Durerea altor oameni

Fiecare experienţă pe care o trăim ne învaţă ceva despre lume și despre Dumnezeu. Iar aceste lecţii sunt întotdeauna perfectibile. Din durerea altor oameni însă învăţăm cel mai ușor lecţii greșite.

România, ţara unde victimele strigă în șoaptă

„După ce tata a predat ștafeta de a ne lovi, au preluat fraţii mei modelul patern. (...) După asta, au preluat bărbaţii noștri şi ne-au bătut ei. Asta era normalitatea noastră.”

Schimbarea fără schimbare

Cea mai mare și mai disperată trebuinţă a omului și a lumii de azi nu este acea schimbare care își pierde puterea cu trecerea timpului, ci aceea care duce la transformarea în Binele permanent. Factorul determinant în atingerea destinaţiei pe care o alegi este direcţia în care privești în timpul procesului schimbării și transformării. Unde...

Vremuri noi și școală veche

„Educaţia este ceea ce rămâne după ce ai uitat tot ce ai învăţat în şcoală.“ (Albert Einstein) Nu știu alţii cum sunt, dar în fiecare zi de 15 septembrie simt un sentiment de ușurare pentru că nu trebuie să mă întorc la școală. În același timp, într-un cotlon uitat de suflet mă arde dorul de a mă...

Speranţa, vestigiul unei alte lumi

Au trecut șapte ani de atunci, însă un paragraf întreg dintr-un material scris de jurnalistul Cristian Delcea după o vizită la Centrul de îngrijiri paleative „Sfânta Irina” îmi este la fel de proaspăt în minte de parcă l-aș fi citit ieri. Este un paragraf care descrie speranţa exact așa cum este ea: concretă și evazivă...

Cum e să fii în pielea părintelui cu un copil afectat de o boală cronică

„Uneori, ca părinte, vrei doar să fii invizibil. Rudele sunt cu ochii pe tine. Profesorii, la fel. Nu este vorba doar despre problema copilului, ci despre cât de bine se descurcă părintele. Te întrebi mereu: «Ce am făcut pentru a avea un așa copil?»”.

O singură șansă poate fi de ajuns

Considerăm ceea ce fac ei demn de milă sau de dispreţ. Îi vedem căutând prin gunoaie, adunând plastic sau aluminiu în saci. Ne întrebăm poate cât costă efortul lor sau dacă îi ajută măcar să trăiască. Fără să ne dăm seama că fac parte dintre cei 15 milioane de oameni care, la nivel mondial, transformă...

Rosana Alves. În dialog cu un neurolog adventist născut în Brazilia

„Ori de câte ori acele mâini bătucite trec prin faţa ochilor mei, mi se împăienjenește privirea de lacrimi.” Sunt cuvintele medicului Rosana Alves atunci când își amintește călătoria ei lungă și dificilă dinspre São Paulo, Brazilia, orașul ei natal, spre domiciliul ei actual din Orlando, Florida, SUA, unde a fondat și conduce din poziţia de...

Migraţia încrederii, în era digitală

Încrederea este principala valută a epocii în care trăim, iar oamenii par să își schimbe mai rapid decât în trecut direcţiile în care o investesc. Cum este influenţată viaţa noastră de credinţă de modul în care ne raportăm în general la încredere?

Project Maramureș. Fotografie de grup cu România mioapă.

Din timp în timp, România își afișează consternarea (prin protestele cetăţenilor, declaraţiile instituţiilor și condeiul jurnaliștilor) faţă de evenimentele dramatice care au loc în propria-i curte, chiar dacă ele se derulează de ani și ani de zile, înainte ca să devină subiect de știre.

Iadul nu durează pentru totdeauna

„El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” (Apocalipsa 21:4)

Creștinii și datoriile financiare, în lumina Bibliei

Îndatorarea a devenit condiţia sine qua non a unui prezent îndestulat, care se livrează consumatorului cu o singură clauză: aceea a amanetării viitorului. De aceea, mulţi spun că a fi creștin și a fi dator sunt două atribute care se exclud reciproc.