vinovatie

COVID-19: Ce ne-ar putea consola teribila frică de moarte?

Pe măsură ce crește numărul deceselor provocate de complicaţii ale infectării cu noul coronavirus, o faţetă latentă a panicii sociale devine tot mai greu de ignorat. Deși este singura certitudine pe care o avem cu toţii în comun, conștientizarea faptului că propriul sfârșit este o realitate care s-ar putea concretiza accelerat ne lasă pe mulţi în căutarea febrilă a unei consolări.

Ce facem cu sentimentul persistent al vinovăţiei?

„Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, și eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc.” (Matei 3:11)

În faţa celor două uși

Nicio altă instanţă pe pământ nu poate judeca un om așa de eficient cum o face sau ar trebui să o facă propria lui conștiinţă. Înainte și îndată după ce răul a fost comis începe „nemilosul“ proces.

Vinovăţia, făcută să lucreze pentru tine

Un motto arhicunoscut din literatura motivaţională este „ieși din zona de confort”. Însă dacă această ieșire presupune să petreci mai mult timp simţindu-te vinovat?

Ciocnirea culturilor sexuale (II)

Jessica avea 19 ani când a trebuit să își anunţe părinţii, amândoi creștini practicanţi, că a rămas însărcinată. Momentul acela a generat un adevărat seism în familia tinerei care, împreună cu prietenul ei de atunci, fusese puternic implicată în mișcarea purităţii, o ideologie care promovează abstinenţa sexuală până la căsătorie, din motive religioase.

„Povara conștiinţei” ar putea fi mai mult decât o metaforă

Atunci când spunem că ne simţim copleșiţi de „greutatea" apăsătoare a vinei pe care o purtăm, s-ar putea să nu folosim doar o metaforă, ci chiar să simţim o senzaţie corporală subiectivă determinată de starea de vinovăţie, arată un studiu american publicat în jurnalul de specialitate PLOS ONE.