Agenţia de Dezvoltare, Refacere şi Ajutor (ADRA) România este unul dintre veteranii luptei împotriva abuzului domestic. Experienţa oganizaţiei este, în consecinţă, exemplară.
Când deputata Anca Constantinescu le-a transmis colegilor din opoziţie un ostentativ „Ciocu’ mic (…) că acu’ suntem noi la putere”, discordanţa dintre statutul social de „doamnă” politician şi cuvintele folosite a fost cu atât mai mare cu cât, în mentalul colectiv românesc expresia „ciocu’ mic!” înglobează nu doar dispreţ, ci şi violenţă.
Această asociere de trăiri negative este atât de puternic înrădăcinată în mintea românului, încât ADRA România a gândit că expresia va fi exact elementul activator pe care îl căutau pentru campania împotriva violenţei în familie. Aşa s-a născut campania „Ciocu’ MARE! Ridică vocea împotriva violenţei în familie!”, desfășurată în parteneriat cu Primăria Generală a Capitalei, Asociaţia Anais și sprijinită de compania de alimente sănătoase Sanovita și Editura Viaţă și Sănătate, pentru a încuraja victimele „care aud zi de zi ‘Ciocu’ mic’ să refuze să facă acest lucru.”
În condiţiile în care, în primele 10 luni ale anului 2012, Inspectoratul General al Poliţiei Române a înregistrat la nivel naţional 1.060 de infracţiuni cu violenţă domestică, din care 88 de omoruri și 800 de alte acte violente, numărul raportărilor înregistrate a fost infim, a început directorul executiv ADRA, Sorin Goleanu să ne explice motivele iniţierii campaniei. „Din diferite motive aceste victime preferă să tacă, să nu sesizeze organele în drept. ADRA nu vrea doar să atragă atenţia, ci scopul său este de a veni cu soluţii concrete: locuinţe protejate pentru o perioadă de până la șase luni, hrană, consiliere juridică și psihologică de specialitate printr-o cooperare strânsă între specialiștii autorităţilor locale dar și cu alte organizaţii neguvernamentale”.
Cu ani în urmă, organizaţia afiliată Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea înfiinţa propriul Centru de Primire în Regim de Urgenţă a Victimelor Violenţei în Familie. Un proiect care astăzi beneficiază de sprijinul Primariei Generale a Municipiului Bucureşti, prin intermediul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti. Autorităţile au acordat un grant de 42 000 de euro pentru Casa ADRA, iar reprezentanţii ADRA estimează că finanţarea (care a început în decembrie 2012) va sprijini organizaţia în asigurarea adăpostului, a hranei, a consilierii psihologice, a asistenţei sociale şi medicale pentru mai mult de 260 de victime ale violenţei în familie. Victimele pot fi găzduite în aceste centre între 72 de ore şi 30 de zile şi beneficiază de pază şi protecţie, precum şi de păstrarea anonimatului şi a confidenţialităţii cazului lor.
„Pentru noi, acest acord reprezintă o confirmare a faptului că am fost remarcaţi ca parteneri credibili și eficienţi în domeniul combaterii violenţei în familie,” a declarat Sorin Goleanu, pentru Semnele timpului. „De asemenea, sperăm ca, de acum înainte, campaniile ADRA România să fie mai vizibile și mai eficiente, iar colaborarea cu specialiștii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti (DGASMB) va ajuta cu siguranţă la diminuarea fenomenului în mod practic,” a mai spus directorul ADRA, subliniind că această diminuare poate avea loc atunci când există „o colaborare amplă instituţională” în acest sens.
Carte de vizită, ADRA RomâniaCampaniile împotriva violenţei, realizate între anii 2009-2012 au făcut ca ADRA România să fie recunoscută ca un lider de opinie important pentru populaţie, un partener de încredere și vector de vizibilitate pentru cei care au susţinut aceste proiecte. Campania „Îţi place să dai? Alege-ţi un partener pe măsură!” a fost desfășurată în parteneriat cu Leonard Doroftei, campion mondial la box. Campania „Dai în ea? Dăm în tine! Cu LEGEA!” a reuşit, alături de alte iniţiative ale societăţii civile, să convingă autoritaţile de importanţa modificării Legii pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie. |
Pentru a permite cititorilor să surprindă cât mai mult din complexitatea unui astfel de proiect, le-am adresat mai multe întrebări directorului ADRA, psihologului Alina Mohorea-Bordaș și coordonatorului de proiecte ADRA, Valentina Cozorici.
