Să presupunem că las fereastra deschisă și plec de acasă. Prin fereastra deschisă se vede pe masă un teanc de bancnote. Un individ care trece pe stradă remarcă oportunitatea, stă puţin de gânduri, dar decide să meargă mai departe. De ce a decis să nu fure un om care a avut posibilitate?

Unii spun că decizia de a nu fura este rezultatul alegerii morale corecte a omului, adică un exemplu de exercitare a liberului-arbitru. Alţii consideră că decizia omului este determinată de nevoia lui mai mare – în cazul omului cu pricina, de pildă, nevoia de a nu fi sancţionat de propria conștiinţă sau de alţii a fost mai mare decât nevoia lui de a fura. Deci nu e vorba de liber-arbitru, ci de o decizie condiţionată.

E adevărat că acţiunile omului nu se nasc într-un vid de influenţe și determinanţi. Nietzsche chiar vedea în încercarea cuiva de a apăra ideea că omul poate acţiona în absenţa oricăror cauze externe o cutezanţă mai mare decât cea a baronului Münchausen, care căuta să se scoată pe sine din mlaștină trăgându-se de păr. Acţiunile oamenilor se nasc într-un context, continuă Nietzsche, în care Dumnezeu, lumea, ereditatea, întâmplarea, societatea au toate o influenţă. În același timp însă, Nietzsche considera o nerozie și ideea naturalistă a voinţei încătușate, a omului care face doar ceea ce natura, ereditatea, societatea, Dumnezeu îl determină să facă. Din punctul de vedere al filosofului german, cei din prima categorie vor cu încăpăţânare să li se recunoască deplina și ultima responsabilitate pentru tot ceea ce realizează, în timp ce reprezentanţii celei de-a doua categorii nu vor să accepte responsabilitatea pentru nimic din ceea ce fac.

Într-o lume fizică, noi căutăm cauzele fizice ale oricărui lucru care se întâmplă. Ceea ce contravine ideii de liber-arbitru, definit ca o capacitate de a acţiona conform propriei voinţe, independent de orice influenţă.

În același timp, intuiţia și bunul-simţ elementar ne spun că nu putem opera în afara ideii de responsabilitate și libertate a alegerii și tocmai în acest sens psihiatria caută să redea libertatea individului de a lua decizii suprimând o stare maladivă a creierului său.

De aceea, paradoxul observat de Nietzsche nu a fost rezolvat încă de niciun naturalist, iar percepţiile noastre de bază ne cer să recunoaștem existenţa și necesitatea liberului-arbitru. Din punct de vedere creștin însă, liberul-arbitru e mai ușor de înţeles, pentru că Biblia recunoaște că omul nu poate acţiona independent de influenţa păcatului, dar omul „născut din nou”, adică cel care a acceptat influenţa lui Dumnezeu în viaţa Sa, este făcut capabil să aleagă din nou împotriva tendinţelor sale păcătoase. În oricare dintre cele două cazuri însă, responsabilitatea omului pentru acţiunile sale rămâne, tocmai pentru că ajutorul lui Dumnezeu care să îi dea omului posibilitatea de a alege corect este disponibil în permanenţă.

Norel Iacob este redactor-șef Semnele timpului.