parenting

Școala părinţilor

Dacă, din punct de vedere biologic, un om devine părinte în momentul în care i se naște un copil – sau, din punct de vedere civil, în momentul în care adoptă un copil –, din punct de vedere practic și chiar moral, un om devine părinte atunci când criteriilor amintite li se adaugă o serie de aptitudini și calificări.

„Copiii mei sunt genii” și alte exagerări ale părintelui modern

Fiecare generaţie de părinţi își iubește copiii și caută cele mai bune metode de a le fi alături și de a-i pregăti pentru un start reușit în viaţă. Părinţii moderni par să exagereze însă, complicând foarte mult viaţa copiilor (și nu mai puţin propria lor viaţă) în încercarea de a croi un drum cât mai neted pentru picioarele încă nesigure ale copiilor.

Părintele modern, în cursa perfecţiunii

Oricine crede că știe exact cum se crește un copil își schimbă de obicei optica după ce devine părinte și se confruntă, dincolo de bucuria pe care o oferă noul membru al familiei, cu „deznădejdea și neputinţa” de a gestiona lumea complexă și nefamiliară în care se trezește, scrie psihoterapeuta Isabelle Filliozat.

Părintele bun, părintele rău

Abundenţa pe piaţă a cărţilor „revoluţionare despre creșterea unor copii responsabili, capabili şi fericiţi”, așa cum se promova un volum oarecare într-o librărie online, reflectă în mare măsură sentimentele de inadecvare pe care mulţi părinţi le trăiesc și pe care încearcă să le gestioneze dobândind un control cât mai ferm asupra educaţiei copilului.

Dilemele părinţilor care își cresc copiii sub presiune

Medeea are 8 ani și, aparent, o paletă de interese mai variată decât cea a unui adult obișnuit. Este înscrisă la o școală internaţională unde predomină cursurile în limba engleză, ţinute de vorbitori nativi. Colegii ei sunt copii de expaţi provenind din culturi și chiar rase diferite, ceea ce o amuză pe bona ei, care, atunci când o ia de la școală, spune că „a luat-o de la ONU copiilor”.