ST: Din experienţa de până acum cu acest tip de situaţie, care sunt motivele cel mai des întâlnite pentru care o femeie tace atunci când este abuzată?
Sorin Goleanu, director executiv ADRA România: Aș dori să corectez o anumită percepţie. Nu doar femeile sunt abuzate! Știu, pare greu de crezut dar așa este! Așadar aș prefera să ne referim la victime în general.
Motivele pentru care o victimă alege să tacă sunt diverse. În cazul unor motive, precum convingerea că victima este de vină, sau influenţa mediului familial din care provine, trebuie intervenit la nivel de consiliere psihologică.
Alte motive sunt cele de natură economică. De exemplu, ce va face, unde va locui, va ajunge pe străzi? Va avea ce mânca? Nu e mai bine să iei bătaie din când în când dar să ai unde să îţi pleci capul și să mănânci?
Un alt motiv este teama victimei că va fi din nou lovită și de data aceasta mult mai grav. De multe ori victimele sunt ameninţate cu bătaia, moartea sau torturarea lor sau a copiilor. Aici putem să le ajutăm cu consiliere juridică și de specialitate. De exemplu, puţine victime știu că există chiar posibilitatea obţinerii unui ordin judecătoresc prin care agresorul este obligat să păstreze o anumită distanţă faţă de victimă.
La finalul acestui răspuns, aș dori să mai clarific un lucru. Fenomenul, dar și teamă asociată lui, nu sunt prezente doar în rândul unei anumite pături sociale. Vreau să vă spun că, deși mai mult de jumătate dintre victime au studii liceale și superioare, teama că vor ajunge pe stradă, lipsa informaţiilor cu privire la serviciile oferite de municipalitate sau cu privire la noile prevederi legislative, forţează victimele să accepte acest tratament umilitor din partea celor care ar fi trebuit să le ofere afecţiune și protecţie.
ST: Este raportarea o soluţie chiar şi pentru femeile care au copii? Nu cumva, raportându-şi soţul, femeile îşi pun în pericol copiii?
SG: Deloc, copiii pot fi și ei protejaţi. De altfel, de cele mai multe ori, în atenţia ADRA România au fost astfel de femei, victime ale violenţei în familie, care au solicitat ajutor și au venit în Centrul nostru împreună cu cei mici. Pericolul pentru copii ar fi mai mare dacă mama ar continua să-i ţină aproape de cel care, la un moment dat, ar putea să pună atât viaţa lor cât și pe cea a mamei în pericol.
ST: Cui să i se adreseze prima dată o victimă a violenţei în familie?
SG: Depinde de moment. Uneori numărul de urgenţă 112 este cea mai bună soluţie. Alteori, atunci când victima dorește să își pregătească plecarea, pot apela la consiliere. Noi, de pildă, putem fi contactaţi prin email la ajutor@adra.ro sau prin telefon la 0800 821 218, apelabil gratuit din toate reţelele de telefonie.
Din momentul în care suntem contactaţi, cazul intră în atenţia noastră și vom oferi în cel mai scurt timp cele mai bune soluţii în funcţie de situaţie.
ST: Ce oferiţi mai exact victimelor?
SG: Începând cu luna noiembrie 2012, victimele pot primi ajutor integrat în cadrul primului sistem complet de servicii sociale de prevenire, protecţie şi recuperare a victimelor în domeniul violenţei domestice, realizat de Primăria Municipiului Bucureşti, prin DGASMB, în colaborare cu ADRA România şi Asociaţia Anais.
Practic, în urma acestui parteneriat amplu, toate necesităţile de bază sunt asigurate: locuinţe protejate, hrană, consiliere juridică și psihologică de specialitate, alături de oferirea unei noi perspective de viaţă prin intermediul unei echipe multidisciplinare, formată din specialiști proveniţi atât din rândul autorităţilor cât și din rândul organizaţiilor nonguvernamentale.
De asemenea, din dorinţa de a încerca rezolvarea completă a acestui cerc vicios, oferta cuprinde chiar și serviciile unui centru de consiliere pentru agresori.
ST: Mai poate păstra legătura cu abuzatorul o femeie care vă cere ajutorul?
SG: Depinde de caz și de timp. Noi nu interzicem nimănui acest lucru însă, de multe ori, este o alegere nefericită. Pentru unii este bine, pentru alţii nu.
