pacat

„Învaţă-ne să ne rugăm!”

Aproape tot românul știe Rugăciunea Domnească, învăţat de bunica sau de vreun părinte. Dar puţini știu că aceasta vine ca răspuns la rugămintea ucenicilor adresată lui Iisus de a-i învăţa să se roage.
Ce facem cu vinovăția, răzvrătirea si supunerea, raspunsuri la vinovatie

Ce facem cu vinovăţia?

Nicio altă instanţă pe pământ nu poate judeca un om așa de eficient cum o face sau ar trebui să o facă propria lui conștiinţă. Înainte și îndată după ce răul a fost comis începe „nemilosul“ proces.

Ce facem cu sentimentul persistent al vinovăţiei?

„Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, și eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc.” (Matei 3:11)

Aşteptând iadul

Perspectiva iadului ocupă un colţ întunecat în mintea celor mai mulţi dintre noi, fie că ne gândim la acest lucru, fie că nu. Pentru mulţi creştini, credinţa în iad este chiar mai importantă decât credinţa în Dumnezeu, din moment ce de multe ori se întâmplă ca prima să o modeleze pe ultima, şi nu invers, aşa cum ar fi sănătos şi riguros. Iar într-o epocă definită de anxietăţi generalizate, cronice, cercetătorii au început să se întrebe dacă nu cumva credinţa în iad poate fi inclusiv un predictor al sănătăţii noastre mintale.

Dosarul „Revenirea” – O anchetă de 2000 de ani (VII)

La capătul unui periplu care a urmărit modul în care credinţa şi speranţa celei de a doua veniri a lui Iisus s-au manifestat în istoria bimilenară a creştinismului, ultima parte a dosarului „Revenirea” prezintă secvenţele finale care leagă această istorie de prezent: mişcarea millerită şi adventismul.

Este toleranţa un păcat sau o virtute?

Mărturisesc sincer că nu am luat în serios subiectul până când nu i-am auzit într-o seară vorbind pe această temă pe Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, și pe scriitorul Sorin Lavric.

Violenţa – O explorare a genezei, a perpetuării și a finalului acesteia

Jumătatea lunii noiembrie a adus o veste pe care în România nu o aștepta nimeni, dar care, dincolo de Oceanul Atlantic, a însemnat sfârșitul unui capitol tulburător de istorie: moartea lui Charles Manson.

Pariurile lui Dumnezeu

Mult timp m-a deranjat povestea lui Iov și nu am putut să trec de ideea că Dumnezeu și Satana ar putea pune un pariu a cărui urmare directă să fie pierderea unor vieţi omenești.
De ce li se întâmplă lucruri rele oamenilor buni

De ce li se întâmplă lucruri rele oamenilor buni?

Întrebarea din titlu este un protest exprimat sub forma unei nedumeriri acuzatoare la adresa lui Dumnezeu. Nu este altceva decât o condamnare voalată a lui Dumnezeu și a acţiunilor Lui. Este expresia ciudată a rebeliunii unei lumi care se vede pe sine superioară lui Dumnezeu. Oamenii uită cuvintele Scripturii din cartea lui Iov: „Supărarea să nu te împingă la batjocură…” (Iov 36:18).

În faţa oglinzii

Marea atracţie a lumii virtuale vine tocmai din posibilitatea evadării pe care i-o oferă vizitatorului, care simte că acolo își poate ascunde identitatea, își poate satisface orice fantezie fără a suporta, adesea, vreo consecinţă. Posibilitatea ascunderii identităţii oferă sentimentul de libertate, dorinţă deloc rea în sine, până la urmă. Dar, este posibilă libertatea de acţiune fără nicio restricţie?

Alegeri costisitoare

Unul dintre motivele, dacă nu chiar Motivul pentru care istoria primei alegeri ratate a omului, a eșecului originar, este dezavuată vehement este duritatea aproape brutală cu care acest eveniment – o simplă decizie „dietetică” ce s-a dovedit a fi cea mai costisitoare decizie luată vreodată de un om – ne reamintește, mai puternic decât orice altă istorie, cât de dureroase pot fi urmările pașilor noștri greșiţi. Nu gustăm deloc istoriile care ţin morţiș să ne atenţioneze, moralizator, asupra consecinţelor implacabile ale alegerilor noastre greșite.

Există un păcat de neiertat?

Mă aflam alături de un tânăr creștin care înjura de Dumnezeu și de Christos și rostea cuvinte asupra cărora mi-am dat seama că nu are niciun fel de control, pe lângă furia lui pe un cal care refuza să înţeleagă românește.

Cum rămâne cu ipocrizia?

Vai-urile lui Iisus nu sunt rostite primordial în dreptul unor păcate cum ar fi hoţia, desfrâul sau crima, de care, de multe ori în chip făţarnic, ne arătăm noi așa de îngroziţi! Vai-urile Lui se îndreaptă tocmai împotriva ipocriziei[1], o formă de poluare sufletească la care, adesea, ne raportăm, inconștient sau nu, râzând sau zâmbind cu subînţeles.

Scandalul libertăţii sub har

Maestrul Pleșu ne duce în ispita unei discuţii despre atractivitatea comparativă a două opţiuni morale. De ce răul este mai atractiv?

Papa Francisc a extins autoritatea preoţilor de a ierta avortul

Papa Francisc permanentizează permisiunea acordată preoţilor doar pe parcursul anului jubiliar, de a putea ierta credincioșii care au efectuat un avort. Decizia Papei modifică doar periferic practica bisericească, însă transmite lumii un mesaj central despre crezul catolic.

Inteligenţa emoţională – O perspectivă biblică

Cei care vor atinge succesul în cele din urmă nu doar că le vor spune altora adevărul, dar și-l vor spune lor înșiși.

Totul se convertește, chiar și păcatul

Faptul că lumea trece printr-un val de schimbări este o realitate incontestabilă, iar implicaţiile sunt majore. De aici derivă modificări de percepţii și redefiniri de termeni. Nici cei care se consideră credincioși nu au scăpat de acest trend, reușind „performanţa” de a convieţui cu practici care și-au pierdut eticheta de păcat.

Jocul cu păcatul subversiv: când vulpile mici produc pagube mari

Unele păcate au „devenit” atât de mici sau minore încât nu mai atrag atenţia în niciun fel. Le acceptăm, îmbrăţișându-le ca și cum fac parte din ordinea firească a lucrurilor.

Păcatele lumii civilizate

Cuvinte precum „eroare” sau „greșeală” sunt preferabile astăzi cuvântului „păcat”. Schimbările din vocabularul uzual vin în urma faptului că și atitudinea societăţii faţă de anumite practici cândva calificate ca inacceptabile s-a schimbat.

Ciocnirea culturilor sexuale (II)

Jessica avea 19 ani când a trebuit să își anunţe părinţii, amândoi creștini practicanţi, că a rămas însărcinată. Momentul acela a generat un adevărat seism în familia tinerei care, împreună cu prietenul ei de atunci, fusese puternic implicată în mișcarea purităţii, o ideologie care promovează abstinenţa sexuală până la căsătorie, din motive religioase.

Unul luat și altul lăsat

Cel mai intrigant pentru cei care vor explicaţii complete este că unii, care pierd avionul, întârzie, sunt refuzaţi la îmbarcare sau nu ajung la avion din orice alt motiv, când înţeleg că au evitat moartea, spun cu mare convingere: „Dumnezeu a fost cu mine”. De ce a fost Dumnezeu cu ei și nu a fost și cu cei care au murit?