Pe măsură ce înaintăm în viaţă, facem tot felul de alegeri: Ce facultate voi urma și ce specializare voi alege? După absolvire, unde voi lucra – voi fi liber profesionist sau voi intra într-o companie? Unde voi locui? Cum voi cheltui banii câștigaţi? Dacă mă voi căsători, vom avea copii sau nu? Și, dacă da, câţi?
De-a lungul secolelor, oamenii au folosit diverse metode pentru a lua decizii. Unii cer sfatul prietenilor cu experienţă sau al unor consilieri de încredere. Alţii își verifică horoscopul, se consultă cu chiromanţi, clarvăzători sau cu alte persoane care au legături cu ocultismul.
În calitate de creștini, noi ne dorim să urmăm voia lui Dumnezeu atunci când avem de luat decizii importante. De altfel credincioșii din întreaga lume își îndreaptă gândurile către Dumnezeu, repetând cuvintele Rugăciunii domnești, care include o cerere importantă: „Facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ” (Matei 6:10). Ce spunem, de fapt, când ne rugăm așa? Să trecem în revistă ceea ce ne învaţă Biblia pe acest subiect esenţial: voia lui Dumnezeu!
Ce este voinţa?
Cuvântul „voinţă” are trei semnificaţii de bază, care se aplică atât lui Dumnezeu, cât și oamenilor.
Voinţa înseamnă capacitatea și puterea de a alege. Dumnezeu are această capacitate și a exercitat-o dintotdeauna. La un moment dat, El a hotărât să creeze universul și să îl populeze cu fiinţe inteligente. De asemenea a ales să modeleze această planetă și să îi creeze pe Adam și pe Eva pentru a locui aici. Mai târziu i-a ales pe Avraam și pe descendenţii lui ca popor al Său. Și, în cele din urmă, a decis să vină în lumea noastră ca om, pentru a ne salva de păcat prin moartea și învierea lui Iisus Hristos.
Creatorul le-a oferit oamenilor capacitatea de a face alegeri. Aceasta este o parte importantă a faptului că suntem creaţi după chipul lui Dumnezeu. Putem să ascultăm sau să ne împotrivim lui Dumnezeu, cu consecinţe previzibile (Deuteronomul 30:15,19,20; Apocalipsa 3:20.) Dumnezeu respectă și protejează libertatea noastră de alegere. De fapt, El dorește ca noi să folosim această capacitate făcând alegeri bune și dezvoltându-ne astfel caracterul.
Creatorul le-a oferit oamenilor capacitatea de a face alegeri. Aceasta este o parte importantă a faptului că suntem creaţi după chipul lui Dumnezeu.
Voinţa înseamnă și dorinţa de a face ceva sau de a atinge un obiectiv. De aceea testamentul nostru este numit voinţă (engl. will). Așternem în scris ceea ce dorim să se întâmple cu noi și cu bunurile noastre atunci când vom muri.
Dumnezeu, al cărui caracter este o combinaţie perfectă de milă și dreptate, dorește întotdeauna ce este mai bun pentru creaturile Sale (Ieremia 29:11) și nu este niciodată înclinat să facă rău (Iacov 1:13). El dorește de asemenea ca toţi oamenii să fie mântuiţi (1 Timotei 2:3,4) și să crească spiritual (Coloseni 1:9,10).
Și noi, oamenii, avem dorinţele și obiectivele noastre. Dar uneori ceea ce ne dorim intră în conflict cu ceea ce știm că este corect. Păcatul a afectat voinţa umană, așa că ajungem adesea să facem alegeri egoiste sau autodistructive. Apostolul Pavel era dureros de conștient de această tendinţă. El a scris: „Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc (…) Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!” (Romani 7:15,19).