Recomandarea noastră pentru ele este ca, pentru o perioadă, în ideea de a se liniști, să întrerupă orice comunicare cu agresorii. Cele mai multe victime fac acest lucru, însă unele totuși mai răspund apelurilor agresorilor, iar consecinţele se văd: sunt mult mai agitate, răspund mai greu la consiliere, se recuperează mai greu. De cele mai multe ori, conversaţiile cu agresorii se sfârșesc cu ameninţări sau șantaj emoţional. Așadar, din experienţă, în cele mai multe cazuri, acest lucru are efecte negative.
ST? Ce se întâmplă cu victimele, după cele două luni în care stau în adăpostul ADRA? Dar cu soţii lor?
SG: Deși timpul în care aceste victime pot fi cazate la Casa ADRA este scurt, dat fiind faptul că ADRA România are acreditare pentru un Centru de Primire în regim de urgenţă pentru victimele violenţei în familie, cei care părăsesc Casa ADRA vor intra in monitorizare pentru un an de zile.
De asemenea, dacă între victimă și agresor s-a produs o împăcare, în urma consilierilor de cuplu, soţii beneficiază în continuare de atenţia noastră, ei primind în continuare consiliere de specialitate.
|
Pe lângă adăpostul fizic pe care îl oferă victimelor violenţei în familie, ADRA încearcă să le ofere şi siguranţă interioară. Victimele găzduite de Casa ADRA beneficiază, în mod regulat, de şedinţele de consiliere psihologică sub îndrumarea psihologului Alina Bordas-Mohorea. ST: Ce presupune, mai exact, consilierea victimelor abuzului în familie? Alina Bordas-Mohorea (psiholog): Principalul element pe care îl vizez în consilierea victimelor violenţei în familie este legat de siguranţă. Psihoterapeutul e interesat ca, înainte de toate, femeia să se simtă în siguranţă, fizică şi emoţională. Scoaterea victimei din contextul periculos este esenţială pentru parcursul ulterior. Aşadar, în primele zile de la intrarea în adăpost se parcurge un plan de siguranţă şi de evaluare a riscurilor. Apoi, victima are nevoie să se simtă acceptată înainte de a-şi povesti drama. Relaţia terapeutică se construieşte în timp, căci încrederea victimei atât în ea însăși, cât şi în ceilalţi a fost diminuată în urma traumei. Se stabilesc obiective pe termen scurt, măsurabile, astfel încât reuşitele să fie bine punctate, ele având şi rolul de stabilizare a situaţiei şi a cazului în sine. ST: Care este cea mai frumoasă revenire pe care a-ţi putut-o observa în activitatea dvs.? ABM: Sunt multe cazuri cu o recuperare frumoasă, dar mă opresc la un caz recent, o femeie a cărei recupare abia a început. Mamică a doi copii, a fost într-o relaţie de 5 ani cu o persoană agresivă. Gradul de pericol în care se afla era foarte mare, iar scenele de violenţă deveniseră un ingredient obișnuit al zilei. Ea are o carieră frumoasă. El provine dintr-o familie înstărită, nu are serviciu şi este sprijinit financiar de părinţi. În adăpost, beneficiara şi-a prezentat istoricul de semiparalizie şi hipertensiune la doar 31 de ani. Fobia ei la injecţii a fost descoperită ulterior, în momentul în care doar injecţiile mai puteau avea un efect în atenuarea migrenelor foarte puternice sau în normalizarea tensiunii arteriale. Fobia era dezvoltată pe fondul evenimentelor traumatice, femeia asociind injecţiile cu înţepăturile de cuţit. Coşmarurile puternice, insomnia severă, gândurile induse de amintirea traumei, sentimentele de culpabilitate, stările de tristeţe, anxietate, lipsa valorizării personale şi a sensului vieţii erau elementele cu care femeia se confrunta de mai bine de un an de zile. În plus, din cauza abuzurilor, beneficiara nu tolera nici cele mai mici atingeri, nici pe cele neutre măcar. În urma şedinţelor de terapie, beneficiara a acceptat treptat triada client-medic-psihoterapeut. În urma eforturilor conjugate ale acestei echipe, doamna a început să se odihnească mai bine, să acuze mai puţine dureri de cap. Starea ei de sănătate începea să se stabilizeze. A început să-şi folosească resursele şi aptitudinile (desenează şi pictează foarte bine, deşi îşi vede creaţiile ca fiind „defecte” şi „urâte”). Unul dintre aspectele care m-a bucurat a fost să văd deschiderea de a atinge mâna altei persoane, aceasta însemnând că intensitatea amintirii elementului traumatic a scăzut. Ca şi în cazul injecţiior, atingerea era asociată cu loviturile primite de la partener. Când a oferit şi a primit îmbrăţişări de la colegele din adăpost, bucuria a fost şi mai mare. Pentru mine, ca terapeut, aceasta înseamnă o relaţie bine construită cu beneficiara şi paşi vizibili în demersul ei pentru recuperare. Doamna aceasta nu este singura beneficiară pentru care am un respect deosebit. Sunt multe femeile care ne arată că omul a fost înzestrat cu resurse incredibile de recuperare, pentru că Dumnezeu ne-a iubit mai presus de orice. |
Oamenii din spatele cortinei
În spatele poveştilor de succes şi chiar şi în spatele oamenilor care reuşesc să aprindă scânteia acestor reuşite, stau alţi oameni, a căror muncă presupune ore, zile sau chiar săptămâni la rândul de lucru de birou. Proiecte, rapoarte, audituri, toate sunt activităţi fără care succesul Casei ADRA nu ar fi fost posibil. Despre ce presupune munca de birou din spatele campaniei „Ciocu’ MARE”, am stat de vorbă cu Valentina Cozorici, coodonator proiecte.
