Povestea fericitului Ayyub

Pe vremea când neamul Israel îşi petrecea robia în Ta Kemet (Ţara Neagră), iar prinţul Moşé, marele scrib, aciuat în tribul nord-arabic Madian, asculta la foc de tabără poveştile chervangiilor, o istorie neobişnuită i-a atras atenţia. Povestea unui alt prinţ, care dintr-o dată pierduse totul, ca şi el.

Neafiliaţii. Un mesaj pentru Dumnezeu sau pentru Biserici?

Cum se face că religia nu mai este percepută ca un aspect important în definirea propriei identităţi? Privind fenomenul din perspectiva procesului de secularizare, tendinţele actuale ar părea uşor de înţeles şi explicat.

Sensul originar

Înainte să încep să caut sensul vieţii credeam că l-am găsit deja. Sau că îmi fusese dat. În lumea din care veneam, drumul era clar stabilit, cu evenimentele majore bine delimitate și prea puţin negociabile.

Nu știu multe despre sens, dar am aflat câteva lucruri fără de care viaţa n-ar avea sens

Vorbeam foarte puţin în primii mei ani şi mama spune că o speria tăcerea mea. Nu ştia niciodată ce îmi trece prin minte, se temea că ascund ceva.

Fără sens, dar nu și fără scop. Suferinţa transfigurată prin credinţă

„Dacă Domnul este cu noi, de ce ni s-au întâmplat toate aceste lucruri?” – o întrebare pe care, de la Ghedeon încoace, au psalmodiat-o mii și mii de creștini striviţi de suferinţe cărora nu le-au putut desluși sensul.

Filă de jurnal

Îmi amintesc cu precizie momentul și locul în care am realizat că sunt liberă să aleg ce fel de persoană vreau să fiu. Construcţia aceasta cere însă curaj, materiale potrivite și perseverenţa de a nu lăsa proiectul în ruină când apar divagări de la plan.

Nevoia de claritate

Cu mai bine de zece ani în urmă am primit de ziua mea o carte. Mesajul dinăuntru spunea: „Biblia este scrisoarea Domnului către oameni. În speranţa că și scrisorile oamenilor către Dumnezeu îţi vor hrăni sufletul, îţi ofer această carte. La mulţi ani!”. Și, într-adevăr, așa a fost.

Să nu zici că nu ţi-am spus…

Pe vremea adolescenţei mele, un autor elveţian, Erich von Daniken, a făcut vâlvă cu teoriile lui despre influenţe extraterestre asupra omenirii la începuturile ei. Versiunea românească a cărţii lui principale s-a numit Amintiri despre viitor. Desigur, ideile lui nu au astăzi nicio susţinere, dar expresia a rămas: amintiri despre viitor. Ceva din trecut spune ceva...

Antonimele nu vor exista pentru totdeauna

Dumnezeu nu părăsește. El este părăsit. Chiar și atunci când Scriptura Îl descrie ca întorcându-Și faţa, înţelegem că de fapt aceasta este recunoașterea reticentă și dureroasă a deciziei omului de a trece dincolo de punctul fără întoarcere în relaţia lui cu Dumnezeu.

Cât de autentic trăiesc?

Îmbrăcată în detalii, orice poveste de viaţă poate fi interesantă. Când intri în detalii, dintr-o relatare comună sau mediocră, cuprinsă în câteva cuvinte, povestea devine o destăinuire. Îmi dau seama că povestea mea nu face excepţie, deși adesea mi s-a părut că trăiesc banal și formal.

Scopul care apare când îl atingi

Îmi place să privesc în urmă. Când sunt pe munte, poate fi și un pretext ca să mă odihnesc, însă o fac și ca să văd pe unde am trecut, cât am urcat.

Confesiune: în căutarea scopului ultim

Este important să ai un scop în viaţă, dar nu este suficient. Contează enorm care îţi este scopul.

Sensul pe care-l găsești la întoarcere

În tradiţia vestică, începând cu Thales din Milet, filosofii au căutat mereu răspunsuri la întrebări care transcend lumea materială, palpabilă. Una dintre cele mai arzătoare interogări care a dăinuit secole de-a rândul și care a apăsat multe minţi luminate este dilema sensului vieţii.

O poveste despre imperfecţiune și har

Uneori cred că m-am născut cu o lupă în mână. Una prin care scrutez critic tot ce fac și ce spun și care augmentează necruţător fiecare imperfecţiune.

Dezvăluiri din paginile dimineţii

Am 33 de ani, sunt căsătorită și am o fetiţă de doi ani. E minunat să fii mamă și să vezi cât de frumos am fost creaţi. M-a fascinat sarcina, încă sunt interesată de subiectul nașterilor naturale și încerc să mă documentez cât mai bine pentru fiecare etapă prin care urmează să trecem.

Are sau nu are viaţa sens?

Zăbovind asupra afirmaţiei că „viaţa are în mod potenţial sens în orice condiţii, chiar și în cele mai nefericite[1], îmi revine în minte povestea unei femei anonime care m-a impresionat profund cu privire la două stări existenţiale: a fi și a avea.

Răpirea: de ce nu se poate întâmpla înainte de Revenire

Data: o zi din viitorul apropiat. Locul: un Boeing 747 zburând deasupra Atlanticului în drum spre aeroportul Heathrow, din Londra. Majoritatea pasagerilor dorm sau doar moţăie. Dintr-odată, aproape jumătate dintre pasageri dispar pur și simplu. Mai întâi unul, apoi alţi pasageri dintre cei rămași strigă de groază și realizează că cei de lângă ei lipsesc...

Suferinţa și sensul vieţii

Întotdeauna mi-am imaginat că bunăstarea, perspectivele luminoase, o sănătate bună și un scop clar în viaţă tind să nu genereze foarte des întrebări cu privire la sensul vieţii.

O revenire neașteptată, premisa ratării întâlnirii cu Hristos

Cât de importantă este a doua venire a lui Iisus Hristos în creștinismul tradiţional?

Ca să-mi isprăvesc alergarea

Rost, rostire, rostuire... „rostul” românesc și derivatele lui. Un cuvânt mai generos în limba noastră decât sinonimele „sens”, „scop”, „semnificaţie”, după cum îl prezintă Constantin Noica în volumul din 1970, Rostirea filosofică românească.[1]

Biblia, despre căsătorie și divorţ

Potrivit modelului edenic de căsătorie, un bărbat și o femeie se „unesc” (evr. dabaq) unul cu celălalt într-o relaţie maritală permanentă (Geneza 2:24).