Cum să te împaci cu trecutul? A treia opţiune între uitare și regret Alina Kartman - 16 octombrie 2026

Cum să ne trăim iubirea până la capăt

Dacă ne dorim o relaţie de cuplu care să reziste timpului – și chiar să-și atingă potenţialul –, trebuie să întărim pilonii care fac din ea „un port pe timp de furtună”, nu „doar o altă furtună”.

Principii biblice și rolul spiritualităţii în relaţiile de cuplu

„Doar puţini sunt aceia care au vederi corecte cu privire la căsătorie.”¹

Creștini fără Hristos? Paradoxul celor care apără religia, dar nu îi urmează învăţăturile

Aproape toţi românii se declară creștini, dar rareori ne mai întrebăm ce înseamnă asta în afara sărbătorilor. Un studiu din Regatul Unit care a investigat local ce înseamnă creștinismul cultural arată ce se întâmplă atunci când apartenenţa la o tradiţie începe să cântărească mai mult decât urmarea învăţăturilor ei.

Acordul, o artă ce merită deprinsă

Prin ferestrele largi ale apartamentului lor, lumina de după-amiază se prelinge lent, cuprinzându-i într-o aură caldă. Andreea răsfoiește broșuri de călătorii, în timp ce gândurile îi zboară la dosarele de la serviciu. Cu fiecare pagină, simte cum pragmatismul ei de avocat se ciocnește de dorinţa de a explora lumea alături de Daniel.

Suntem diferiţi, deci facem compromisuri? Diferenţele în viaţa de cuplu

Când spunem „cuplu”, ne gândim la unitate și armonie, la doi oameni care privesc în aceeași direcţie, pregătiţi să înfrunte orice obstacol. Adevărul este că probabil numai în unele filme, cărţi sau, mai nou, pe reţelele de socializare, viaţa de cuplu este o lume perfectă.

Violenţa domestică în România | De la teamă și rușine la speranţa că va fi bine

Locul în care o femeie riscă cel mai mult să fie ucisă este propria ei casă. Aceasta este concluzia unui raport publicat în urmă cu 4 ani, dar și adevărul frapant care se decojește din statisticile din România. Reducerea toleranţei la abuz rămâne, probabil, unul din factorii cheie prin care putem combate violenţa domestică, dar...

Epidemia concentrării pe propria persoană

Într-un timp caracterizat de neliniști, nesiguranţe și anxietate cvasigeneralizată, manierele în care înţelegem să avem grijă de viaţa noastră emoţională și de sănătatea noastră mintală îmbracă tot mai des forma unor tendinţe care vin și pleacă în valuri, multe luând cu ele banii, timpul și speranţele noastre și lăsându-ne într-o stare cel puţin la fel...

Demnitatea în faţa infinitului

Când studiam opera lui Tudor Arghezi în liceu, am fost profund impresionat de finalul plin de îndrăzneală al poeziei „Cel ce gândește singur”, care încheie volumul Cântare omului (1955):n„E timpul, slugă veche și robul celui rău, /Tu, omule și frate, să-ţi fii stăpânul tău.” Cu mult înainte, în 1871, poetul britanic Algernon Charles Swinburne scrisese...

Ce înseamnă demnitatea?

În 2008, mă aflam la Chișinău, unde facultatea la care sunt angajat dezvolta un program de comunicare și relaţii publice, denumit pretenţios „extensie universitară”.

Speranţă și demnitate pentru cei ce rătăcesc pe tărâmul uitării

„Sunt cunoscute minunile Tale în întuneric și dreptatea Ta în ţara uitării?” (Psalmul 88:12)
mentorul meu robotul

Mentorul meu, robotul?

Trăim un moment ciudat. Niciodată nu s-au vândut mai multe „programe de mentorat”, „coaching transformaţional” sau „metode psihologice” și niciodată nu a fost mai ușor ca ele să fie generate de inteligenţa artificială (IA).

