Fetiţă cu paralizie cerebrală își salvează frăţiorul de la înec

2707

Lexie Jackson are 9 ani și o boală extrem de dură. Are însă dragostea și sprijinul familiei ei, care a crescut-o cu o voinţă și o atitudine faţă de viaţă pe care mulţi dintre adulţii sănătoși fizic nu le mai au. Cu câteva zile în urmă, toată Canada, unde locuiește familia Jackson, a aflat că Lexie și-a salvat frăţiorul de un an care căzuse în piscina din curte și a declarat-o eroină.

Totul s-a întâmplat în câteva secunde, povestea Kelly Jackson, mama lui Lexie. Femeia, împreună cu mama ei, era la bucătărie, descărcându-și cumpărăturile făcute pentru aniversarea de 9 ani a fetiţei. Leeland, care adormise în scăunelul lui pe drumul de întoarcere, fusese așezat și el în bucătărie. Însă fără ca femeile să își dea seama, micuţul s-a trezit și s-a dus spre curtea din spate, acolo unde era piscina proaspăt umplută cu apă.

Însă Lexie, din scaunul cu rotile, îl supraveghea pe frăţiorul ei și, văzându-l cum pășește hotărât spre piscină, a tras un ţipăt care a alertat toată familia. Mama, care o cunoaște cel mai bine, spunea că niciodată nu a mai auzit-o ţipând așa. „Ţipa și arăta spre ușă și atunci mi-am dat seama că Leeland nu este lângă ea”, a spus și bunica. Într-o fracţiune de secundă, bunica a înţeles de la Lexie că cel mic se strecurase afară.

Ca niciodată, spunea ea, micuţul a tras și ușa după el. Bunica a ieșit afară și nu îl vedea. „Tocmai umplusem piscina. Apa era rece ca gheaţa. Pusesem și o copertină peste ea. Așa că am dat fuga… El era [căzut în piscină] chiar lângă margine, așa că l-am scos din apă”, povestea bunica. Leeland a tușit apă și a fost dus la spital imediat.

Mama lui Lexie povestea că a îmbrăţișat-o, a plâns și „încă îi mulţumesc în fiecare zi fiindcă, sincer, în cazul acela, două secunde puteau face diferenţa între viaţă și moarte”.

Poliţia Regională din Halifax și Primăria locală au dorit să onoreze gestul fetiţei și i-au oferit o diplomă. Familia ei spune că aceasta este, cu siguranţă, o aniversare pe care nu o vor putea uita. „Nu e nevoie să poţi merge sau vorbi sau să îţi folosești absolut toate simţurile. Te poţi face auzit și poţi ajuta chiar și așa. Iar ea, da, chiar i-a salvat viaţa”, spunea bunica lui Lexie.

În două zile de la incident, familia montase deja un gard cu încuietoare care separă casa de piscină.