Voinţa poate însemna și scop, intenţie sau plan. Pavel vorbește despre planul lui Dumnezeu de a „face toate după sfatul voii Sale” (Efeseni 1:11). Planul de mântuire, de pildă, a fost stabilit înainte ca lumea să fie creată (1 Petru 1:18-20). Hristos a venit pe pământ exact la momentul prevăzut în acest plan (Galateni 4:4-5). Dumnezeu cunoaște ziua și ora în care Hristos se va întoarce în glorie în această lume (Matei 24:26-27). El a stabilit o zi în care va judeca toţi oamenii care au trăit vreodată (Faptele apostolilor 17:31). În unele cazuri Dumnezeu a ales să descopere prin profeţie părţi din marele Său plan. Capitolul 2 din Daniel, de exemplu, trasează succesiunea marilor imperii care au condus istoria lumii de la Babilon până la sfârșitul timpului. Iar Apocalipsa 2 și 3 prezintă diferitele etape ale istoriei creștinismului.
Oamenii au și ei scopuri și planuri. Însă, spre deosebire de Dumnezeu, nu le pot împlini întotdeauna, fie pentru că nu au resursele necesare, fie pentru că intervin circumstanţe pe care nu le pot controla.
Unul dintre cele mai interesante subiecte de meditaţie pentru creștinii care cred în Biblie este modul în care Dumnezeu Își va realiza planul în conformitate cu voinţa Sa suverană, respectând în același timp liberul-arbitru al fiinţelor pe care le-a creat. Toate acestea l-au determinat pe Pavel să exclame: „O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui!” (Romani 11:33).
De ce este important să cunoaștem voia lui Dumnezeu?
Trebuie să recunoaștem că, în starea noastră firească, nu avem niciun interes să cunoaștem voia lui Dumnezeu. Chiar și atunci când știm ce dorește Dumnezeu pentru noi, tindem să respingem sau să acţionăm contrar voii Lui. Cu alte cuvinte, ne răzvrătim împotriva Lui.
Cu toate acestea, Dumnezeu dorește să ne schimbe atitudinea faţă de El – să devină Salvatorul și Prietenul nostru. El vrea ca noi să-L cunoaștem, să-L iubim și să-L ascultăm. De aceea Duhul Sfânt vorbește constant conștiinţei noastre. El ne imploră: „Fiule, dă-Mi inima ta și ochii tăi să păzească căile Mele” (Proverbele 23:26). El vrea să ne arate calea de întoarcere la Dumnezeu și să ne ghideze când luăm decizii (Psalmii 32:8,9). Pavel ne îndeamnă să devenim pricepuţi în înţelegerea voii lui Dumnezeu (Efeseni 5:16,17). Dacă alegem să o împlinim, Dumnezeu ne promite veșnicia alături de El (Matei 7:21; 1 Ioan 2:17).
Satana vrea să ne ţină departe de Dumnezeu, în revoltă împotriva Lui. Chiar și atunci când Îi spunem „da” lui Dumnezeu, dușmanul nostru, diavolul, încearcă să ne atragă departe de El. Această presiune constantă este ispita. În fiecare zi în conștiinţa noastră se joacă o adevărată dramă. Prin Duhul Sfânt, Dumnezeu ne invită să ne aliniem voinţa la voinţa Lui, în timp ce Satana încearcă să ne convingă că Dumnezeu nu ne iubește și că ne privează de o „viaţă bună”. Cu cât persistăm mai mult în ascultarea de Dumnezeu, cu atât ispitele devin mai slabe, pentru că Dumnezeu Însuși ne întărește voinţa.
Când înţelegem lupta acerbă în care fiecare dintre noi este angajat, înţelegem și de ce Dumnezeu este atât de interesat de sănătatea noastră fizică și mintală. El dorește ca nimic să nu ne afecteze capacitatea de a alege liber și inteligent între ascultare și neascultare. De aceea ne cere să ne păstrăm trupul departe de substanţe chimice care ne întunecă gândirea și să ne ferim mintea de influenţele negative ale materialelor nepotrivite pe care le-am putea citi, vedea sau asculta. Nimic nu ar trebui să ne împiedice să auzim clar vocea Sa blândă în conștiinţa noastră.
Condiţii pentru a urma voia lui Dumnezeu
Dumnezeu a stabilit trei condiţii de bază pentru a cunoaște voia Sa pentru viaţa noastră.
