Teoriile conspiraţiei, fake news-urile și adevărul care ne face „liberi”

Laurențiu Moț

21 de minute ago

Teoriile conspiraţiei, fake news-urile și adevărul care ne face „liberi”

Teoriile conspiraţiei și știrile false nu sunt unul și același lucru, deși cele două categorii au multe în comun.

În articolul de faţă, voi încerca să descriu problemele specifice celor două fenomene și să formulez un răspuns adecvat pentru creștinul cititor de Scripturi. Este interesant că atât explicaţiile alternative, cât și Biblia pretind că ne eliberează prin adevăr. Care să fie totuși diferenţa dintre ele? Mai întâi, să înţelegem mai bine conspiraţiile și știrile false.

Teoriile conspiraţiei

Teoriile conspiraţiei sunt un fenomen mai vechi, cu toate că au devenit un subiect de cercetare propriu-zis, în care se caută cauzele și efectele, numai de circa 20 de ani. Aceste teorii se găsesc cel mai pregnant în domeniul politicii, al sociologiei, al știinţelor informaţiei, al sănătăţii, al mediului, al imigraţiei, al rasismului și al terorismului. Există, la nivel teoretic, o diferenţă între conspiraţie și o teorie a conspiraţiei. În esenţă, conspiraţiile se referă la situaţii reale, indiferent dacă planurile acestea reușesc sau nu. Pe de altă parte, teoriile conspiraţiei sunt explicaţii ale unor fenomene social-politice care au la bază presupoziţia unui complot pus la cale de niște participanţi puternici și influenţi. Evenimente majore cum sunt aselenizarea, asasinarea lui John F. Kennedy, moartea Dianei, prinţesa de Wales, atacul din 11 septembrie 2001 asupra turnurilor gemene, încălzirea globală, pandemia de Covid-19 etc. au primit explicaţii alternative, adesea foarte diferite, cu privire la cauza lor ultimă.

Specialiștii vorbesc despre credinţă conspirativă, în încercarea de a crea o delimitare între cei atrași de teoriile conspiraţiei și cei care răspândesc teorii ale conspiraţiei din raţiuni pecuniare sau politice. Dintre cauzele credinţei conspirative, menţionez cauza epistemică (dorinţa de înţelegere și de certitudine subiectivă), cea existenţială (nevoia de control și de siguranţă) și cea socială (dorinţa de a menţine o imagine de sine pozitivă). Din categoria efecte, autorii se opresc asupra prejudecăţilor, a deciziilor cu caracter sanitar, a negării demersului știinţific, a radicalizării și a extremismului.[1]

În mod normal, ne-am aștepta ca răspunsul la o teorie a conspiraţiei să vină de la specialistul din domeniul pe care teoria în cauză îl abordează. Necazul este însă că a oferi o astfel de replică îi așază pe oamenii de știinţă pe un teren în care „informaţiile obiective contează mai puţin decât apelurile emoţionale, acuzaţiile fără suport și speculaţiile neverificate. Oamenii de știinţă sunt reticenţi, în mod normal, să se împotmolească în astfel de dezbateri.”[2]

E tentant pentru unii atunci să privească fenomenul teoriilor conspiraţiei ca un rezultat natural al evoluţiei sociale, în faţa căreia nimic nu poate interveni, cu excepţia selecţiei naturale, care va înlătura teoriile slabe și le va determina pe cele robuste să supravieţuiască și să se dezvolte. În acest context, speranţa că fiinţa umană găsește în sine resortul de acţiona neegoist și contrar memelor cu care este îndoctrinată[3] devine pur și simplu iluzorie. În realitate, teoriile conspiraţiei ne arată că oamenii care le cred sunt în general dispuși chiar să se implice în scenariul propus, dacă acesta s-ar dovedi adevărat.[4]

Fake news-urile și teoria conspiraţiei

Fenomenul știrilor false este unul recent, chiar dacă rădăcinile sunt vechi de când există zvonuri și dezinformare.[5] Două evenimente din istoria recentă au produs un val de fake news și i-au făcut pe specialiști să ia fenomenul în serios ca subiect știinţific: BREXIT-ul și câștigarea alegerilor de către Donald Trump în 2016.

