Cum să evaluezi critic un text

Cu aproape un secol în urmă, scriitoarea Virginia Woolf remarca tendinţa oamenilor de a se apropia de cărţi „cu minţi înceţoșate și divizate, cerându-i ficţiunii să fie adevărată, poeziei să fie falsă, biografiilor să fie măgulitoare, iar istoriei să corespundă prejudecăţilor.”1

Cum să studiezi corect Biblia

„Străduiește-te să te înfăţișezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat [...] care explică drept Cuvântul Adevărului.” (2 Timotei 2:15 subl. aut.)

Aplicabilitatea și pericolele gândirii critice

Gândirea critică nu este un panaceu, deși se dovedește foarte utilă în gestionarea, clarificarea și/sau soluţionarea unor probleme de alegere, a unor dispute de idei și convingeri, a unor impasuri decizionale care ne preocupă.

Cum ne asigurăm că avem o credinţă raţională

Mișcările fundamentaliste, credinţele religioase extremiste și sectare, manipulările maselor de credincioși, conspiraţiile cu miză religioasă și alte astfel de ameninţări accentuează importanţa gândirii critice.1

Cum se construiesc argumentele valide

Argumentele trebuie să convingă și, pentru a convinge, trebuie să fie cel puţin valide – condiţia minimă a persuasiunii.

Ce este gândirea critică? Și cum se poate încuraja dispoziţia de a o folosi?

În calitate de creștini suntem interesaţi de o permanentă perfecţionare spirituală, morală, general umană. Dar putem reuși, oare, fără perfecţionarea modului nostru de a gândi, a capacităţii de înţelegere și, ca atare, sporindu-ne capitalul de cunoaștere?

Tehnici de autoapărare prin gândire

Nimeni nu a văzut vreodată un gând. Nici chiar neurochirurgii. Cu toate acestea, despre cum gândim știm mai multe decât vedem și mai puţine decât ne-am dori, sau ne-ar prinde bine.

Cel mai arogant dintre sofisme: falsa acuzaţie de eroare logică

În practică, oamenii se acuză des de comiterea unor erori de gândire și de multe ori acuzaţia este falsă. O asemenea acuzaţie poate fi lansată de cineva care nu înţelege bine ce sunt și cum funcţionează erorile de gândire sau de o persoană manipulatoare, care profită tocmai de ignoranţa persoanelor din prima categorie. Descoperă colecţia integrală...

La bani mărunţi. Cum evaluăm un sondaj?

Foarte multe emisiuni de știri, discursuri sau articole de presă fac trimitere la cel puţin un sondaj. Când sunt bine concepute și realizate, sondajele sunt un mijloc excelent de măsurare a opiniei publice pe un anumit subiect. Din nefericire, nu toate sondajele sunt bine alcătuite, relevante, reprezentative sau oneste.

Statistici corecte și interpreţi greșiţi

Calitatea rezultatelor statistice nu garantează interpretarea lor corectă și nici utilizarea lor într-un mod care să nu aducă prejudicii adevărului.

Cauza falsă. Cheamă cocoșul prin cântecul său zorile?

Din cea mai fragedă copilărie, am învăţat din sfaturile adulţilor sau am experimentat pe propria piele (cu durere, uneori) puternica relaţie dintre cauză și efect. Simplu: dacă atingi ușa cuptorului încins, te rănești! Ulterior am descoperit că rămân presante o multitudine de incertitudini, iar cauzalitatea s-a adăugat pe lista din ce în ce mai lungă...

Statistica tendenţioasă și adevărul fals

Asociaţia Americană de Statistică (ASA) a realizat un studiu privind istoria statisticilor de-a lungul dezvoltării societăţii umane. Rezultatul acestui studiu a fost comprimat în forma unei planșe intitulate „Cronologia statisticilor” și publicate pe pagina web a asociaţiei.

Falsa analogie. Când mărul insistă să fie pară

Falsa analogie sau analogia defectuoasă constă în folosirea incorectă a schemei argumentative a analogiei fără a fi îndeplinite condiţiile unei comparaţii corecte.

Cauza discutabilă. Corelaţia nu înseamnă cauzalitate

Cauza discutabilă, cu varianta latinească cum hoc ergo propter hoc, vizează eroarea prin care cineva consideră că un anumit fenomen este cauza producerii altuia numai pentru că s-a produs împreună sau în același timp cu acesta și, eventual, pentru că simultaneitatea celor două s-a repetat atât cât să se suspecteze că este vorba de o...

Eșantionul părtinitor. Nu se face știinţă pe prieteni

Eșantionul părtinitor este și el un eșantion nereprezentativ, fie din raţiuni cantitative, ca în cazul eșantionului insuficient, fie din raţiuni calitative: structura lui nu reprezintă structura populaţiei reale, care face obiectul cunoașterii noastre. Atunci când cercetătorii nu aplică tehnici și procedee probabilistice pentru a construi un eșantion aleatoriu, există riscul ca sentimentele și așteptările lor,...

Eșantionul insuficient, sau majoritatea prea mică

În cercetarea știinţifică, eșantionarea este principala metodă pentru cunoașterea realităţilor pe care cercetătorii nu le pot accesa la scara 1/1. Se presupune că proprietăţile descoperite la nivelul eșantionului (origine, evoluţie, structură, funcţii sau comportament) sunt valabile la nivelul realităţii studiate. Adesea, această realitate este o mulţime de elemente; atunci când elementele sunt indivizi vii, oameni...

Generalizarea pripită. Cum sărim de la unul la toţi și de la o dată la întotdeauna?

Ne folosim experienţa și cunoștinţele pentru a înţelege ceea ce ne e necunoscut sau inaccesibil. Suntem atrași de tipare și judecăm lumea prin prisma a ceea ce deja ne este familiar. Însă, din dorinţa de a înţelege mai repede unele lucruri, tragem adesea concluzii fără a avea la bază dovezi suficiente. Astfel cădem în capcana...

Panta alunecoasă și sensibila coardă a anxietăţii

Faptul că suntem înzestraţi cu capacitatea de a anticipa (cel puţin unele dintre) rezultatele activităţilor noastre este fără îndoială o binecuvântare. Putem anticipa însă și evenimente puţin sau deloc probabile, din teamă sau precauţie exagerată, ceea ce ne împinge în braţele unei erori de argumentare comune, cea a pantei alunecoase.

Apelul la ignoranţă. De ce e inutil să te ascunzi după deget

Apelul la ignoranţă (argumentum ad ignorantiam) este o eroare de gândire prin care se argumentează că o concluzie este adevărată deoarece nu există dovezi împotriva ei sau că o concluzie este falsă pentru că nu există nicio evidenţă în favoarea ei.

Echivocarea. De-a v-aţi ascunselea în comunicare

Când mesajul comunicat de cineva permite interpretări multiple sau când expresii ori cuvinte folosite își păstrează forma, dar își schimbă sensul, suntem în pericolul de a înţelege altceva faţă de mesajul intenţionat.

Non Sequitur. O concluzie forţată nu este o concluzie

Multitudinea și complexitatea informaţiilor pe care avem nevoie să le încadrăm în intervale scurte de timp în categoriile mintale potrivite pregătesc terenul pentru apariţia raţionamentelor eronate. Când o concluzie este susţinută de argumente foarte slabe sau chiar irelevante, raţionamentul este încadrat în categoria numită non sequitur, adică „nu decurge”, sau „argumentul irelevant”.