezolvat. Ea reprezintă indiciul unor probleme biologice și psihologice care le afectează pe victime,...

„Mă interesează Iisus, nu o biserică.” Am auzit acest lucru de multe ori și chiar m-am surprins vorbind astfel în anumite perioade din viaţa mea.

În cazul popularului conflict dintre biserică și tineri, nu e posibilă decât o singură concluzie. Nu e greu de aflat ce ne lipsește. E greu de acceptat. Și de-o parte, și de cealaltă.

Fie că ești un credincios practicant, unul ocazional sau, dimpotrivă, un ateu, nu poţi să nu fii uimit de faptul că una dintre primele imagini despre Dumnezeu pe care le avem în Scriptură este una neașteptată pentru acele vremuri – Dumnezeu scrie (Exodul 31:18).

„Până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Acelaşi, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini” (Isaia 46:4).

„Istoria ne arată cât de dificil este pentru creștini să nu-L uite pe Hristos”, spunea profesorul Chris Green.1 Uitarea nu implică pierderea din memorie a existenţei Lui, ci mai ales pierderea din vedere a felului Său de a fi, a valorilor Sale și a modului în care relaţiona cu cei de lângă El.

Sunt oameni care impresionează prin felul în care pun viaţa altora mai presus de a lor. Ca misionarii care s-au lăsat uciși pentru salvarea unor sălbatici.

Munca a făcut parte din planul lui Dumnezeu pentru om încă de la facerea lui, dar la fel stau lucrurile și cu odihna. Stabilirea unor limite înţelepte între muncă și odihnă nu reprezintă doar o strategie reușită de a ne menţine productivitatea, ci se reflectă și în sănătatea relaţiei noastre cu Dumnezeu și cu semenii. Alarma...

„În faţa noastră sunt lucruri mai interesante decât cele pe care le-am lăsat în urmă.” (C.S. Lewis)

Lumea noastră ferfeniţită de păcat seamănă cu un raion uriaș cu produse care au defecte și cu cât înţelegem mai repede acest adevăr, cu atât mai bine va fi pentru noi și pentru relaţiile noastre. În cartea sa Toţi sunt normali până ajungi să-i cunoști, John Ortberg ne invită să descoperim dragostea tangibilă a lui...

Evoluţioniştii atei îi acuză pe creştini că oferă explicaţii care pun totul pe seama lui Dumnezeu atunci când nu au un alt răspuns. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a devenit paravanul ignoranţei.

În Anglia secolului al XVII-lea, mulţi copii cu părinţi anglicani nonconformiști au experimentat teroarea persecuţiei. În aceste povești, rar relatate, de suferinţă loială, putem descoperi rădăcinile firave ale acceptării sociale tot mai mari a unei idei noi: toleranţa religioasă.

Statistici recente, vehiculate de presa internaţională, construiesc în mod perseverent o imagine tot mai negativă a creștinului și a creștinismului. Cât de fondată este această imagine și cum ar trebui să o trateze cei vizaţi de ea?

„Un om este la fel de mare ca lucrurile care îl mânie.” (Winston Churchill)

În miezul frământărilor polarizante legate de mediu, creștinii s-au trezit prinși în tensiunea dintre convingerea că mediul se va degrada continuu, ca semn al iminentei Apocalipse, și necesitatea de a avea un comportament proactiv în protejarea mediului.

Vorbind despre condiţia umană cu un umor autocritic și poate autoironic, unul dintre popularele cântece gospel americane rezumă o nefericită combinare a reperelor în viziunea creștină. Titlul imnului este „This Old House” („Casa cea veche”) și în esenţă afirmă: „Nu ne permitem să reparăm casa cea veche” întrucât „mergem acasă la Domnul.”

Noi arestări, închideri de biserici și folosirea sistemului de credite sociale reprezintă instrumente pe care Partidul Comunist de la Beijing le folosește pentru a restrânge libertatea religioasă a creștinilor chinezi, a căror situaţie se înrăutăţește în mod constant.

Mai mult de 1.000 de creștini au fost victime ale radicalilor islamiști de etnie fulani în Nigeria, de la începutul acestui an, a constatat raportului Your Land or Your Blood (Pământul sau viaţa), realizat de organizaţia britanică Humanitarian Aid Relief Trust (HART).

„Asemenea sclaviei și apartheidului, sărăcia nu este naturală. Este ceva produs de om și ceva ce poate fi învins și eradicat prin acţiunea fiinţelor umane. (...) Învingerea sărăciei nu este un act de caritate. Este un act de dreptate.”[1] (Nelson Mandela)