teodicee

Bunătatea și omnipotența divină versus răul din lume

Dumnezeu și suferinţa. O perspectivă neconvenţională asupra teodiceei

Dumnezeu este bun, iar suferinţele noastre fac parte dintr-un tablou mai amplu, pe care nu îl putem înţelege pe deplin.

Rugăciuni puternice către Dumnezeul ascuns

Nimeni nu L-a văzut niciodată pe Dumnezeu, însă Acela care L-a cunoscut dinainte să se nască pe acest pământ ne-a învăţat pe toţi să I ne adresăm prin rugăciune.

Noul coronavirus: Speranţă în furtună

Criza generată de pandemia de coronavirus are, cred eu, câteva trăsături uimitor de asemănătoare cu un incident foarte cunoscut povestit în Evanghelia după Matei (14:22-33). Ucenicii sunt izolaţi pe o corăbioară în mijlocul unei furtuni teribile, aproape la fel cum suntem și noi astăzi, izolaţi acasă de situaţia de urgenţă decretată în ţările noastre.

Providenţa lui Dumnezeu în timp de criză

Indiferent de formele pe care le îmbracă, crizele (re)nasc întrebări legitime despre providenţa lui Dumnezeu: Unde este Dumnezeu când suferim? Ne-a uitat? Ne pedepsește? Mai ţine lucrurile sub control?

Dezastrele naturale – acte ale umanităţii sau acte ale lui Dumnezeu?

Uraganul Florence, care se îndreaptă vertiginos spre Statele Unite, se preconizează a fi „furtuna vieţii” pentru locuitorii din Carolina. În timp ce oamenii își strâng bagajele, creștinii americani fac deja apeluri de tipul „#PrayforCarolina”. Credinţa este plasată din nou în centrul fenomenului, unii făcând apel la Dumnezeu să îndepărteze furtuna, alţii susţinând că furtuna este un act al lui Dumnezeu pe care nu putem spera să îl înţelegem.

Războiul minţii pe timp de pace

Atunci când descoperi că singurul lucru care ţi-a rămas este credinţa în Dumnezeu, vrei mai mult decât orice ca acea credinţă să nu se dovedească o otravă pentru sufletul tău.

Pariurile lui Dumnezeu

Mult timp m-a deranjat povestea lui Iov și nu am putut să trec de ideea că Dumnezeu și Satana ar putea pune un pariu a cărui urmare directă să fie pierderea unor vieţi omenești.

Doar noi și Dumnezeu, cu faţa către Mandalay Bay

Mandalay Bay. Un nume care a devenit zilele acestea sinonim cu tragedia este încă un rând adăugat pe lista motivelor de reculegere pe care ni le-a oferit recent viaţa.

Dumnezeu este bun. De ce atâta suferinţă?

De nimic altceva nu este legat numele lui Dumnezeu în discursul uman așa cum este legat de suferinţă și izbăvire. Acest locus este un fel de uriașă și complicată intersecţie a existenţei noastre.

„O să mor, domnișoară? O să mor?”

O să mor, domnișoară? O să mor?, o întreabă, printre lacrimi, un băieţel de vreo 10 ani pe asistenta care îi acordă primul ajutor.

Unde era Dumnezeu în timpul atentatelor de la Paris?

Nici nu se verificaseră încă zvonurile privind originea islamistă a atacurilor criminale petrecute vineri seară în Paris, că s-au și găsit oameni care să folosească evenimentul pentru a plăti vechi poliţe. Au lovit în toate direcţiile: în imigranţi, pentru că sunt musulmani; în musulmani, pentru că sunt religioși; în religie, pentru că, la prima vedere, ea este de vină. Inevitabil, mulţi au lovit în Dumnezeu.

Ce am înţeles din cazul adventistei care n-a murit în MH17

Știrea despre Frieda Souhuwat-Tomasoa, femeia adventistă care a evitat tragicul zbor MH17 din motive care ţin de religia ei, a generat reacţii diverse, de la cele de înţelegere la unele de totală dezaprobare.

Viaţa în lanţuri – Are suferinţa umană vreun sens?

Problema suferinţei umane îi preocupă deopotrivă pe atei şi credincioşi. Pe cei dintâi, căutarea unui răspuns îi duce pe culmile disperării. Pe ceilalţi, suferinţa îi aşază inevitabil în faţa unei dileme: de ce există atâta suferinţă în lume, dacă Dumnezeul care a creat-o este iubitor şi omnipotent?