Un moment de așteptare nerăbdătoare s-a transformat într-o îndoită bucurie, dar și într-o înţelegere mai profundă a inimii de Tată a lui Dumnezeu.
Așteptam, împreună cu soţul meu, într-o cameră mică, pendulând între nerăbdare și neliniște. Ușa s-a deschis, iar medicul ecografist a pășit înăuntru. Întinsă pe masa rece, am căutat mâna soţului meu, pentru a prinde curaj. Medicul a pregătit sonda și a început să o plimbe peste gelul rece de pe abdomenul meu. După câteva minute ne-a spus că trebuie să schimbe aparatul, întrucât cel folosit nu funcţiona cum trebuie. Poate că a fost vorba de tonul lui sau de limbajul trupului, dar nu i-am crezut explicaţia.
În timp ce pregătea celălalt aparat, ne-am strâns din nou mâinile, iar anxietatea a început să umbrească nerăbdarea. Imagini alb-negru neclare se derulau pe ecran. Nu înţelegeam ce vedem, dar știam că urmează să aflăm ceva important. Am așteptat. Tăcerea era apăsătoare. În cele din urmă, medicul s-a oprit și ne-a privit: „Aveţi gemeni în familia extinsă?” „Nu”, am răspuns în același timp. A făcut o pauză. „Ei bine… sunt două bătăi de inimă. Felicitări! Veţi avea gemeni.”
Am privit imaginea fără să-mi vină să cred. Două puncte mici. Două! Ne rugaserăm pentru unul singur. Nici nu ne trecuse prin minte că vom primi doi copii deodată. Am plecat de la clinică încă uimiţi. Călătoria noastră ca părinţi începuse.
La aproximativ nouă luni după ce am aflat că vom avea gemeni, am avut bucuria să ne întâlnim cu cei doi băieţi ai noștri. Pe măsură ce cresc, am privilegiul de a vedea cum se dezvoltă și cum își formează personalitatea, dar și ocazia de a-l vedea pe soţul meu devenind tată. Modul în care a intrat în acest rol provocator mi-a oferit o perspectivă nouă asupra lui Dumnezeu ca Tată.
Dumnezeu nu este ușor de înţeles. Este greu să-L înţelegi când nu L-ai văzut și nu I-ai auzit glasul. Biblia Îl descrie în multe feluri. Așadar, cine este Dumnezeu pentru mine?
Dragostea de Tată
Biblia ne spune că Dumnezeu este Tatăl nostru, iar noi suntem copiii Lui. „Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El” (1 Ioan 3:1). Numindu-Se Tată, Dumnezeu ne oferă o imagine vie a legăturii dintre El și noi. Asemenea unui tată care își asumă cu devotament rolul, El ne arată că ne poartă de grijă. De la începutul existenţei noastre, El este prezent pentru a ne iubi și a ne proteja.
Printre plânsete, scutece de schimbat și somn fragmentat, primele zile au trecut fără prea multă odihnă. Ca părinţi la început de drum, am fost nevoiţi să învăţăm totul de la zero – nu doar cum să ne îngrijim copiii, ci și cine sunt ei cu adevărat. A fost și rămâne o lecţie dificilă. Gemenii identici sunt greu de deosebit. Din fericire, brăţările de la spital, prinse de gleznele lor, ne aminteau cine este „primul” și cine este „al doilea”.
Atunci când se nasc copiii noștri, îi întâlnim pentru prima dată. Sigur, vedem imagini 2D alb-negru cu ei înainte de a se naște sau încercări imperfecte de portrete 3D, umbrite, în cazul nostru, de braţul sau de piciorul fratelui. Înainte de naștere, totul rămâne în sfera imaginaţiei: chipul lor, glasul lor, cine vor deveni.
Dar Dumnezeu te-a cunoscut înainte să te naști. Biblia spune că a fost implicat în mod direct în crearea ta încă dinainte de a veni pe lume (Ieremia 1:5). El știe numărul exact de fire de păr din capul tău (Luca 12:7) și fiecare cuvânt, chiar înainte să-l rostești (Psalmii 139:4). Dumnezeu te cunoaște mai bine decât te-ar putea cunoaște vreodată un tată pământean.
Un Dumnezeu care nu ne abandonează
Vestea bună este că, deși Dumnezeu ne cunoaște mai bine decât ne cunoaștem noi înșine (cu siguranţă, eu nu știu câte fire de păr am pe cap), El ne iubește mai mult decât ne-am putea imagina vreodată. El este întotdeauna alături de noi, indiferent unde ne aflăm sau ce am făcut. Dumnezeu ne arată iubirea Sa părintească în multe feluri. Putem menţiona câteva:
Dumnezeu este iubire. Biblia Îl definește pe Dumnezeu drept iubire (1 Ioan 4:7–16). Dragostea Lui pentru noi nu depinde de faptele noastre și nici nu este condiţionată de răspunsul nostru. Indiferent dacă îl iubim pe Dumnezeu sau nu, El continuă să ne iubească.
Dumnezeu este răbdător. Biblia ne spune că Dumnezeu nu obosește iubindu-ne. Iubirea Lui pentru noi nu se schimbă din cauza lucrurilor pe care le-am făcut sau le-am spus. El ne așteaptă cu răbdare și ne oferă nenumărate ocazii să acceptăm iubirea Lui pentru noi (Isaia 40:28; 2 Petru 3:9).
Dumnezeu este întotdeauna aproape. Spre deosebire de taţii noștri, care sunt limitaţi de timp și de spaţiu, Dumnezeu este întotdeauna prezent. Indiferent unde suntem sau ce oră din zi sau din noapte este, putem vorbi întotdeauna cu Dumnezeu prin rugăciune, având certitudinea că ne ascultă (Psalmii 4:3).
Lucrurile bune necesită timp
Durează aproximativ șase săptămâni până când un nou-născut începe să zâmbească. Înainte de acest moment important, relaţia dintre un nou-născut și tatăl său este, în mare parte, una unilaterală. Un tată implicat va petrece nenumărate ore schimbând scutece, ajutând copilul să elimine aerul înghiţit după hrănire și înfășându-l, fără a primi nici măcar un semn de recunoștinţă.
Aceste săptămâni din viaţa unui nou-născut amintesc de relaţia noastră cu Dumnezeu în calitate de Tată. El ne cunoaște mai bine decât ne cunoaștem noi înșine și, chiar dacă nu înţelegem pe deplin profunzimea iubirii Sale, Dumnezeu rămâne răbdător cu noi; iubirea Sa este necondiţionată. Indiferent de cât de mult ajutor avem nevoie, zi sau noapte, Dumnezeu va fi întotdeauna lângă noi. El va continua să ne fie alături, pentru că suntem copiii Lui, iar El este cel mai bun Tată pe care l-am putea dori vreodată.
Brianna Watson este avocat specializat în dreptul familiei și trăiește în Adelaide, Australia de Sud. O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul Signs of the Times Australia.