Păstrarea demnităţii este cheia libertăţii personale

Cum recunoaștem încălcarea demnităţii și cum ne afectează ea în viaţa de zi cu zi?

Acordul lui „a crede” se face cu „a fi”

„[N]oi suntem lucrarea Lui și am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele” (Efeseni 2:10).

Rugăciunea zilnică: de la obligaţie la bucurie

Deși este mai ușor să simţi decât să recunoști acest lucru, orice creștin știe că rugăciunea zilnică poate deveni o experienţă aridă, bifată din obișnuinţă sau din simţul datoriei.

Sabatul, ziua iubirii neobosite

Mai mult decât o zi a obligaţiilor religioase, sabatul este o expresie a înţelepciunii și a iubirii lui Dumnezeu, care a dorit să-i ofere omului un ritm de viaţă în care relaţia cu El să fie centrală.

Decizii inspirate de valorile biblice

Observ adesea că, în faţa deciziilor care ne pot schimba traiectoria vieţii, zăbovim mai mult decât de obicei, suspendaţi între „ce este” și „ce ar putea fi”. Nu de puţine ori ezitarea vine la pachet cu nopţi nedormite, stres acumulat și o neliniște surdă.

Copiii și divorţul. Greșeli de evitat

În orice familie, binele copilului atârnă indisolubil de armonia cuplului și de capacitatea partenerilor de a merge în aceeași direcţie. Când dragostea „dispare”, iar mama și tata ajung la concluzia că nu mai pot funcţiona împreună, copiii sunt primii care suferă.

Mâini care vorbesc: povestea unei iubiri regăsite

Viaţa lui Rembrandt van Rijn a fost marcată de suferinţă și singurătate – și-a pierdut soţia, mai mulţi copii și a trecut prin faliment. În loc să devină cinic, a transformat durerea în compasiune artistică.

De ce să le pese creștinilor de mediul înconjurător

„Știinţa și religia sunt două dintre cele mai puternice forţe de pe Pământ și ar trebui să se reunească pentru a salva Creaţia.” (Harvard Wilson)

Duhul lui Dumnezeu (are putere de a) ne atrage

Oamenii și-L imaginează adesea pe Dumnezeu ca pe o forţă atotputernică a naturii, care pedepsește și se răzbună. Dar dacă această imagine despre El...

Mă iubește… nu mă iubește… | prietenia și friendzone

Când eram copil, luam o rămurică de salcâm și, smulgând frunzele una câte una, spuneam: „Mă iubește… nu mă iubește… mă iubește... nu mă iubește”. Nu-mi amintesc la cine mă gândeam când făceam lucrul acesta. Au trecut prea mulţi ani de atunci. Doar că îmi sună foarte cunoscut acest refren acum.

Biblia, despre căsătorie și divorţ

Potrivit modelului edenic de căsătorie, un bărbat și o femeie se „unesc” (evr. dabaq) unul cu celălalt într-o relaţie maritală permanentă (Geneza 2:24).

De ce ne înșelăm în privinţa oamenilor?

Adesea, prima impresie conturează, dar și denaturează modul în care îi percepem pe ceilalţi.

Auditul unei mame care nu (mai) are chef să se joace

„Dar ţie chiar îţi place să te joci așa cu copiii?”, m-a întrebat o prietenă dragă, mamă cu experienţă. Întrebarea ei făcea aluzie la existenţa unui univers paralel în care era posibil ca unei mame bune să nu îi facă plăcere să se joace cu copiii. Nu a fost nevoie să treacă foarte mult timp...

GÂNDEȘTE MAI DEPARTE

Anatomia convingerii (II). Când sensul devine industrie Anatomia convingerii (I). Când raţiunea ajunge doar o altă emoţie Ce facem cu eșecurile care ne urmăresc AI și joburile: când colegul tău e o mașină Cel mai arogant dintre sofisme: falsa acuzaţie de eroare logică Seduși de teoriile conspiraţiei