În timp ce antisemitismul continuă să agite apele prin Europa, mulţi americani sunt „îndrăgostiţi” de statul Israel modern, ceea ce este un fapt cunoscut și asumat. În această privinţă, nu pot fi invocate doar interese de ordin politic sau de natură economică (deși nu sunt excluse). Criteriile religioase primează, iar implicaţiile lor nu sunt deloc de neglijat, mai ales că susţinerea consistentă nu vine din partea evreilor americani. Astfel un studiu recent iniţiat de LifeWay Research indică faptul că evanghelicii americani rămân printre cei mai puternici susţinători ai Israelului. Cei mai mulţi cred că Dumnezeu are planuri pentru această naţiune, atât în prezent, cât și în viitor. De aceea mulţi dintre predicatorii americani susţin că creștinii trebuie să sprijine Israelul.
Datele studiului
Cercetătorii au efectuat două studii separate. Primul a vizat 1.000 de americani, iar celălalt, 1.000 de pastori ai unor biserici protestante. Prin această eșantionare, a fost posibilă compararea fervorii cu care unii americani susţin Israelul cu tonul mai temperat al altora.
Astfel, 7 din 10 pastori evanghelici (69%) pretind că naţiunea modernă Israel a apărut ca urmare a profeţiei biblice. Un numar similar consideră că Dumnezeu are o relaţie specială cu Israelul de astăzi, iar aproape trei sferturi dintre aceștia (73%) apreciază că evenimentele din Israel fac parte din profeţiile din cartea Apocalipsa.
Practic, printre cei mai fervenţi suporteri ai Israelului se numără pastorii bisericilor protestante. O rată foarte mare dintre ei (80%) sunt de părere că „creștinii ar trebui să sprijine Israelul”. Sunt chiar mai convinşi decât evreii americani. De pildă, conform unui studiu realizat de Pew Research Center în 2013, atât protestanţii evanghelici, cât şi evreii susţineau că Israelul a fost dat poporului evreu de către Dumnezeu, însă proporţia era net covârșitoare în favoarea evanghelicilor (82% faţă de 40%).
De altfel nu este pentru prima oară când se atestă orientarea pro-Israel a pastorilor evanghelici. În 2010, Forumul Pew pentru Religie și Viaţă Publică a efectuat un sondaj printre liderii evanghelici, 48% dintre aceștia declarând că Israel reprezintă o împlinire a profeţiei biblice despre a doua venire a lui Iisus. Singura diferenţă faţă de studiul prezent este că proporţia celor care sunt convinși de rolul profetic al Israelului modern pare să fie mai consistent.
Pare ciudată această orientare politică bazată pe elemente religioase. Însă, analizată pe fond, dificultatea de înţelegere se diminuează. „Nicio creaţie literară nu a avut un impact mai puternic asupra culturii americane decât Biblia”, a declarat Scott McConnell, vicepreședinte al LifeWay Research. „Nicio ţară nu este mai interconectată cu naraţiunea biblică decât Israel, iar americanii evanghelici văd o legătură contemporană cu această naţiune.” Pur și simplu este vorba despre un anumit tipar de interpretare în cadrul căruia Israelul de astăzi se bucură de un statut privilegiat.
Nu toţi merg pe aceeași cărare
Însă această percepţie a evanghelicilor nu este împărtășită de toţi americanii. Mai puţin de jumătate (46%) cred că formarea Israelului modern este o împlinire a profeţiei biblice și tot atâţia cad de acord că evreii sunt încă poporul favorit al lui Dumnezeu. În schimb, 64% sunt convinși că Dumnezeu a avut o relaţie specială cu acest popor în trecut, adică cu vechiul Israel. Interesant este faptul că doar 48% dintre americani se exprimă favorabil faţă de o relaţie specială a lui Dumnezeu cu evreii de astăzi. În schimb, mai mulţi (53%) sunt cei care consideră că Dumnezeu are o relaţie specială cu Statele Unite. Cu alte cuvinte, problema de fond rămâne aceeași, subiectul doar diferă.
Implicaţii
Printre evanghelici este populară ideea că înfiinţarea statului modern Israel reprezintă împlinirea unei profeţii biblice. De exemplu, în cartea sa Jerusalem Countdown, pastorul John Hagee afirmă că „acest eveniment de mare însemnătate a fost profeţit de Isaia. A fost cel mai important moment din istoria profetică a secolului al XX-lea. A fost dovada vizibilă pentru toţi oamenii că Dumnezeul lui Israel este încă viu.”
Acest construct teologic este posibil fiindcă are în spate nu doar o argumentaţie textuală biblică, ci și o anumită concepţie despre binecuvântarea naţiunilor. Această ultimă idee este populară printre americani, dar nu doar printre ei. Istoria chiar înregistrează aspecte reprobabile care au derivat din convingerea că o naţiune poate fi privilegiată. Ideea unei binecuvântări colective (fie chiar și cea a Israelului de astăzi) este incitantă, dar ascunde și potenţiale pericole, fiindcă facilitează o construcţie politică pe nisipurile mișcătoare ale religiei.
Istoria nu duce lipsă de dovezi în această privinţă. De exemplu, asociate cu teologia legată de Israel sunt alte două nume, precum Gog și Magog. George W. Bush era convins că aceste două nume misterioase „au fost la lucru” în Orientul Mijlociu și că profeţiile biblice au fost îndeplinite. În acest sens, conform The Telegraph, „Bush pare să fi luat ameninţarea lui Gog și Magog în mod literal și, în cazul în care această poveste poate fi credibilă, atunci a lansat un război pentru a le opri”. Este vorba de războiul împotriva Irakului.
În momentul de faţă, relaţiile dintre Statele Unite și Israel se află la cel mai scăzut nivel din istorie. Un factor „destabilizator” este președintele democrat al ţării, mai ales după ce a încheiat un acord nuclear cu Iranul, care prevede un control strict al activităţilor nucleare iraniene în schimbul anulării sancţiunilor. A fost un motiv suficient pentru ca evanghelicii să ia foc. Recent, Mike Huckabee (fost pastor baptist), unul dintre candidaţii republicani la președinţie, l-a acuzat extrem de dur pe Barack Obama că, prin acordul nuclear iranian, „îi duce pe evrei la gura crematoriilor”.
Practic, cu sau fără voia sa, Israelul este atras în disputa electorală din Statele Unite, miza nefiind doar strict politică. O parte din strategiile sau declaraţiile de campanie ar trebui să fie descifrate și în cheie teologică, mai ales atunci când sunt puse pe tapet teme favorite taberei evanghelice. O limitare a acestora la campania electorală poate că nu ar fi dăunătoare. Subiectele respective devin problematice atunci când, în baza unei gândiri teologice, duc la luarea unor decizii cu implicaţii la nivel global. Ar fi o nouă demonstraţie despre interminabile jocuri politice, concretizate cu instrumente religioase și generatoare de alte probleme, sub pretenţia oferirii de soluţii.