Etichetă: vinovatie

Nicio altă instanţă pe pământ nu poate judeca un om așa de eficient cum o face sau ar trebui să o facă propria lui conștiinţă. Înainte și îndată după ce răul a fost comis începe „nemilosul“ proces.

Există o presupusă inevitabilitate cu privire la întunericul care cade asupra noastră, un întuneric care ne cuprinde prin toate mijloacele posibile.

Dacă rușinea ar fi un personaj, principala lui caracteristică ar fi abilitatea de a se strecura în cele mai întunecoase cotloane, evitând orice dâră de lumină și orice discuţie despre el.

Zăbovind asupra afirmaţiei că „viaţa are în mod potenţial sens în orice condiţii, chiar și în cele mai nefericite[1], îmi revine în minte povestea unei femei anonime care m-a impresionat profund cu privire la două stări existenţiale: a fi și a avea.

„Rostim multe lucruri fără să ne gândim la ce spunem. De pildă, spunem în Crez: «Cred în iertarea păcatelor.» (...) A crede în iertarea păcatelor nu este nici pe departe atât de ușor pe cât îmi imaginam.” (C.S. Lewis)

Nicio altă instanţă pe pământ nu poate judeca un om așa de eficient cum o face sau ar trebui să o facă propria lui conștiinţă. Înainte și îndată după ce răul a fost comis începe „nemilosul“ proces.

Allison Flowler (Waters) a crescut într-o familie care și-a dorit să dedice cât mai mult timp dezvoltării sănătoase fizice, emoţionale și spirituale a celor trei copii ai săi.

Pe măsură ce crește numărul deceselor provocate de complicaţii ale infectării cu noul coronavirus, o faţetă latentă a panicii sociale devine tot mai greu de ignorat. Deși este singura certitudine pe care o avem cu toţii în comun, conștientizarea faptului că propriul sfârșit este o realitate care s-ar putea concretiza accelerat ne lasă pe mulţi...

„Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, și eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc.” (Matei 3:11)

Un motto arhicunoscut din literatura motivaţională este „ieși din zona de confort”. Însă dacă această ieșire presupune să petreci mai mult timp simţindu-te vinovat?

Jessica avea 19 ani când a trebuit să își anunţe părinţii, amândoi creștini practicanţi, că a rămas însărcinată. Momentul acela a generat un adevărat seism în familia tinerei care, împreună cu prietenul ei de atunci, fusese puternic implicată în mișcarea purităţii, o ideologie care promovează abstinenţa sexuală până la căsătorie, din motive religioase.

Atunci când spunem că ne simţim copleșiţi de „greutatea" apăsătoare a vinei pe care o purtăm, s-ar putea să nu folosim doar o metaforă, ci chiar să simţim o senzaţie corporală subiectivă determinată de starea de vinovăţie, arată un studiu american publicat în jurnalul de specialitate PLOS ONE.