iubire

Om bun, om rău

Am avut întotdeauna o slăbiciune pentru fotografiile de familie, mai ales pentru cele vechi, care îţi îngăduie să te plimbi nestingherit prin ciornele unor timpuri și vieţi prea puţin cunoscute, totuși nu atât de străine.

Ultimele cuvinte ale senatorului John McCain – „Sunt cel mai norocos om de pe Pământ”

„Am spus de multe ori că sunt cel mai norocos om de pe Pământ. Mă simt așa chiar și în aceste momente în care mă pregătesc să îmi închei viaţa. Mi-am iubit viaţa, pe deplin. Am avut experienţe și aventuri și am legat prietenii cât pentru zece vieţi satisfăcătoare și sunt pe deplin recunoscător. Asemenea celor mai mulţi dintre noi, am și regrete. Dar nu aș da la schimb o zi din viaţa mea, fie din timpurile bune sau din cele rele, pe cea mai bună zi din viaţa altcuiva”, scrie senatorul John McCain într-o scrisoare deschisă de rămas-bun adresată americanilor pe care i-a slujit timp de 60 de ani.

Lupta cu boala Alzheimer, o luptă pentru acum

„El nu mai este omul pe care îl știam eu.” Așa își începe confesiunea Sabina Shalom, al cărei soţ a fost diagnosticat cu boala Alzheimer. Femeia, ajunsă la o vârstă respectabilă, spune că totul a început cu niște subiecte serioase de ceartă: „Iar a uitat să plătească facturile!”, „Poftim, acum a pierdut actele!”.

Dragostea nu dezertează, indiferent de prognoză

Zvonuri dantelate pluteau prin campusul studenţesc din Sagunto (Valencia, Spania): unul dintre băieţii americani, veniţi în Spania pentru un an de studiu, Devin, se întâlnea cu Teresa, studenta din anul II de la Teologie, pe care era greu să nu o remarci: frumuseţea izbitoare și firea ei veselă atrăgeau privirile ca un magnet. Nimeni nu bănuia atunci, nici măcar protagoniștii acestei relaţii, că povestea lor de iubire avea să fie în centrul atenţiei (și rugăciunii) multor persoane, pentru trei ani, ţesuţi în fire de frumuseţe, speranţă și suferinţă.

De la martir la licean, sau cum să fii un spectator superficial

Se spune că inteligentul și cinicul Talleyrand[1], diplomat francez și preot catolic ulterior laicizat, îi spunea lui Napoleon, atunci când acesta îi cerea să conceapă un mesaj politic: „Sire, mie daţi-mi ideea, că argumentele le găsesc singur...” Dacă în politică o asemenea atitudine intelectuală dovedește cinism și lipsă de scrupule, să ne imaginăm ce consecinţe are ea în domeniul religios.
video

Cu gândul la tine (video)

Cu ce se aseamănă o relaţie de dragoste? Cu o apă care curge când liniștită, când învolburată, trebuind ba să umple cele mai vaste...

„Tare sunt singur, Doamne, și pieziș!“

Cu ani în urmă, auzeam la radio despre o statistică din care reieșea că această perioadă a anului, luna februarie, este cea mai „bogată“ în divorţuri și despărţiri în cuplu.

Gurul meu e mai tare ca al tău

Are 2 metri înălţime și o voce care se aude cu ușurinţă până în spatele îndepărtat al sălii, în special când rage sau când înjură.

În faţa unui chip livid

Experienţa omului pe pământ este una a durerii. Căderea în păcat a însemnat că Adam și Eva au atras asupra fiecărui om care se naște rușine și frică, trudă, suferinţă, dependenţă faţă de oameni, o luptă constantă cu puterea păcatului și promisiunea morţii, care poate veni în orice clipă. Creştini fiind, nu punem la îndoială intenţiile, bunătatea sau puterea lui Dumnezeu, dar realitatea este că El nu ne poate feri în totalitate de experienţa aceasta. Nu e ciudat?

De ce să moară Iisus pentru noi?

Privită în ansamblu, această întrebare sună ca un strigăt de durere, ieșit din străfundul fiinţei umane în mijlocul întunericului incertitudinilor și al îndoielilor. Însă în această întrebare stă concentrat de fapt un ciorchine de întrebări. Ne vom opri asupra celor esenţiale și de folos pentru a ne deschide mintea, în lumina învăţăturilor Celui ce deţine toată cunoștinţa și tot adevărul.

Până ce iubirea ne va despărţi

O vedem în filme, o citim în poveștile moderne pentru copii și o auzim în cântecele romantice: dragostea este cel mai frumos, cel mai de dorit și cel mai preţios bun al omului. Mulţi spun că, dacă este ceva ce poate salva lumea de sine, atunci aceea este dragostea. Dar cum se face că tocmai dragostea a dus la profunde probleme sistemice, prin deglutinarea liantului care ţinea societatea laolaltă – familia?

Dragostea nu renunţă

Iubim oamenii pentru ceea ce sunt. Există însă un fel de dragoste prea înaltă ca să-i putem cuprinde cu adevărat toate nuanţele, un fel de dragoste care se manifestă faţă de oameni indiferent de ceea ce sunt sau au devenit. O astfel de dragoste rezumă frumos povestea lui Ian și a Larissei.