Vulnerabilitatea, ingredientul vieţii trăite din plin

Vulnerabilitatea se regăsește în centrul celor mai importante experienţe umane, dar drumul spre înţelegerea și asumarea ei poate fi lung și anevoios, pentru că avem tendinţa să ne ascundem după armuri care ne maschează imperfecţiunile. O alegere care reduce riscul de a fi răniţi, dar care ne fură, în același timp, bucuria relaţiilor autentice.

Sfârșitul lumii, în creștinism: trei perspective

Expresia „sfârșitul lumii” se referă la sfârșitul ordinii sociale și al umanităţii, la sfârșitul planetei așa cum o cunoaștem. Dar, conform Bibliei, acestea nu vin toate odată.

Portret de fanatic, portret de creștin (despre dragoste și pricepere)

„Îmi place Christosul vostru. Nu-mi plac creștinii voștri. Creștinii voștri sunt atât de diferiţi de Christosul vostru.“ (Mahatma Gandhi)

„Singurul evreu greu de acceptat în America este evreul care crede în Iisus.“

Mark Kellner s-a născut și a crescut în New York, fiind unicul copil într-o familie de evrei, credincioși mozaici. Și-a descoperit pasiunea pentru jurnalism în perioada adolescenţei, când urma cursurile unui liceu particular din cartierul Manhattan.

Originile diversităţii și ale libertăţii religioase (II)

Conceptele de libertate și diversitate religioasă din Statele Unite își au rădăcinile în mișcarea de reformă din Anglia, fiind transmise în cadrul procesului de colonizare britanică a Americii.

Apocalipsa de buzunar. Sfârșitul lumii, în presă

Imaginea unei apocalipse declanșate de un coronavirus de dimensiuni microscopice a fost creionată des în presă în ultimele săptămâni.

Despărţirea de Roma și reforma din Anglia. Originile diversităţii religioase şi ale libertăţii religioase (I)

Henric al VIII-lea a declanşat un lanţ extraordinar de evenimente în anii 1530, când a ales să se desprindă de Biserica Romano-Catolică. Gestul lui, uluitor pentru acea vreme, l-a transformat în primul monarh european care a negat puterea papalităţii şi, totodată, în „Liderul suprem“ autoproclamat al bisericii din Anglia. Acest articol analizează de ce şi...

Religia la locul de muncă

În medie, 11 ani din viaţa unui om sunt petrecuţi la locul de muncă. Cât de greu sau de ușor e să îţi menţii identitatea religioasă în contextul profesional? Și, mai ales, ce se întâmplă atunci când convingerile religioase personale intră în conflict cu politicile promovate de angajatori? În 2013, o decizie a Curţii Europene...

În conul de umbră al filosofiei

„Logica suferă de-un mare viciu logic: ea crede că însăşi realitatea e de natură logică. Dacă întâlneşte ceva ce nu se poate înţelege în chip logic, ea va susţine că acest ceva nu există, ci e numai aparenţă…” (Lucian Blaga, Zări și etape)

Apocalipsa pop din cinematografe

Te rog, nu acum! Nu veni chiar acum! Te rog.. Am deschis brusc ochii în bezna din dormitor și dintr-odată valul de căldură din timpul coșmarului a întâlnit răcoarea din realitatea nopţii. N-ai venit încă.. Mulţumesc, Doamne!

Scurtă, dar nu fără sens

De curând, la intrarea într-o librărie cu reputaţie, am zărit un afiș mare, pe care era promovată cartea unei autoare prin câteva cuvinte care, probabil, îi aparţineau. Citatul transmitea că viaţa este prea scurtă și periculoasă ca să-ţi refuzi vreo plăcere sau ca să fii altfel decât ești. Un truism, aproape două, și un sofism,...

Echilibristica iertării în noua eră a indulgenţelor

Probabil că niciun alt capitol al învăţăturii Bisericii Catolice nu a atras atenţia non-catolicilor la fel de mult ca indulgenţele. Ce istorie au indulgenţele şi ce miză prezintă readucerea lor în prim-plan acum?

„Și ne iartă nouă greșelile noastre.” Dar dacă ele persistă?

În experienţa noastră creștină, tindem spre desăvârșire, dar admitem onest că suntem la un univers distanţă de ea. Incapacitatea de a trăi la înălţimea standardelor lui Dumnezeu îi determină pe mulţi să simtă că nu mai pot fi beneficiari ai iertării divine, cel puţin până se vor dovedi îndeajuns de puternici pentru a nu mai...

Eu cu cine votez?

Umorul de situaţie al lui Ion Luca Caragiale, descris prin replica cetăţeanului turmentat „Eu cu cine votez?“1, capătă în societatea recentă un caracter tragico-dramatic. Întrebarea care o precedă interoghează sensul actului electiv manifestat prin vot liber, universal, egal și secret: De ce să votez?

Criza

Sub titlul „Sfârşitul unei civilizaţii”, revista „VU” Nr. 259 din 1 Martie 1933 a publicat o cercetare plină de interes cu privire la criza actuală. Dl. Francis Delaisi, în articolul intitulat: „Criza periodică sau Criza de regim?” arată prin ce înlănţuire de cauze şi efecte am trecut, dela o criză agricolă la o criză comercială,...

Mulţumirea și lauda, ingredientele rugăciunii care ne schimbă

Asimetria dintre cererile și mulţumirile pe care le aducem în închinarea noastră reprezintă un subiect pe marginea căruia orice creștin poate vorbi, și nu doar din auzite. Câtă vreme privim lauda și mulţumirea doar ca pe niște datorii care se cer împlinite, ratăm cele mai mari binecuvântări care pot poposi peste o inimă plină de...

Fără Dumnezeu?

În dreptul meu, l-am salutat respectuos cu „sărut-mâna, părinte!”, la care sfinţia sa mi-a întins icoana ca s-o sărut. I-am cerut scuze, explicându-i că nu sunt ortodox. „Da’ ce ești?” „Sunt protestant!”. „Aha! Bine, numai ateu să nu fii!”.

Creștinul și sentimentele lui

Sunt creștini care minimalizează importanţa sentimentelor, carantinându-le pe cele negative, din cauză că trăiesc cu presiunea de a se simţi mereu bine și de a fi o reclamă vie a credinţei lor. La capătul opus al spectrului îi regăsim pe cei care își așază sentimentele în centrul experienţei, folosindu-le ca pe un barometru al stării...

Ce știe Google despre credinţele noastre

Într-o ţară aflată în topul global al credinţei afirmate în existenţa lui Dumnezeu, merită să încercăm să descoperim care este rolul lui Dumnezeu în viaţa de zi cu zi a românilor.

Vinul vechi și vinul… fals. Cum să distingi mesajul religios autentic în polifonia mediatică actuală?

Astăzi, se poate observa o preocupare în creștere a oamenilor de a căuta în spiritualitate alinări, soluţii și vindecări, atât pe plan individual, cât și colectiv. Acest interes trezește  optimismul în legătură cu rolul și impactul pe care mesajul creștin le poate avea asupra societăţii, dar și preocuparea pentru transmiterea cu o acurateţe cât mai mare...

În căutarea sinelui/sensului pierdut

Comunităţile tradiţionale sunt ca râurile, în timp ce societăţile moderne sunt ca oceanele – sintetiza ilustrativ sociologul polonez Zygmunt Bauman. Principala diferenţă e că râul, mai adânc sau mai puţin adânc, mai rapid sau mai lent, are întotdeauna o direcţie, așa cum societăţile tradiţionale direcţionau de regulă viaţa membrilor lor. Oceanul este cu totul altă...