„Știrea falsă”, susţine Axel Gelfert, „este cel mai bine definită ca fiind prezentarea deliberată ca știri a unor afirmaţii (de obicei) false sau înșelătoare, caz în care afirmaţiile sunt înșelătoare în mod intenţionat.”[6] Deși sursele sunt importante (contează dacă te informezi de la BBC sau de pe un blog anonim), ele nu reprezintă singurul filtru de verificare. A accepta o știre ca adevărată fără să cercetăm credibilitatea, motivele, interesele, istoria și consecvenţa sursei din care provine este contraproductiv și seamănă cu sofismul argumentum ad verecundiam sau ab auctoritate, adică argumentarea pe baza autorităţii unei surse. Google și alte platforme au dezvoltat un serviciu de fact-check care verifică afirmaţii care circulă în spaţiul public.[7] Acestea sunt de ajutor, dar nu sunt suficiente, nu doar pentru că autoritatea însăși este contestată în era post-adevărului[8], ci și pentru că fenomenul fake news-urilor este extrem de complex.

Unii autori conturează o taxonomie a știrilor cu caracter fals care arată complexitatea subiectului. Știrile false ar putea avea scopul (1) de a dezinforma, (2) de a face afirmaţii care induc în eroare, cu sau fără legătură cu evenimente reale, sau (3) de a manipula un public. De asemenea, știrile false (4) ar putea fi specifice sau imaginare sau (5) ar fi determinate de oportunism, de dorinţa de a crea vizibilitate și de a populariza (așa-numitul clickbait) pentru publicitate sau cu scop ideologic.[9] Având în vedere aceste ramificaţii, înţelegem că de o doză bogată de gândire critică ar putea fi nevoie chiar și înainte de click sau play.

Specialiștii care au încercat să observe asemănările și deosebirile dintre teoriile conspiraţiei și fake news-uri au descoperit că cele două fenomene se propagă în mod similar, dar diferă sistematic în ce privește conţinutul. Teoriile conspiraţioniste, măcar la nivel teoretic, sunt determinate de o anumită căutare după adevăr, de o cercetare a datelor, chiar dacă acestea sunt subiective și poate eronate. Înșelăciunea nu face parte din portofoliul motivaţional de bază al teoriilor conspiraţiei. Odată fundamentată „factualitatea” unei teorii, aceasta hrănește și răspândește o naraţiune, în general cu caracter politic. Știrile false, pe de altă parte, sunt mai degrabă instrumente special create ca să inducă în eroare. Acestea se deghizează în hainele politicii, ale știinţei sau ale divertismentului și obţin un interes de durată scurtă. Totuși, știrile false oferă un sprijin special pentru teorii conspiraţioniste în dezvoltare. Ele accentuează polarizarea și reprezintă unelte eficiente pentru destrămarea reputaţiei cuiva.[10]

Adevărul vă va face liberi

Cum ar trebui să abordeze creștinul teoriile conspiraţiei și știrile false? O tratare amplă a subiectului adevăr vs. minciună din punct de vedere biblic nu este posibilă aici, dar câteva principii ce decurg din Scripturile sacre iudeo-creștine vor fi de folos. Iov, prea lovit de suferinţă, a obosit să asculte pledoaria lui Ţofar, unul dintre tovarășii lui care venise, chipurile, să-l sprijine în necazul său, dar numai asta nu făcea. La un moment dat, ca replică, Iov spune: „Vreţi să vorbiţi lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu și să spuneţi minciuni ca să-L apăraţi? (Iov 13:7). Teoria prietenilor lui Iov este aceea că suferinţa prin care trece patriarhul are neapărat cauze morale care-i pot fi imputate. Trebuie să fi păcătuit el pe undeva, din moment ce Dumnezeu îl lovește acum cu atâta asprime. Faptul că Diavolul acţionează nestingherit, în spatele scenei, iar ochiul omenesc nu vede este o ironie la adresa celor care pretind că „știu adevărul”. Când vine vorba despre o altă persoană sau o instituţie, dacă dovezile nu sunt suficient de transparente, este bine să rămânem precauţi. Numai Dumnezeu și persoanele în cauză (în condiţii de onestitate faţă de sine) cunosc cu adevărat lucrurile.

Îmi amintesc cum, în timpul pandemiei de Covid-19, într-o predică dintr-o biserică evanghelică din România, vorbitorul a dorit să se poziţioneze faţă de disputa cu privire la vaccin prin intermediul unei presupuse descoperiri pe care ar fi avut-o de la Dumnezeu. O voce i-ar fi spus că vaccinul creștinului este sângele lui Iisus Hristos. O astfel de pretenţie este imposibil de combătut, ceea ce o face fără valoare ca argument. Fenomenul este vechi, deoarece profetul Ieremia, în numele lui Dumnezeu, afirma despre niște pseudoproroci contemporani lui că „prorocesc minciuni în Numele Meu; Eu nu i-am trimis, nu le-am dat poruncă și nu le-am vorbit, ci ei vă prorocesc niște vedenii mincinoase, prorociri deșarte, înșelătorii și închipuiri scoase din inima lor” (Ieremia 14:14).

