suferinta

„Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pământul este plin de făpturile Tale” (Psalmii 104:24)

Fiecare experienţă pe care o trăim ne învaţă ceva despre lume și despre Dumnezeu. Iar aceste lecţii sunt întotdeauna perfectibile. Din durerea altor oameni însă învăţăm cel mai ușor lecţii greșite.

„El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” (Apocalipsa 21:4)

„Am avut inima zdrobită de 4 ori în viaţă. Primele 3 ocazii au fost cele în care m-am despărţit de băieţii cu care mă întâlnisem, în medie, 8 luni și care mi-au spus toate versiunile aceluiași mesaj: «Ești minunată, dar nu ne potrivim.» A patra despărţire însă mi-a frânt inima într-un mod neobișnuit de dureros. Aceasta, pentru că despărţirea nu a fost de un partener romantic, ci de cea mai bună prietenă.”

Nu există iad atât de întunecat încât să nu lucească în el măcar o rază de lumină și nici prăpastie a răului atât de adâncă încât să înghită orice sâmbure de iubire. Aceasta este concluzia unei supravieţuitoare a lagărelor naziste, Corrie ten Boom.

La 28 de ani, toată lumea era a ei. Ellie Finch Hulme era logodită cu bărbatul visurilor ei și o viaţă întreagă de experienţe se așternea în faţa ei, ca un câmp deschis în care poţi alerga liber, în orice direcţie. Apoi a venit diagnosticul.

Fiica mea a pus recent pe site-ul familiei o fotografie a nepoatei noastre jubilând în timp ce ţinea în mână un trandafir înalt și mlădios ca ea. Am privit îndelung fotografia și am scris sub ea: „Doi lujeri.” Am căzut pe gânduri și mi-am zis: „Unul dintre acești lujeri știe cu ce ocazie este pe-aici, dar mă întreb dacă celălalt știe.” Și m-am rugat: „Doamne, deschide-i ochii să vadă și să înţeleagă acest lucru.”

Se spune că boala psihică de care Friedrich Nietzsche a suferit timp de 11 ani înainte să moară s-ar fi declanșat atunci când filosoful a văzut suferinţa unui cal biciuit de stăpân. Priveliștea crudă l-a făcut pe Nietzsche să fugă de îndată spre cal și să își pună braţele în jurul gâtului lui ca să îl protejeze. Marele filosof s-a prăbușit apoi la pământ și, de-atunci, nu s-a mai făcut bine.

În 2009, existau 1,6 miliarde de păsări sălbatice în Europa. În același an, Europa a crescut 1,9 miliarde de găini pentru consum. Anul 2018 marchează primul an în care populaţia de porci din Spania a întrecut populaţia de oameni, cu 3,5 milioane. În ultimii 50 de ani, la nivel global, cantitatea medie de carne pe care o consumăm anual aproape că s-a dublat. Până în 2030, alimentaţia unui chinez ar putea conţine peste 90 de kilograme de carne consumate anual. Toate aceste numere înseamnă miliarde peste miliarde de animale crescute anual direct pe linia de producţie pentru a ajunge la noi în farfurie. Când va fi destul?

Kate Spade și Anthony Bourdain. Un designer de modă și un chef/om de televiziune. Doi oameni faimoși, înstăriţi, care la vârsta de 55 și, respectiv, 61 de ani au hotărât să își ia viaţa, ambii luna trecută. Două cazuri care au șocat opinia publică și ne-au readus aminte că nu există multe garanţii împotriva suferinţei sufletești, nici faima, nici banii și nici măcar anii înţelepţiţi de vreme.

Mult timp m-a deranjat povestea lui Iov și nu am putut să trec de ideea că Dumnezeu și Satana ar putea pune un pariu a cărui urmare directă să fie pierderea unor vieţi omenești.

Îl cunosc pe Bryan Craig de peste douăzeci de ani: scriitor și conferenţiar reputat în domeniul vieţii de familie, inteligent, sistematic, cumpătat în manifestări și fin când folosește umorul.

Mandalay Bay. Un nume care a devenit zilele acestea sinonim cu tragedia este încă un rând adăugat pe lista motivelor de reculegere pe care ni le-a oferit recent viaţa.

De nimic altceva nu este legat numele lui Dumnezeu în discursul uman așa cum este legat de suferinţă și izbăvire. Acest locus este un fel de uriașă și complicată intersecţie a existenţei noastre.

În urma dezastrului provocat de uraganul Harvey, Max Lucado a rezumat într-un articol lecţiile spirituale pe care le putem desprinde dintr-un eveniment pe care știrile l-au numit „un potop care se întâmplă o dată la 1.000 de ani”. Harvey a fost urmat de alte uragane intimidante, Irma și Maria, iar discuţiile pe marginea acestor dezastre se pot purta pe diferite paliere, de la eficienţa reacţiei autorităţilor, până la poliţele pe care le plătim unei planete pe care am gestionat-o dezastruos vreme de decenii, fără teama de repercusiuni.