Încredere: Cred eu că Dumnezeu este iubitor și drept? Dacă nu avem încredere că Dumnezeu există și vrea ce este mai bun pentru noi, este imposibil să-I înţelegem voia (Evrei 11:6).
Ascultare: Sunt hotărât să trăiesc potrivit lucrurilor pe care Dumnezeu le-a descoperit deja în mod clar? Atunci trebuie să îndepărtez din viaţa mea orice păcat sau împotrivire conștientă faţă de voia Lui. „Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul” (Psalmii 66:18). Dar, „dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă” (1 Ioan 5:14). Mark Twain observa cu ironie: „Ceea ce mă îngrijorează nu sunt părţile din Biblie pe care nu le înţeleg, ci cele pe care le înţeleg prea bine!”
Supunere: Sunt pregătit să ascult ceea ce Dumnezeu îmi descoperă că Își dorește pentru mine? Aceasta presupune o anumită atitudine, deoarece tendinţa noastră naturală este să-I spunem: „Arată-mi voia Ta pentru viaţa mea, Doamne, și apoi voi decide dacă voi asculta sau nu!” Exact ca în rugăciunea pe care se spune că a făcut-o un tânăr: „Doamne, vreau să Te slujesc ca misionar. Sunt gata să merg oriunde în lume, atâta timp cât salariul este bun și vremea este frumoasă!” O astfel de abordare pornește de la ideea falsă că noi știm mai bine decât Dumnezeu ce ne trebuie și că El nu ar fi interesat de fericirea sau de mântuirea noastră veșnică.
Cum procedăm?
Există cinci factori care ne pot ajuta să cunoaștem voia lui Dumnezeu pentru viaţa noastră. Să îi trecem în revistă!
Biblia
În Scripturi, Dumnezeu Și-a revelat voinţa generală (dorinţa și planul Său pentru noi) pentru toţi oamenii din toate timpurile. Biblia conţine instrucţiuni mai specifice despre voinţa lui Dumnezeu decât credem majoritatea dintre noi. În Cuvântul lui Dumnezeu găsim indicaţii pe subiecte importante, precum mântuire, atitudinea faţă de Dumnezeu și faţă de semenii noștri, familie, muncă, finanţe, stil de viaţă, obiceiuri.
Pavel spune că în Scriptură putem găsi toate instrucţiunile de care avem nevoie pentru a trăi o viaţă bună și pentru a obţine viaţa veșnică (2 Timotei 3:15-17). Creștinii studiază Cele Zece Porunci (Exodul 20:3-17) pentru a găsi marile principii morale care definesc relaţia cu Dumnezeu și cu semenii (Luca 10:27). Odată ce Îl acceptăm pe Hristos ca Mântuitor și Prieten al nostru, ne orientăm viaţa după aceste principii, ca expresie a dragostei noastre pentru El. Iisus nu numai că ne-a oferit un model perfect al modului în care aceste porunci sunt trăite în lumea reală, dar a subliniat importanţa și implicaţiile lor (Evanghelia după Matei, capitolele 5 – 7).
Scripturile revelează de asemenea voia lui Dumnezeu prin viaţa credincioșilor și demonstrează rezultatele respectării principiilor Lui sau, dimpotrivă, ale respingerii lor.
Duhul Sfânt
Dumnezeu ne descoperă voia Sa prin Duhul Sfânt, care Se adresează conștiinţei noastre. Duhul Sfânt este Dumnezeu Însuși vorbind voinţei noastre prin intermediul conștiinţei (Isaia 30:21). Desigur, conștiinţa noastră nu este întotdeauna (sau neapărat) vocea lui Dumnezeu – ea este mijlocul prin care Dumnezeu îi poate vorbi voinţei noastre. Deși Duhul Sfânt a intervenit în viaţa omului încă de la crearea lui, după ce Și-a încheiat lucrarea pe acest pământ Iisus i-a încredinţat Duhului Sfânt o misiune specială (Faptele apostolilor 1:8).
