Să supravieţuiești unor torturi care te aduc la limita rezistenţei și a demnităţii umane pare o minune. Însă o minune și mai mare este să reușești să-i ierţi pe cei care te-au torturat.

Louis Zamperini s-a născut la New York, în 1917, într-o familie de imigranţi italieni. Pentru că nu știa limba engleză, a devenit rapid ţinta batjocurii colegilor de școală. A învăţat să riposteze prin înjurături și bătaie. Avea doar cinci ani când a început să fumeze, iar câţiva ani mai târziu s-a apucat și de alcool, pe care și-l procura furând de la contrabandiști. Era de nestăpânit.

Louis intrase deja în atenţia poliţiei când fratele lui, Pete, a încercat să îl ajute și l-a înscris în echipa de atletism a școlii. Eșecul iniţial l-a motivat pe ambiţiosul Louis să renunţe la ceea ce îl împiedica să devină campion la alergări: ţigări, alcool și bătăi.

În scurt timp, Louis se pregătea pentru Jocurile Olimpice de la Berlin, din 1936, fiind cel mai tânăr atlet american calificat vreodată pentru proba de 5.000 de metri. Deși nu a prins podiumul în 1936, era privit ca o tânără speranţă a atletismului. Hitler însuși a ţinut să-l cunoască personal.

Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial și înrolarea în armată i-au furat însă orice șansă la un titlu olimpic. În 1943, vechiul avion militar în care Louis se afla alături de alţi 11 oameni s-a prăbușit în ocean, în preajma arhipelagului hawaiian. Doar Louis și alţi doi membri ai echipajului au supravieţuit. Plutind într-o barcă de salvare, s-au hrănit cu pești și albatroși și au băut apă de ploaie. „Într-o barcă de salvare nu mai sunt atei. Ne rugam dimineaţa, la prânz și seara să fim salvaţi”, avea să povestească Louis.

După 47 de zile și peste 6.000 de kilometri parcurşi în Pacific, doar doi supravieţuitori au ajuns la ţărm, în mâinile japonezilor. Fără milă, japonezii i-au trimis în lagăre de concentrare, unde a început coșmarul torturilor aplicate în principal de Mutsuhiro Watanabe, considerat ulterior unul dintre cei mai îngrozitori criminali de război. Ţinta lui preferată devenise Zamperini, care era faimos și în Japonia datorită atletismului. Miraculos, Louis a supravieţuit. Doi ani mai târziu, la finalul războiului, s-a întors în Statele Unite ca erou de război. Și-a întemeiat o familie, dar trecutul îl bântuia. Nu putea să doarmă din cauza coșmarurilor groaznice cu Watanabe, așa că s-a reapucat de băutură. Într-o noapte, din pricina unui coșmar, a vrut să o stranguleze pe soţia sa, pe care o confundase cu Watanabe. Speriată, aceasta a decis să divorţeze.

Dar viaţa i-a dat din nou o șansă lui Louis: convertirea soţiei lui și anularea divorţului l-au convins să asculte o predică a lui Billy Graham. Acolo și-a predat viaţa lui Dumnezeu, Cel căruia I se rugase în barca de salvare și în tabăra de prizonieri. „Cumva, în timp ce stăteam în acea seară în genunchi, am știut că i-am iertat pe cei care m-au torturat, inclusiv pe Watanabe.” Din acea noapte, coșmarurile au încetat.

Eliberarea de care el se bucurase trebuia împărtășită. Pe parcursul a câţiva ani, s-a întors în Japonia și i-a vizitat în închisori pe foștii lui torţionari, pentru a-i asigura de iertarea lui. Doar Watanabe nu a vrut să-l vadă. Dintre ceilalţi, mulţi au devenit creștini, confirmându-i lui Louis că merită să spună: „Cred din toată inima că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care-L iubesc pe Dumnezeu.” Louis și-a încheiat viaţa, în 2014, la 97 de ani. Biografia sa fascinantă este subiectul filmului recent Unbroken (De neînvins, rom.) în regia Angelinei Jolie.