Într-adevăr, Iisus Hristos a făcut cunoscuta declaraţie: „[V]eţi cunoaște adevărul, și adevărul vă va face slobozi” (Ioan 8:32). Dar ce înseamnă adevărul?[11] Cine îl deţine cu adevărat? Tot în Evanghelia după Ioan, același Iisus afirmă că adevărul cu privire la Dumnezeu, la lume și la viaţă este echivalent cu Cuvântul lui Dumnezeu („Cuvântul Tău este adevărul” [Ioan 17:17]).

Testul practic al adevărului este sfinţirea (Ioan 17:17), sau schimbarea vieţii în mai bine, din punct de vedere moral.[12] În definitiv, asta este ceea ce contează.

Pot avea un caracter moral și fără să fiu sigur de cauzele războiului din Ucraina. Pot fi sigur de dragostea și imparţialitatea lui Dumnezeu chiar dacă nu înţeleg pe deplin cauzele nedreptăţilor din jur. În final, pot fi convins că Dumnezeu este la conducerea universului chiar dacă sunt minţi omenești care ar putea fi mânate de interese contrare voinţei divine. Dar, în loc să fim animaţi de dorinţa de a deconspira presupuse planuri secrete și pernicioase, mai bine ne-am familiariza cu felul în care Biblia privește viaţa. Câștigul ar fi superior nu doar din punct de vedere moral, ci și cognitiv. Am privi lumea prin ochii Cerului. Aceasta ne-ar păstra circumspecţi, dar și proactivi, dorind să mărturisim despre adevăr, așa cum a făcut-o Iisus („Eu pentru aceasta M-am născut și am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr” [Ioan 18:37]).

Laurenţiu Moţ încearcă evaluarea raportărilor noastre la știrile false și teoriile conspiraţiei dintr-o perspectivă iluminată de studiul Scripturii.

Te-ar putea interesa și:

Footnotes

[1]„Karen M. Douglas, Joseph E. Uscinski et al., «Understanding Conspiracy Theories», în Advances in Political Psychology, vol. 40, suplimentul 1, februarie 2019, pp. 3–35 (în special pp. 4–10 și 18–21).”

[2]„Ted Goertzel, «Conspiracy Theories in Science», în EMBO Reports, vol. 11, nr. 7, 1 iulie 2010, pp. 493–499 (în special p. 493).”

[3]„Richard Dawkins, The Selfish Gene, ed. a 3-a, Oxford University Press, Oxford, 2006, p. 200.”

[4]„Karen M. Douglas și Robbie M. Sutton, «Does It Take One to Know One? Endorsement of Conspiracy Theories Is Influenced by Personal Willingness to Conspire», în The British Journal of Social Psychology, vol. 50, nr. 3, septembrie 2011, pp. 544–552.”

[5]„Unii autori sunt de părere că diferenţa dintre fake news și formele mai vechi de propagare a știrilor neadevărate este numai una de context, ultima reușind să se adapteze la lumea noastră marcată de noile tehnologii. Vezi Catarina Dutilh Novaes și Jeroen de Ridder, «Is Fake News Old News?», în Sven Bernecker, Amy K. Flowerree și Thomas Grundmann(ed.), The Epistemology of Fake News, Oxford University Press, Oxford, 2021, pp. 156–179 (în special pp. 156–157).”

[6]„Axel Gelfert, «Fake News: A Definition», în Informal Logic, vol. 38, nr. 1, 2018, pp. 84–117 (în special pp. 85–86).”

[7]„De exemplu, (1) https://toolbox.google.com/factcheck/explorer, (2) https://www.bbc.com/news/reality_check, (3) https://www.dw.com/en/fact-check/t-56584214. În România există site-ul https://www.factual.ro.”

[8]„Sharon Rider, «On Knowing How to Tell the Truth», în Michael A. Peters, Sharon Rider et al. (ed.), Post-Truth, Fake News: Viral Modernity & Higher Education, Springer, Singapore, 2018, pp. 27–42 (în special p. 30); Catherine Legg, «„The Solution to Poor Opinions Is More Opinions”: Peircean Pragmatist Tactics for the Epistemic Long Game», înPeters, Rider et al., cit., pp. 43–58 (în special p. 46).”

[9]„João Pedro Baptista și Anabela Gradim, «A Working Definition of Fake News», în Encyclopedia, vol. 2, nr. 1, 2022, pp. 632–645 (în special p. 640).”

