Primele ţări care au aplicat imediat sau foarte repede directiva sunt Cehia, Ungaria, Polonia şi Letonia, ţări care nu sunt preferate de traficanţi şi care nici nu furnizează prea multe victime.
În plus, România şi Bulgaria – ţări din care provin cele mai multe victime pentru industria traficului de carne vie – au pus în aplicare un sistem de identificare a victimelor. Totodată, România este ţara europeană cu cel mai mare număr de sentinţe definitve acordate traficanţilor, datorită unui sistem integrat de prevenire, combatere, identificare şi asistenţă, realizat de structuri specializate cum ar fi poliţia, procuratura, Agentia Naţională împotriva Traficului de Persoane, ONG-uri şamd.
În schimb, ţările occidentale, pentru care migraţia devine o problemă tot mai acută, au ezitat până acum să aplice directiva. O explicaţie derivă din faptul că directive crează mai multe obligaţii pentru ţările de destinaţie decât pentru cele de origine ale victimelor sau traficanţilor.
De exemplu, UE insistă asupra obligaţiei tuturor statelor membre de a asigura protecţie şi asistenţă victimelor chiar dacă ele nu depun mărturie şi chiar dacă provin dintr-un alt stat membru, arată Deutsche Welle.