Statele care deţin armament nuclear continuă un joc periculos. În timp ce anunţă că își reduc arsenalele nucleare, acestea cresc investiţiile pentru modernizarea lor, susţine raportul unui institut de cercetare suedez.

Institutul Internaţional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm (SIPRI) a avertizat că, „deși numărul total de arme nucleare în lume continuă să scadă, toate statele cu arme nucleare își modernizează arsenalele nucleare”.

La începutul anului 2017, nouă state – SUA, Rusia, Marea Britanie, Franţa, China, India, Pakistan, Israel și Coreea de Nord – dispuneau de aproximativ 4.150 de arme nucleare operaţionale. Însă, dacă se iau în calcul toate dispozitivele nucleare, aceste state contabilizează un total de aproximativ 14.935 de dispozitive nucleare, comparativ cu 15.395 la începutul anului 2016. Diferenţa provine din reducerile pe care le-au făcut SUA și Rusia, care, împreună, deţin 93% din totalul dispozitivelor nucleare.

Cu toate acestea, în ciuda punerii în aplicare a Tratatului bilateral privind măsurile de reducere și limitare a armelor strategice ofensive (Noul START) din 2011, ritmul reducerilor rămâne lent. Mai mult de atât, atât Rusia, cât și SUA au în derulare programe extinse și costisitoare de modernizare nucleară. SUA, de exemplu, intenţionează să cheltuiască 400 de miliarde de dolari până în 2026 pe întreţinerea și modernizarea arsenalului lor nuclear. Unele estimări sugerează că programul american de modernizare a armelor nucleare ar putea costa până la un trilion de dolari în următorii 30 de ani.

„Creșterea plănuită a cheltuielilor SUA nu este neașteptată. Actuala administraţie americană continuă planurile ambiţioase de modernizare nucleară stabilite de fostul președinte Barack Obama”, a precizat Hans Kristensen, cercetător asociat al SIPRI.

„În ciuda progreselor recente în discuţiile internaţionale privind un tratat care să interzică armele nucleare, în toate cele nouă state se derulează programe de modernizare pe termen lung”, a declarat Shannon Kile, cercetător principal la SIPRI. „Aceasta sugerează că niciunul dintre aceste state nu va fi pregătit să renunţe la arsenalele lor nucleare în viitorul apropiat.”

Celelalte state care deţin arsenale mult mai mici fie au început să implementeze sisteme noi de întreţinere a armelor nucleare, fie și-au anunţat intenţia de a face acest lucru. China a iniţiat un program de modernizare pe termen lung, axat pe îmbunătăţirea calitativă a arsenalului său nuclear. India și Pakistan își extind atât stocurile de arme nucleare, cât și dezvoltarea capacităţilor de lansare a rachetelor.

Conform graficului SIPRI, SUA deţineau la finalul celui de-al Doilea Război Mondial 1.800 de focoase nucleare. În prezent, are 6.800. Rusia deţine 7.000, Marea Britanie – 215, Franţa – 300, China – 270, India – 130, Pakistan – 140, Israel – 80. Se estimează că și Coreea de Nord deţine suficient material fisionabil pentru aproximativ 10-20 de focoase nucleare, ceea ce reprezintă „o creștere bazată pe estimările din anii precedenţi”, mai menţionează documentul.

În luna martie a acestui an, aproximativ 100 de ţări au început la ONU negocieri asupra unui tratat care să interzică armamentul nuclear, însă nu s-a putut ajunge la o poziţie unitară. Ambasadoarea Statelor Unite la ONU, Nikki Haley, susţinută de aliaţi precum Regatul Unit, Franţa și ţări est-europene, a catalogat aceste discuţii drept „nerealiste” în contextul unei intensificări a tensiunilor în lume sau a ameninţării nucleare specifice regimului nord-coreean.

„Ca mamă sau ca fiică, nu pot să îmi doresc nimic mai important pentru familia mea decât o lume fără arme nucleare, însă trebuie să fim realiști”, a subliniat Haley în faţa presei. „Există, oare, cineva care crede că Phenianul va fi de acord să interzică armele nucleare?”

Cu câteva luni mai înainte, reprezentanţii americani și francezi la ONU și-au explicat opoziţia, spunând că, în materie de dezarmare, este important „să se meargă în etape”, fără a se perturba echilibrul strategic actual sau a se pune în pericol eforturile de descurajare. Chiar și Japonia, singura ţară care a fost supusă, în 1945, unor atacuri atomice, a votat împotrivă, îngrijorată că absenţa unui consens în aceste negocieri „ar submina progresele în ceea ce privește o dezarmare nucleară efectivă”.

În schimb, alte ţări au adoptat poziţii dure, fără compromis. „Noi așteptăm progrese în dezarmarea nucleară din 1997. De 20 de ani, Conferinţa asupra dezarmării a fost incapabilă să se pună de acord asupra unui program de lucru (…). De fiecare dată când întrebăm, ni se spune că nu este momentul potrivit. Sincer, nu este niciodată momentul potrivit”, a subliniat de la tribuna Adunării Generale a ONU ambasadorul austriac. „Acest lucru va lua timp, să nu fim naivi”, a declarat și ministrul suedez de Externe. „Însă multe ţări spun că trebuie să ieșim din impasul reprezentat de această problemă, și încă de mulţi ani. Aceasta este, totodată, expresia unei frustrări.”

Reacţii faţă de problema în cauză au venit și din partea societăţii civile. „Au existat numeroase eforturi (de dezarmare) la sfârșitul Războiului Rece, iar apoi acest lucru s-a oprit”, a subliniat Beatrice Fihn, directoarea ICAN (International Campaign to Abolish Nuclear Weapons), o coaliţie internaţională de ONG-uri care militează pentru interzicerea proliferării armelor nucleare.