Există momente în care putem auzi mai clar vocea Duhului și în care suntem mai sensibili la influenţa Lui. Acest lucru se întâmplă atunci când ne rugăm și așteptăm în tăcere răspunsul lui Dumnezeu. Se poate întâmpla și atunci când studiem un pasaj biblic, când medităm asupra lui și Îi cerem Duhului Sfânt să ne înveţe. De asemenea, putem auzi vocea lui Dumnezeu atunci când ne alăturăm altor creștini în închinare, cântând, rugându-ne, lăudându-L, împărtășind experienţe și ascultând Cuvântul lui Dumnezeu.
Duhul Sfânt ne ajută să înţelegem adevărurile spirituale (Ioan 16:13) și ne face în stare să împlinim voia lui Dumnezeu (vezi Filipeni 2:13; Evrei 13:20–21). Duhul ne stimulează și imaginaţia și ne ajută să ne închipuim împlinirea pe care o vom trăi atunci când facem ceea ce dorește Dumnezeu. El ne dăruiește în același timp bucurie atunci când ascultăm de voia Sa (vezi Psalmii 37:3–6).
Călăuzirea divină
Dumnezeu ne ajută să discernem voia Lui atunci când interpretăm cu înţelepciune circumstanţele și evenimentele din viaţa noastră. Când luăm iniţiativa și pornim într-o anumită direcţie, Dumnezeu ne deschide sau ne închide adesea ușile. Dar, așa cum a spus cineva, „Dumnezeu nu poate conduce o mașină parcată.” Câteva exemple de astfel de uși deschise și închise: te înscrii pentru admiterea la trei universităţi și doar una te acceptă și îţi oferă bursă. Cauţi un loc de muncă și, din două companii la care ai vrea să te angajezi, doar una îţi permite să păzești Sabatul. Întâlnești pe cineva întâmplător, iar conversaţia pe care o ai te ajută să iei o decizie importantă.
În Biblie vedem cum Dumnezeu Se folosește de împrejurări pentru a-Și aduce la îndeplinire voia. Atunci când Iosif era gata să fie ucis de fraţii lui măcinaţi de invidie, o caravană de negustori a trecut pe acolo la momentul potrivit și l-a cumpărat ca sclav (Geneza 37:12-28). Ani mai târziu, când era prim-ministru în Egipt, Iosif le-a spus fraţilor săi că Dumnezeu, prin providenţă, l-a trimis în acea ţară străină, pentru a-l ţine în viaţă și a-l face să-și salveze familia (Geneza 45:7-8).
Rebeca voia să-și adape turma la fântână chiar în momentul în care Eliezer, un slujitor al lui Avraam, ajunsese la aceeași fântână, după ce Îi ceruse lui Dumnezeu în rugăciune să-l ajute să găsească o soţie potrivită pentru Isaac (Geneza 24:12-46).
Două evenimente din viaţa lui Pavel arată Providenţa în acţiune. Într-una din călătoriile sale misionare, Pavel intenţiona să predice Evanghelia în regiuni din Turcia de astăzi, dar Duhul Sfânt l-a împiedicat de două ori să călătorească în acea direcţie și l-a îndrumat să ducă vestea bună a mântuirii în Europa (Faptele apostolilor 16:6-10). Mai târziu, apostolul a simţit nevoia să călătorească la Roma pentru a duce Evanghelia în capitala vastului Imperiu Roman (Faptele apostolilor 19:21). În cele din urmă, a mers la Roma pentru a predica Evanghelia, nu ca om liber, ci ca prizonier (Faptele apostolilor 23:11; Filipeni 1:12,13).
În fiecare caz, trebuie să interpretăm evenimentele asigurându-ne că acestea sunt în concordanţă cu instrucţiunile generale ale Bibliei și cu călăuzirea interioară a Duhului Sfânt.
