Z.Analize

„A fost terifiant. Continuau să-mi spună că au cei mai buni chirurgi și încercau să mă consoleze. Dar ziceau și că am nevoie de un ficat nou și că trupul meu ar putea să-l respingă.“ Christopher Herrera

Era anul 1927. La București, în unul dintre saloanele Palatului Regal, regele Ferdinand stătea în tăcere. Era destul de slăbit, iar boala nu dădea semne că l-ar părăsi. Lângă el, Vasile Goldiș, proaspăt numit la Ministerul Instrucţiunii și Cultelor, aștepta să afle motivul pentru care regele îl convocase în secret.

Mai mulţi lideri religioși adventiști, împreună cu președintele la nivel mondial al Bisericii Adventiste, au invocat miracolul convertirii pentru a cere clemenţă în dreptul unui credincios condamnat la moarte în statul american Tennessee. Guvernatorul, singurul care mai putea să comute sentinţa fatală într-una pe viaţă, a refuzat cererea.

Un grup de atei din Sacramento, California, a pregătit pentru perioada Crăciunului 55 de panouri publicitare care afișează imagini cu localnici și sloganuri precum „Bun fără Dumnezeu“ (Good without God), „Să fac binele este religia mea“ (Doing good is my religion), ori „Crede în tine însuţi“ (Believe in yourself).

Când spui „internet”, te gândești la o supradoză de informaţie și de libertate și la conectarea rapidă la restul lumii. Faptul că mai mult de jumătate din populaţia globului dispune de un ecran și de o conexiune la internet nu înseamnă, totuși, că vede realitatea cu aceeași ochi. Și nu este vorba doar despre diferenţele...

Metafora bisericii-spital este atât de populară în mediul neoprotestant, încât face ca ipocrizia participanţilor la serviciile divine să iasă și mai mult în evidenţă. Așa obișnuiam să cred, până într-o zi, în care am putut să văd, cu ochii mei, opusul.

Printre motivele de perplexitate pe care ţi le poate oferi internetul se numără declaraţiile publice recente ale unor artiști americani, destul de populari în unele medii. Aceștia recunosc deschis că au făcut un pact cu diavolul, că și-au vândut sufletul devenindu-i robi pentru a avea succes în carieră, pentru avere și faimă.

„Renunţarea la Facebook și la Instagram m-a făcut să-mi dau seama că le folosesc pentru a-mi bloca emoţiile reale cu like-uri. Mă îngrijoram unde voi locui anul viitor? Plonjam în Instagram. Mă urzica mintea de gândul taxelor fiscale? Deschideam Facebookul”, povestește jurnalista Lydia Smears despre saga evadării în lumea digitală.

Când și-a văzut fratele sufocându-se de durerea provocată de un accident de lucru și pe tatăl ei încă insistând să îl trateze acasă, cu ierburi, Tara Westover a înţeles, deși era doar un copil, că părinţii ei comiteau o greșeală ale cărei consecinţe nu puteau fi calculate.

Pe 14 februarie 2014, mediile de comunicare occidentale titrau: „homosexualitatea masculină este influenţată de gene, constată un studiu american“[1] sau „cercetătorii americani descoperă o legătură genetică pentru homosexualitate“[2].

„Bine ai făcut. Într-o zi n-o să mai fie”, mi-a zâmbit cald și trist în același timp doamna de la poștă, pe care o știu vag, și la care poposisem preţ de câteva minute, cât să ridic un colet.

Biblia nu este produsul unui eveniment sau al unei împrejurări, ci al timpului, al studiului și mai ales al călătoriei umanităţii în dezvoltarea ei. Dar, oare, tot acest timp nu i-a erodat cumva relevanţa? Câtă încredere mai putem avea în Biblie în secolul XXI?