[10]„Kiril Avramov, Vasily Gatov și Ilya Yablokov, «Conspiracy theories and fake news», în Michael Butter și Peter Knight (ed.), Routledge Handbook of Conspiracy Theories, Routledge, Londra/New York, 2020, pp. 512–524.”

[11]„«„Adevărul” nu este doar un concept filozofic, ci și unul relaţional, desemnând adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Adevărul care trebuie cunoscut este că Isus este misiunea mântuitoare a lui Dumnezeu, Cel prin care au venit harul și „adevărul” (1:17), care este expresia de autoritate a Tatălui și a iubirii Sale pentru lume» (Edward W. Klink III, John, Zondervan Exegetical Commentary on the New Testament, Zondervan, Grand Rapids, 2017, ed. electronică [Logos 10]).”

[12]„«Isus a înţeles lipsa de autenticitate în religie și s-a rugat ca o astfel de lipsă de integritate să nu-i caracterizeze pe ucenicii Săi» (Gerald L. Borchert, John 12–21, The New American Commentary 25B, Broadman & Holman, Nashville, 2002, p. 202).”

„Karen M. Douglas, Joseph E. Uscinski et al., «Understanding Conspiracy Theories», în Advances in Political Psychology, vol. 40, suplimentul 1, februarie 2019, pp. 3–35 (în special pp. 4–10 și 18–21).”

„Ted Goertzel, «Conspiracy Theories in Science», în EMBO Reports, vol. 11, nr. 7, 1 iulie 2010, pp. 493–499 (în special p. 493).”

„Richard Dawkins, The Selfish Gene, ed. a 3-a, Oxford University Press, Oxford, 2006, p. 200.”

„Karen M. Douglas și Robbie M. Sutton, «Does It Take One to Know One? Endorsement of Conspiracy Theories Is Influenced by Personal Willingness to Conspire», în The British Journal of Social Psychology, vol. 50, nr. 3, septembrie 2011, pp. 544–552.”

„Unii autori sunt de părere că diferenţa dintre fake news și formele mai vechi de propagare a știrilor neadevărate este numai una de context, ultima reușind să se adapteze la lumea noastră marcată de noile tehnologii. Vezi Catarina Dutilh Novaes și Jeroen de Ridder, «Is Fake News Old News?», în Sven Bernecker, Amy K. Flowerree și Thomas Grundmann(ed.), The Epistemology of Fake News, Oxford University Press, Oxford, 2021, pp. 156–179 (în special pp. 156–157).”

„Axel Gelfert, «Fake News: A Definition», în Informal Logic, vol. 38, nr. 1, 2018, pp. 84–117 (în special pp. 85–86).”

„De exemplu, (1) https://toolbox.google.com/factcheck/explorer, (2) https://www.bbc.com/news/reality_check, (3) https://www.dw.com/en/fact-check/t-56584214. În România există site-ul https://www.factual.ro.”

„Sharon Rider, «On Knowing How to Tell the Truth», în Michael A. Peters, Sharon Rider et al. (ed.), Post-Truth, Fake News: Viral Modernity & Higher Education, Springer, Singapore, 2018, pp. 27–42 (în special p. 30); Catherine Legg, «„The Solution to Poor Opinions Is More Opinions”: Peircean Pragmatist Tactics for the Epistemic Long Game», înPeters, Rider et al., cit., pp. 43–58 (în special p. 46).”

„João Pedro Baptista și Anabela Gradim, «A Working Definition of Fake News», în Encyclopedia, vol. 2, nr. 1, 2022, pp. 632–645 (în special p. 640).”

„Kiril Avramov, Vasily Gatov și Ilya Yablokov, «Conspiracy theories and fake news», în Michael Butter și Peter Knight (ed.), Routledge Handbook of Conspiracy Theories, Routledge, Londra/New York, 2020, pp. 512–524.”

„«„Adevărul” nu este doar un concept filozofic, ci și unul relaţional, desemnând adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Adevărul care trebuie cunoscut este că Isus este misiunea mântuitoare a lui Dumnezeu, Cel prin care au venit harul și „adevărul” (1:17), care este expresia de autoritate a Tatălui și a iubirii Sale pentru lume» (Edward W. Klink III, John, Zondervan Exegetical Commentary on the New Testament, Zondervan, Grand Rapids, 2017, ed. electronică [Logos 10]).”

„«Isus a înţeles lipsa de autenticitate în religie și s-a rugat ca o astfel de lipsă de integritate să nu-i caracterizeze pe ucenicii Săi» (Gerald L. Borchert, John 12–21, The New American Commentary 25B, Broadman & Holman, Nashville, 2002, p. 202).”

gerat