Consilieri creștini
Oameni înţelepţi și cu experienţă ne pot ajuta să aplicăm principiile generale ale Bibliei la cazul nostru particular. Putem beneficia foarte mult de pe urma conversaţiilor sincere cu oameni care ne cunosc îndeajuns de bine (Proverbele 11:14): părinţi creștini (Proverble 23:22), profesori sau mentori în care avem încredere, pastori, capelani și lideri religioși. În timpul tulburărilor din Efes, apostolul Pavel a ascultat sfaturile înţelepţilor din Efes în timpul revoltei și nu s-a dus la teatru pentru a vorbi poporului, iar acest lucru cel mai probabil i-a salvat viaţa (Faptele apostolilor 19:30,31).
Interacţiunea cu persoane care ne pot sfătui se dovedește cel mai adesea utilă, deoarece ele pot analiza situaţia noastră cu un anumit grad de obiectivitate; pot formula întrebări care ne ajută să ne clarificăm propriile gânduri și ne pot sugera opţiuni pe care nu le-am luat în considerare. Desigur, dacă suntem căsătoriţi, ar trebui să discutăm în detaliu planurile noastre cu partenerul și copiii noștri, cântărind argumentele pro și contra, deoarece, în majoritatea cazurilor, și ei vor fi afectaţi de decizia pe care o luăm.
Reflecţie personală
Evaluăm cei patru factori anteriori și luăm decizia finală. În această etapă, sintetizăm ceea ce am aflat în acest parcurs, pregătind o listă de opţiuni cu aspectele lor pozitive și negative. Luăm în considerare principiile găsite în Scripturi, gândurile pe care Duhul Sfânt ni le aduce în minte, sensul pe care îl percepem din evenimente și sfaturile primite de la persoanele în care avem încredere.
Acești factori sunt esenţiali, deoarece nu ar trebui să ne bazăm doar pe opiniile noastre, adesea parţiale și limitate. Sfatul Bibliei este clar: „Nu te bizui pe înţelepciunea ta” (Proverbele 3:5); „Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte” (Proverbele 16:25). Cu toate acestea, în cele din urmă, responsabilitatea deciziei ne aparţine. Suntem chemaţi să ne asumăm alegerea făcută, să o acceptăm cu seninătate și, odată hotărâţi, să mergem înainte cu consecvenţă.
Chiar și atunci când urmăm acești pași, posibilitatea de a face alegeri greșite există încă. Totuși Dumnezeu Se arată răbdător faţă de noi (Psalmii 103:13–14). De aceea suntem chemaţi să ne cerem iertare, să ne reevaluăm direcţia și să pornim din nou pe un drum mai bun.
O călăuză înţeleaptă
În timpul slujirii Sale, Iisus a reluat o naraţiune importantă, prezentând-o în variante diferite. Este parabola unui om care deţinea o proprietate. Înainte de a pleca într-o călătorie lungă, acesta îi cere slujitorului său de încredere să se ocupe de toate treburile în lipsa lui. La întoarcere, stăpânul îi cere socoteală pentru modul în care și-a îndeplinit misiunea. Într-un registru asemănător, Iisus a spus și istoria unui om bogat care încredinţează părţi din averea sa mai multor slujitori și, după o vreme, le cere un raport despre administrarea bunurilor sale.
Mesajul este același: Dumnezeu ne-a încredinţat viaţa, talentele, oportunităţile și alegerile. El ne încurajează să acţionăm cu credincioșie și chibzuinţă. Ne oferă îndrumare și apoi ne permite să facem alegeri. Se bucură ori de câte ori luăm decizii înţelepte și este dornic să ne ajute să ne regăsim echilibrul ori de câte ori greșim.
Promisiunea Lui este sigură: „Iată, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru în veci de veci; El va fi călăuza noastră până la moarte” (Psalmii 48:14). Ori de câte ori ne aflăm în faţa unei hotărâri importante, putem rosti rugăciunea lui David: „Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima; încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile. Vezi dacă sunt pe o cale rea și du-mă pe calea veșniciei” (Psalmii 139:23–24).
Humberto M. Rasi (cu doctorat obţinut la Universitatea Stanford) este fondatorul revistei Dialogue. O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul revistei Dialogue.
