Procrastinarea, sau obiceiul de a amâna o sarcină până aproape de termenul ei limită, exercită asupra multor oameni o atracţie irezistibilă. Tentaţiile savuroase din jur maschează deserviciul pe care ni-l face amânarea, dintre care cel mai mare este acela că ne poate împiedica să ne atingem obiectivele.

Caracteristicile de bază ale procrastinării sunt așteptările, valoarea și timpul, susţine dr. Piers Steel, autorul cărţii The Procrastination Equation (Ecuaţia amânării). În ceea ce privește așteptările, preferăm recompensele mai probabile în detrimentul celor mai puţin probabile.

Așteptările se pot schimba apoi în funcţie de elementul valoare. Astfel, dacă ar fi să alegem între un câștig sigur, dar mic, și unul riscant, dar mult mai mare, vom introduce în calcul elementul valoare, pentru a estima cât de mare trebuie să fie câștigul încât să acceptăm riscurile.

Includerea elementului timp face ecuaţia și mai complexă. Suntem dispuși să așteptăm mai mult timp, dacă vom primi o sumă mai mare de bani? Cât de mare trebuie să fie acea sumă, încât să ne convingă să acceptăm așteptarea? Astfel, cu cât suma finală, pentru care suntem dispuși să așteptăm, este mai mare cu atât mai puţin suntem predispuși la amânare și devenim mai impulsivi.

Elementul de impulsivitate se adaugă și el la ceea ce dr. Steel a numit ecuaţia amânării și care se prezintă după cum urmează:

AȘTEPTĂRI x VALOARE
_______________________
IMPULSIVITATE x AMÂNARE

„Pe măsură ce amânăm termenul îndeplinirii unei sarcini, valoarea AMÂNĂRII crește, iar motivaţia noastră de a ne ocupa de acea problemă scare. IMPULSIVITATEA multiplică efectele AMÂNĂRII și așa se face că impulsivii simt cu mult mai puţin efectele scurgerii timpului,” explică dr. Steel în cartea sa.

O scuză des întâlnită în amânarea sarcinilor este aceea că suntem mai creativi în faţa termenelor-limită. Acest lucru nu este neapărat neadevărat, dar ceea ce înseamnă, de fapt, este că, dacă ne-am începe munca din timp, nu am avea aceleași rezultate. Acest lucru este fals. Am avea cu totul alte performanţe dacă am lucra azi și mâine, în loc să lucrăm doar mâine.

Din păcate, nu amânăm doar sarcini legate de serviciu sau lucru, ci și chestiuni personale importante, cum ar fi vizite medicale sau chiar și „revizii” spirituale. Adesea, tărăgănarea aduce după sine și un sentiment de vinovăţie și frustrare, care mai departe ne împiedică să fim motivaţi în îndeplinirea sarcinilor. Toate, în detrimentul nostru – fizic, spiritual și emoţional.

Să nu ne pierdem însă speranţa. În aceeași carte, dr. Steel propune câteva metode de evitare pas cu pas a procrastinării, sau „povestea noastră de dragoste cu clipa prezentă”, cum o mai numește el.

  1. Recunoașteţi că cea mai mare îngrijorare este lipsa de voinţă.
  2. Ascultaţi sau citiţi discursuri motivaţionale.
  3. Alăturaţi-vă unei asociaţii comunitare, profesionale sau caritabile.
  4. Înfiinţaţi un grup de suport.
  5. Faceţi o listă a cauzelor obișnuite ale procrastinării.
  6. Evitaţi plictiseala încercând să îndepliniţi sarcinile mai provocatoare întâi.
  7. Conectaţi sarcinile la obiective pe termen lung pe care le consideraţi motivatoare.
  8. Rezervaţi sarcinilor grele dimineţile și momentele de performanţă maximă.
  9. Mâncaţi regulat și pe cât posibil sănătos.
  10. Faceţi mișcare câteva zile pe săptămână.
  11. Stabiliţi un program regulat de somn.
  12. Alcătuiţi o listă cu recompense pe care vi le puteţi oferi.
  13. Faceţi-vă lucrul cât mai agreabil (ascultând muzica preferată sau lucrând cu un prieten etc.)
  14. Înlocuiţi elementele perturbatoare cu imagini sau mesaje motivaţionale, ceva care să vă amintească pentru ce munciţi.

„Amânarea iraţională este o inclinaţie, nu o inevitabilitate”, concluzionează dr. Steel. „Dacă suntem capabili să ne acceptăm așa cum suntem, o putem contracara. Putem lăsa în urmă procrastinarea, dar aceasta numai dacă ne recunoaștem limitele și adoptăm sfaturile care decurg din această stare de lucruri.” La treabă, deci!