În ultimele 3 zile am fost impresionaţi de tragedia de la Maternitatea Giulești. Copii arși de vii care au murit, alţii încă aflaţi la terapie intensivă; părinţi disperaţi, fericiţi sau îndureraţi; telespectatori care semnează petiţii impresionaţi de clipurile televiziunilor; oficiali care pasează responsabilităţile și nu se pronunţă, nici măcar cu privire la propria demisie; eroi care au salvat sau voluntari care au venit să spună o vorbă bună celor în nevoie.
Iar ceilalţi care sunt în viaţă au fost botezaţi cu botezul de urgenţă. Informaţia a fost dată la televiziunile de știri, a fost scrisă în Adevărul și am citit-o deja și pe CNN.
Corina Drăgotescu a scris iritată sub titlul „Pruncii arși de vii nu pot fi înmormântaţi creștinește" , încă din primele rânduri semnalând controversa prin semnul exclamării. Mă rezum la un paragraf: „Problema slujbei de înmormântare creştineşti este una extrem de controversată, în condiţiile în care ea este neclarificată, chiar şi în interiorul Bisericii." Ziarista menţionează cazul artistei Bianca Brad care a trecut ca mamă prin această situaţie.
Pe site-ul ei, Bianca Brad își aduce aminte: „noi am avut șansa, după mai multe încercări nereușite, în care simţeam că îmi pierd minţile, pentru că nu puteam să accept și să înţeleg, de ce Biserica nu face slujbă copilașilor nevinovaţi (nu vorbesc de Botez!) să găsim totuși un preot, care a acceptat să îi facă slujba și să o înmormânteze, cu rugămintea să nu spunem nimanui… Și n-am făcut-o, până acum, când după nouă luni, mi-a spus că între timp, pot vorbi despre asta, pentru că nu contravine legilor bisericești! Îi voi rămâne însă recunoscătoare, pentru tot restul vieţii, că i-a citit la căpătâi, chiar dacă nu a botezat-o!"
Dilema Biancăi este clară ca lumina zilei, pentru că e o „neclaritate" strigătoare la cer. În cuvintele ei: „învăţătura Bisericii spune că avortul, din moment ce întrerupe o viaţă cu identitate separată, este crimă; că embrionul este viaţă cu existenţă şi identitate de sine, individ cu toate drepturile din momentul conceperii". Ce o înfurie pe artistă este că aceeași instituţie afirmă că „pruncii născuţi morţi, deci fără suflet, nu pot fi nici botezaţi, nici îngropaţi cu rugăciuni creştineşti, nici pomeniţi împreună cu adormiţii întru Domnul." Cu alte cuvinte, ori e om, cu suflet, ori nu? Pentru că născut mort sau mort înainte de a fi botezat pare a fi identic.
Bianca Brad scrie în final: „Nu e îndeajuns de mare trauma mamei, care pe lângă faptul că, în loc să-și strângă copilașul la piept, îl pune într-un sicriaș alb și îl coboară în pământ, nu primește măcar puţină alinare din partea Bisericii?!?" Întreb și eu, ce simte acel părinte care și-a pierdut copilul și care acum vede cum din victimă nevinovată ajunge părintele unei stârpituri? Scrisul ne limitează exprimarea trăirilor. De aceea mă îndrept spre Scrisul lui Dumnezeu – Biblia -, care vorbește mai clar ca oricând.
Ce mă doare este că sunt creștini în România care știu ce spune Biserica fără a verifica ce spune Biblia. A crede că, în sine, un botez te mântuiește, te vindecă, te ocrotește, este suspect de superstiţie. Așa îmi explic graba unui botez prin stropire, care nu a garantat viaţa celui de-al cincilea prunc mort azi.
Puţini creștini știu că Iisus Christos nu a fost botezat decât când avea cam 30 de ani (Luca 3:21-23). Nu se întreabă nimeni de ce? Și ce s-ar fi întâmplat cu El, cu apostolii, cu toţi creștinii care s-au botezat la tinereţe sau maturitate dacă ar fi murit înainte de momentul botezului?
Puţini creștini știu că Biblia afirmă în dreptul botezului că nu ne curăţește de întinăciunile trupești (1Petru 3:21), nici de păcatul meu, nici de al altuia de la Adam încoace, părintesc sau strămoșesc. Ce este botezul? Biblia spune clar, în cuvintele apostolului Petru, botezat la maturitate: botezul este o mărturie a unui cuget curat. Nu al nașului, nu al părinţilor, ci al meu și al tău.
Puţini creștini știu că apostolul Pavel vede în botez moartea omului vechi. El scrie în capitolul 6 din epistola către Romani că botezul este îngroparea omului vechi (nu nou-născut!), a vieţii marcate de păcat și împotrivire.
Născuţi vii sau născuţi morţi, avortaţi sau născuţi prematur, pruncii botezaţi sau nebotezaţi nu au nicio vină. Și nici părinţii lor, în situaţia de faţă. Nu putem spune că Dumnezeu i-a iubit pe cei ce au apucat sa trăiască și apoi au fost botezaţi și i-a urât pe cei ce au murit. Nici despre părinţi nu putem spune nimic, decât să simţim împreună cu ei. Azi a murit un al cincilea copil. Probabil singura mângîiere a părinţilor va fi că a apucat să fie botezat, să moară sub un nume.
E nevoie de creștinism în abordarea situaţiei de la Maternitatea Giulești. Și nu doar de luare de poziţie în media (Corina Drăgotescu) sau social (Bianca Brad). E nevoie de clarificare, de mai mult decât o liniștire cu un botez de urgenţă. Și nu mă refer la copii. Ci la celelalte dimensiuni ale tragediei, care ţin de capacitatea și morala celor ce conduc ţara în care (ne încăpăţânăm să) trăim. La fondurile alocate sănătăţii, la calitatea și condiţiile de muncă din sistemul sanitar, la reforma care se cere azi, mai puternic decât oricând. Dacă nu vor face nimic mai departe, cei ce ne conduc rămân suspecţi de antichrism. Aici nu mai e vorba de un botez de urgenţă sau de lepădarea de Satana doar din gură, ori o demisie scârbită. Sunt creștin, și mi se cere să mă rog pentru mai marii poporului meu. Nu judec presiunile la care sunt supuși și ei, la rândul lor, dar nici nu putem nega rezultatele: în România s-a murit cu zile – necreștinește. În România încă se poate trăi – creștinește.