inspirational

„Omul cu braţ de aur” și-a încheiat cariera de donator de sânge

1.173. Asta vedea James Harrison când se uita în sus la baloanele care marcau reușita sa extraordinară, în timp ce dona pentru ultima dată sânge. Niciodată nu a suportat să observe procedura, să se uite la seringi sau să vadă sânge, și, cu toate astea, a donat sânge de 1.173 de ori în ultimii 60 de ani, ajutând la salvarea vieţilor a 2,4 milioane de bebeluși.

Iertare pentru criminalii nazişti

Cele mai multe credinţe ale noastre sunt uşor de păstrat atâta timp cât nimic nu le pune la încercare. La fel ca mulţi alţii, Henry Gerecke a descoperit cât de mult credea în ceea ce predicase ani de-a rândul atunci când a fost pus în faţa unei alegeri dificile.

Salvarea de la marginea şinelor de tren

Sunt puţine zilele care ne feresc de a vedea suferinţa altora. Am învăţat să lăsăm sentimentul neputinţei să ne spele conştiinţa şi trecem mai departe, uitând că nu ni se cere să vindecăm suferinţele întregii omeniri, ci să facem zi de zi tot ce putem cu ce avem la îndemână. În cazul Normei Romero Vásquez, decizia de a nu rămâne indiferentă a salvat sute, poate chiar mii de oameni de la moarte.

Cariera unui nevăzător

Aceasta este o istorie de viaţă care ne cere să renunţăm la clișee și stereotipuri. Să fii orb nu înseamnă să fii sortit izolării și tristeţii. Dizabilităţile pot să trezească la acţiune resurse neștiute, mai ales când devenim conștienţi de nevoile unei clase întregi de persoane. Senatorul Floyd Morris, la data interviului, era președintele Senatului din Jamaica.

Pâine pentru călătorie

În faţa unei tragedii umane, cea mai la îndemână reacţie este de resemnare și cedarea în faţa sentimentului că, orice și oricât ai face, nu va fi vreodată suficient. Printre resemnaţi se strecoară, din fericire, și oameni care și-au păstrat sufletul larg deschis și care ajută cum pot ei mai bine.

„Când cânt, mă simt conectat la o sursă divină.”

În vara anului 2015, îndrăgitul violoncelist român Andrei Ioniţă a câștigat premiul întâi la celebrul Concurs Ceaikovski. |Care a fost călătoria muzicală și spirituală a acestui tânăr muzician?

Cel mai sărac preşedinte din lume

Mediul politic este unul din care ne ferim să ne alegem modele. Poate şi pentru că lista de exemple negative şi de motive pentru care nu ar trebui să le căutăm acolo este lungă şi intens analizată. Am fi sărăciţi însă dacă nu am învăţa de la acei oameni politici care, în ciuda imperfecţiunilor lor, au schimbat în bine vieţile celor pe care i-au condus.

Maratonistul speranţei

În faţa cancerului, lumea bolnavului se prăbușește de obicei și trage după ea speranţele și planurile sale de viitor. Pentru Terry Fox însă cancerul a fost începutul unei vieţi noi pe care le-a oferit-o și altora.

Copleșiţi de simplitate

Turbulenţele sociale, criza de identitate, revoluţia sexuală și cochetarea cu drogurile și cu filosofiile orientale au îndepărtat generaţii întregi din Europa occidentală de valorile conservatoare și de credinţă. În același mediu, în aceiași ani ’60 și ’70, Marejke, din Amsterdam, și Bernard, din sudul Franţei, au găsit ceva mai bun, mai durabil.

Cerul este limita

Să supravieţuiești unor torturi care te aduc la limita rezistenţei și a demnităţii umane pare o minune. Însă o minune și mai mare este să reușești să-i ierţi pe cei care te-au torturat.
video

Pădurea fermecată

Ce ai zice dacă în parcul de lângă casa ta ar apărea, din senin, un sat în miniatură? Ușiţe colorate ar închide cele mai mici scorburi ale copacilor, iar în spatele lor s-ar ascunde aluzii la o lume în care speranţa se simte ca la ea acasă. Urmăriţi și voi acest mini-documentar despre o misterioasă „Pădure a zânelor”, un proiect al cărui autor a rămas, multă vreme, secret :)

Culmile speranţei

În 1923, atunci când alpinistul britanic George Mallory a fost întrebat de ce vrea să escaladeze Everestul, răspunsul acestuia a fost: „Pentru că este acolo.” Câteva decenii mai târziu, Sean Swarner a pornit pe același drum, dar nu pentru că Everestul exista, ci pentru că el era încă în viaţă.