În faţa unei tragedii umane, cea mai la îndemână reacţie este de resemnare și cedarea în faţa sentimentului că, orice și oricât ai face, nu va fi vreodată suficient. Printre resemnaţi se strecoară, din fericire, și oameni care și-au păstrat sufletul larg deschis și care ajută cum pot ei mai bine.

Mai mult de jumătate din viaţă, Dionysis Arvanitakis a privit marea, de pe geamul brutăriei sale din insula Kos, Grecia. Ani de-a rândul, marea i-a adus turiști, dornici să vadă locul în care s-a născut Hipocrate, cel mai vestit medic al Greciei antice, considerat părintele medicinei. În ultimii ani însă, pe insula mai aproape de Turcia continentală decât de Grecia, marea a adus mii de refugiaţi din Siria, Irak, Afganistan și Eritreea.

Localnicii de pe mica insulă s-au împărţit în faţa valului de refugiaţi, unii venind în ajutorul celor înfriguraţi și înfometaţi, alţii folosind orice mijloace, chiar și violenţa, pentru a-i determina să plece. La începutul anului 2016, în presa internaţională au apărut imagini cu mai mult de 2.000 de oameni care au protestat în mod violent împotriva construirii unor centre pentru refugiaţi, care ar fi afectat turismul din zonă pe care se bazează în principal economia insulei. În tot acest timp, pe insulă se aflau sute de refugiaţi, care nu at fi avut unde să stea sau ce să mănânce dacă nu ar fi fost localnici care, la fel ca Dionysis, vedeau lucrurile dintr-o cu totul altă perspectivă.

„Cine nu a flămânzit vreodată în viaţa lui nu se poate pune în locul acestor oameni“, le-a spus Dionysis jurnaliștilor după ce povestea lui a devenit cunoscută în toată Europa. Pe când avea doar 16 ani, din cauza situaţiei familiale precare, Dionysis a plecat din Grecia în Australia, în căutarea unui trai mai bun. Atunci când privește la refugiaţi, se vede pe el în urmă cu peste 60 de ani, flămând într-o ţară a cărei limbă era o necunoscută pentru el, disperat să găsească un loc în care să muncească.

A lucrat în Australia ani buni ca bucătar, până a reușit să strângă bani pentru a se întoarce în Grecia natală. Când a revenit pe insula Kos, acolo unde se născuse soţia sa, Evangelia, și-a deschis o brutărie. Cu ajutorul fiului său, în timp, brutăria s-a extins în șapte locaţii, devenind cea mai cunoscută de pe insulă.

Cunoscută a devenit brutăria lui de pe malul mării și pentru miile de refugiaţi care au trecut în drumul lor spre Europa prin insula Kos. În fiecare dimineaţă, cozi de zeci de oameni stau înșirate în faţa dubiţelor cu care Dionysis aduce pâini calde pentru a le împărţi refugiaţilor. Are 77 de ani și ar putea foarte ușor să lase pe alţii să ducă povara, dar Dionysis se trezește cu câteva ore mai devreme pentru a fi sigur că dimineaţa vor fi gata cele peste 90 de kilograme de pâine coaptă în plus pentru refugiaţi.

Grija lui principală sunt copiii, pentru care pregătește gogoși calde și produse de patiserie. Nu poate să vorbească cu oamenii care stau la coadă pentru că nu le știe limba, dar căldura și prietenia trec ușor de această barieră. Recunoștinţă, strângeri puternice de mâini sau îmbrăţișări care nu au nevoie de traducere sunt răsplata lui.

Gestul lui a inspirat oameni de afaceri locali și proprietari de hoteluri, care au început să ofere sendvișuri și lucruri donate de turiști. Unii dintre cei veniţi în vacanţă au renunţat la relaxare pentru a oferi mâncare, apă și haine de călătorie. Două surori din Germania au înfiinţat o organizaţie care oferă 800 de mese calde în fiecare zi, iar voluntari olandezi vin în mod regulat pentru a ajuta. Tabere de refugiaţi au fost create în cele din urmă la insistenţele Înaltului Comisariat pentru Refugiaţi al Naţiunilor Unite (UNHCR), iar pagini pe reţelele de socializare, precum Kos Kindness, au fost create pentru a strânge lucruri necesare refugiaţilor blocaţi pe insulă.

Se spune că un gest mic poate avea efecte neașteptate. Efortul lui Dionysis nu a trecut neobservat pe insula Kos, dar nimeni nu se aștepta să ajungă mai departe de atât. După ce președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Junker, l-a menţionat în discursul său referitor la starea Uniunii Europene, Dionysis a devenit un simbol pentru modul în care europenii ar putea să trateze situaţia refugiaţilor. „Europa este brutarul din insula Kos care își împarte pâinea cu cei flămânzi și osteniţi. Aceasta este Europa în care vreau să trăiesc“, a declarat Junker în luna septembrie a anului trecut.

Comitetul Economic și Social European a recompensat în luna decembrie 2016 iniţiative de excepţie ale societăţii civile. Printre câștigători s-a aflat și Dionysis Arvanitakis, pentru contribuţia sa și pentru exemplul pe care l-a oferit locuitorilor de pe insula Kos și întregii Europe.

Atunci când a fost întrebat de jurnaliști cum vede el situaţia refugiaţilor de pe insulă, răspunsul lui a fost simplu și cuprinzător: „E vorba despre «noi» și «ei» pe aceeași insulă. Suntem două linii paralele, care cumva converg în sensul profund al cuvântului «uman».“