Organizaţia Christian Solidarity Worldwide (CSW) le-a scris miniştrilor de externe ai tuturor statelor membre UE pentru a le cere să sprijine înfiinţarea unei Comisii de anchetă în cadrul ONU pentru investigarea cazurilor de crime împotriva umanităţii şi încălcarea flagrantă a drepturilor omului. Iniaţiativa organizaţiei amintite vine după ce săptămâna trecută AsiaNews a anunţat că trei lideri ai creştinilor din Coreea de Nord au fost executaţi, alţi 20 de creştini fiind trimişi în lagăre de muncă forţată.
„Folosirea execuţiilor publice ca metodă de provocare a fricii şi supunere este, de asemenea, ilegală, conform legilor internaţionale", spun reprezentanţii CSW.
Prizonierii din lagărele de muncă au parte de „torturi sistematice şi dure", condiţii de viaţă „înfricoşătoare", lipsă de hrană şi „pedepse brutale". Mulţi nord-coreeni sunt trataţi ca persoane vinovate doar pentru simplul fapt că se înrudesc cu aceia care se opun regimului de la Phenian. „Speranţa de viaţă într-un lagăr este de unu sau doi ani – la fel ca în lagărele de concentrare ale naziştilor, în urmă cu 70 de ani."
Coreea de Nord a fost considerată cel mai rău persecutor din lume al creştinilor în ultimii opt ani. Cei aproximativ 400.000 de creştini din această ţară sunt siliţi să se închine în spatele uşilor închise. Dacă sunt descoperiţi îi aşteaptă detenţia, tortura şi execuţiile publice, notează The Christian Post.
„Regimul din Coreea de Nord comite cele mai barbare violări ale drepturilor omului şi este vremea ca Adunarea Generală a ONU să iniţieze acţiuni semnificative pentru a împiedica continua suferinţă a poporului nord-coreean", a declarat Stuart Windsor, director naţional al CSW.
La începutul acestui an trei supravieţuitori ai lagărului de muncă Yodeok au cerut deschiderea unui proces internaţional împotriva dictatorului Kim Jong Il, pe care l-au acuzat de genocid. Cei trei s-au adresat Tribunalului Internaţional de la Haga, denunţând crimele comise de regimul comunist de la Phenian. Cei aruncaţi în lagărele de muncă silnică nu ştiu, de cele mai multe ori, nici care sunt acuzaţiile împotriva lor, nici care este perioada de detenţie la care au fost condamnaţi.
Persoanele care reuşesc să supravieţuiască tratamentului inuman din lagăre sunt siliţi, la eliberare, să semneze un document prin care se angajează să păstreze tăcerea asupra celor suferite şi văzute în detenţie. În caz contrar, pedeapsa este retrimiterea lor în lagăr.