Cazul lui Charlie Gard, un bebeluş de zece luni aflat pe moarte într-un spital din Marea Britanie, a atras atenţia presei din întreaga lume. Până și lideri marcanţi, precum papa Francisc și Donald Trump, au intervenit în această tristă poveste.
Aparent, Charlie Gard s-a născut sănătos. Însă, la o lună după naștere, medicii l-au diagnosticat cu o boală genetică rară și agresivă, care afectează sistemul nervos. Oricât de mult s-au luptat părinţii pentru salvarea micuţului, miracolul nu s-a produs. Copilul nu poate să audă, să vadă, să se miște sau să respire singur și suferă convulsii frecvente. Medicii cred că maladia i-a provocat leziuni ireversibile pe creier şi au solicitat ca băiatul să fie lăsat să se stingă fără chin. În consecinţă, în urmă cu trei luni, conducerea clinicii londoneze unde se află internat copilul, Great Ormond Street Hospital (GOSH), a decis că lupta a fost pierdută și că Charlie trebuie deconectat de la aparate.
Marcaţi de acest deznodământ tragic, părinţii au solicitat dreptul de transfer al lui Charlie la o clinică din America, unde este folosită o terapie revoluţionară, sperând că miracolul așteptat ar putea să se producă. Tratamentul este experimental şi extrem de costisitor, însă părinţii și-au agăţat speranţele de această intervenţie. Familia copilului a strâns peste 1,5 milioane de euro din donaţii pentru tratament. Între timp, un spital din Statele Unite a anunţat că este dispus să acopere cheltuielile tratamentului lui Charlie.
Chiar și directoarea spitalului pediatric al Vaticanului s-a oferit să îl trateze pe micul Charlie, recunoscând că a fost „contactată de mama lui Charlie, o femeie foarte puternică și hotărâtă, care nu vrea să renunţe. Ne-a întrebat care sunt șansele ca această terapie să fie efectuată aici, iar specialiștii noștri cercetează această posibilitate cu multă seriozitate. Însă spitalul ne-a spus că nu îl poate transfera aici pe copil, din considerente legale.”
Ceea ce a urmat i-a surprins pe părinţi într-o manieră extrem de neplăcută. GOSH a refuzat să elibereze actele de transfer, motivând că micuţul are „dreptul de a muri cu demnitate”. A urmat o interminabilă perioadă de procese, trei instanţe diferite pronunţându-se în sprijinul deciziei spitalului, inclusiv Curtea Supremă. Comentând pe marginea acestui caz, un corespondent CNN a constatat că „la sfatul medicului copilului și al mai multor experţi, tribunalul britanic a decis că nu ar fi in interesul copilului să fie supus acestui tratament experimental, din care ar avea de câștigat medicina, dar nu și Charlie. De aceea, având în vedere calitatea precară a vieţii copilului, ar fi în interesul lui ca tratamentul să fie retras.”
Părinţii nu au depus armele și au făcut plângere la CEDO, care a dat un verdict dur, contrar așteptărilor părinţilor. Instanţa europeană a sprijinit în conţinut punctul de vedere al instanţelor britanice și „consideră cererea părinţilor inadmisibilă”. Părinţii acuză că le-a fost refuzată până și dorinţa de a-și lua copilul acasă. Mama lui a postat pe Facebook un mesaj: „Nu ni se permite să alegem ca fiul nostru să trăiască sau nu și nu ni se permite să alegem când și unde să moară.”
GOSH a fixat pentru săptămâna trecută deconectarea de la aparate a copilașului, însă presiunea publică a determinat conducerea clinicii să amâne intervenţia. Între timp, folosind hashtagul JE SUIS CHARLIE GARD, oameni de pretutindeni şi-au exprimat emoţiile şi indignarea. Printre ei, papa Francisc şi preşedintele Donald Trump.
Papa Francisc a intervenit în acest caz și a declarat că părinţilor ar trebui să le fie permis să facă tot ce le stă în putinţă pentru a-și salva fiul și să se ocupe de el „până la sfârșitul vieţii”. La rândul său, președintele american a scris pe Twitter un mesaj de susţinere pentru familia copilului: „Dacă îl putem ajuta cu ceva pe micuţul Charlie Gard, ca și pe prietenii noștri din Marea Britanie și pe papa, atunci suntem încântaţi s-o facem.”
„Sprijinul venit de la papa Francisc și de la președintele Donald Trump ne-a dat speranţa”, recunosc părinţii. Au fost chiar și protestatari care au criticat decizia autorităţilor, considerând-o ca fiind o „crimă”. „Vrem să-l susţinem pe Charlie și să-i arătăm iubirea noastră”, a declarat organizatorul protestului, Alex Nager, în vârstă de 17 ani.
Dincolo de emoţiile generate de durerea pe care o resimte această familie, problema de fond pe care mulţi au sesizat-o ţine de modul în care este abordată viaţa umană. „Întrebarea nu este ceea ce vrea Charlie Gard, o întrebare la care nimeni nu poate răspunde. Întrebarea este ce le datorăm noi unor persoane ca Charlie, care nu pot vorbi pentru ele însele. Ce responsabilităţi avem faţă de cei care suferă și cum trebuie să le înţelegem suferinţa? Și extrem de important în acest caz, în ce circumstanţe cele mai strânse legături de afecţiune, precum cele dintre părinte și copil, ar trebui să fie subordonate judecăţii statului?”, se întreabă un jurnalist de la National Review.