Antisemitismul a reînviat la Paris. Dar și în inima emblematică a Europei, la Bruxelles. Atacurile soldate cu victime din ultimele zile sunt îngrijorătoare. Iar temerile sunt cu atât mai justificate cu cât în noul Parlament European au intrat partide neonaziste. Viitorul nu pare să fie deloc liniștit. Și nu doar pentru etnicii evrei din Europa.

Era sâmbătă după-amiaza. Un Audi s-a oprit în faţa Muzeului Evreiesc din Bruxelles, la câţiva pași de o zonă aglomerată unde se desfășura un festival de jazz. Un bărbat a coborât din mașină, a intrat în muzeu și a deschis focul, aparent la întâmplare. Patru persoane, între care doi turişti israelieni, au suferit răni fatale. Un martor a declarat că a auzit șase focuri de armă, urmate de o scurtă pauză. Apoi alte șase focuri.

Reacţiile politice au fost prompte. Ministrul belgian de Externe, Didier Reynders, care s-a întâmplat să fie în zonă la momentul atacurilor, a anunţat că, cel mai probabil, este vorba de un atac cu caracter antisemit. Atacul este rezultatul „incitării la ură permanentă” contra evreilor și Israelului, a reacţionat sâmbătă seara și primul ministru israelian Benjamin Netanyahu. Nici papa Francisc nu a ezitat să condamne atacul antisemit, chiar în timpul vizitei sale în Israel.

Noile proporţii ale antisemitismului

Reacţiile și declaraţiile liderilor politici sau religioși europeni par să nu fie luate în seamă. La o zi după incidentul armat, doi fraţi evrei îmbrăcaţi în port tradiţional au fost atacaţi în apropiere de o sinagogă de lângă Paris. Nu au avut nicio posibilitate de apărare deoarece au fost atacaţi din spate, iar agresorii au fugit de la locul faptei numai după ce victimele lor au fost puse la pământ. Situaţia din Franţa poate părea ciudată. Însă asta doar dacă nu sunt luate în calcul și mesajele inflamatoare ale dreptei extreme franceze, conduse de Jean-Marie Le Pen.

Nu doar Franţa înregistrează gesturi cu caracter antisemit care îngrijorează opinia publică. Recent, au fost difuzate 17.500 de tweet-uri cu mesaje antisemite, după victoria obţinută de Maccabi Tel Aviv în faţa formaţiei Real Madrid, în finala Euroligii masculine de baschet. „Văzând reacţii precum [scandările, n.r.] «evrei în cuptor» sau «evrei la duşuri», am decis să depunem plângere”, au spus reprezentanţii unor asociaţii evreiești din Spania.

Și Ucraina a cunoscut o proliferare a atitudinilor antisemite, pe fondul situaţiei de criză cu care se confruntă. Astfel, activiştii proruşi din regiunea ucraineană Doneţk au distribuit manifeste prin care îi obligă pe evrei să se înregistreze şi să plătească o taxă.

Aceste cazuri nu fac decât să contureze o imagine de ansamblu a unei Europe care cu greu își mai poate menţine valorile pe baza cărora s-a construit. Istoricul Carol Iancu, de la Universitatea din Montpellier, specialist în studii iudaice, menţiona că există un antisemitism puternic și activ la nivel european. În opinia lui, acesta este un rezultat al activităţii fundamentaliştilor islamici care au transmis conflictul din Orientul Mijlociu în Europa.

Întrebat cu privire la situaţia din România, profesorul francez a menţionat că, din fericire, nu există un antisemitism pronunţat în ţara noastră. Cum nu există nici în Franţa. În schimb, există antisemiţi. Iar aceștia sunt îndoctrinaţi cu „idei despre evreii care participă la complotul mondial.”

Europarlamentarele care generează îngrijorare

Cel mai probabil, această îndoctrinare funcţionează oriunde există încă evrei. Mituri despre guvernări din umbră sioniste circulă destul de intens în spaţiul public. Suficient cât să inflameze spiritele celor care sunt deja loviţi de criza economică. Și a căror încredere în democraţie s-a șubrezit serios. Iar pe acest fond, similar situaţiei de acum un secol, teoria „ţapului ispășitor” funcţionează perfect. Până la opţiuni pentru variante extreme nu mai este decât un pas. Unii comentatori se întreabǎ dacǎ nu poate fi făcută chiar o corelaţie între actualele exprimări antisemite şi alegerile europene.

Aceasta în condiţiile în care rezultatele de după închiderea urnelor arată o situaţie sensibilă pentru viitorul european. Nu mai puţin de nouă partide de extremă-dreapta au obţinut locuri la europarlamentare, comentează Huffington Post.

Pericolul nu vizează doar populaţia evreiască, ci și imigranţii. Indiferent de naţionalitate. De exemplu, formaţiunea neonazistă germană Partidul Naţional German (NPD) este catalogată drept rasistă şi antisemită, insistând pentru o Europă „a oamenilor albi”, notează HuffPost. Mişcarea naţionalistă ungară Jobbik, cu accente neonaziste, a câștigat dreptul de a trimite trei reprezentanţi în PE. Unii membri Jobbik au cerut chiar înscrierea etnicilor evrei din Ungaria în registre speciale.

„Este un teren fertil pentru ascensiunea populismului şi naţionalismului”, și-a exprimat îngrijorarea, Emanuel Barosso, preşedintele Executivului comunitar. Reacţia sa este oarecum tardivă. Semnale în această direcţie au fost date demult.

În viaţa cotidiană

De exemplu, un sondaj la nivel mondial arată că un sfert dintre persoanele care au răspuns unui chestionar sunt antisemite. Participanţii au fost întrebaţi dacă anumite afirmaţii sau stereotipuri legate de evrei erau în mod probabil adevărate sau false. Unul din patru respondenţi a răspuns afirmativ la 6 din 11 stereotipuri. Directorul naţional al Anti-Defamation League (organizaţia care a iniţiat studiul), Abraham Foxman, spunea: „Pentru prima dată, suntem conştienţi de cât de persuasiv şi persistent este antisemitismul în prezent, în întreaga lume.”

Acţiunile care au avut loc în anumite spaţii europene, inclusiv capitale, sugerează că în momentul de faţă asistăm la o reeditare a unor fenomene pe care istoria le-a mai înregistrat odată. Este suficient de observat cât de insistent se fac trimiteri la iudeo-masonerie pe forumuri pentru a avea o imagine cât mai aproape de realitate cu privire la amploarea fenomenului. Joaca de-a criza nu putea rămâne fără consecinţe. Ascensiunea extremismului este deja un semnal de alarmă pe care politicienii ar fi trebuit să îl trateze ca atare. Perioada interbelică rămâne o dovadă vie a ceea ce se poate întâmpla atunci când istoria este ignorată.