Semnele timpului: Dacă ar fi să facem o analiză SWOT a acestui proiect, care ar fi punctele tari, slabe, oportunităţile şi ameninţările lui?
Valentina Cozorici, coodonator proiecte: La o simplă analiză, nu poţi să nu remarci că acest proiect are mai multe puncte tari. Amintesc, în primul rând echipa și expertiza pe care ADRA le are deja, apoi rezultatele obţinute deja în urma implementării proiectului şi gradul ridicat de reintegrare socială a persoanelor asistate în Casa ADRA. Pe lângă toate acestea, proiectul se recomandă şi prin calitatea serviciilor şi complexitatea lor – faptul că intervenţia se realizează pe mai multe paliere determină atingerea cu succes a obiectivelor propuse. Faptul că până în prezent, la nivelul Capitalei, doar două centre se ocupă de asistarea şi reintegrarea victimelor violenţei în familie poate constitui un mare avantaj pentru planurile noastre de viitor. Unicitatea şi particularitatea centrului pot fi valorificate în interesul victimelor.
Sigur că există şi puncte slabe. Unul constă în limitele de timp şi spaţiu, în condiţiile unei cereri mult mai mari decât capacitatea centrului.
Posibilele ameninţări vin din partea cadrului juridic şi legislativ. Cu toate că legislaţia a fost îmbunătăţită în ultimul an, totuși metodologia de implementare nu este finalizată, fapt care se concretizează în serioase dificultăţi de soluţionare a multora dintre cazuri. Vorbim, mai exact, despre acel ordin de restricţie care prevede ca agresorul să păstreze o anumită distanţă faţă de victimă.
ST: Cum aţi colaborat cu autorităţile publice până acum?
VC: Până în acest moment, noi am apreciat deschiderea cu care am fost trataţi. De asemenea, consideraţia pe care autorităţile o au faţă de modul în care contribuim la rezolvarea problemelor societăţii ne încurajează în munca pe care o depunem. Este adevărat, ca în orice domeniu, şi aici întâlneşti, la un moment dat, „uşi închise”, dar asta înseamnă că, uneori, nu te afli în faţa uşii potrivite.
|
Uşa Casei ADRA rămâne în permanenţă deschisă celor care, din pricina violenţei, nu îşi mai pot numi casa „acasă”. Cei care doresc să ajute, pot să doneze atât bunuri, cât şi bani. Pentru donaţiile materiale, vă rugăm să luaţi legătura cu: ADRA România Adresa: B-dul Pache Protopopescu Nr. 85, Sector 2,Bucureşti, România, Cod 021415 Puteţi face donaţiile financiare, pe bază de chitanţă fiscală, la sediul ADRA România sau în conturile ADRA România, deschise la BCR, sector 3, Bucureşti: RO73 RNCB 0074 0292 1540 0001 – LEI SWIFT Code: RNCBROBUXXX Banca Comercială Română, sucursala Sector 3, |
Curajul pe care cei de la ADRA doresc să îl insufle victimelor este, până la urmă, nepreţuit. Ce poate fi mai important, într-un moment violent, decât să ştii că o armată de oameni „cu relaţii” la autorităţile publice sunt gata să îţi vină în ajutor, să îţi ofere un adăpost sigur şi să te protejeze fără să îţi ceară nimic în schimb. Tot ce ai tu de făcut este să nu taci.
