Liniște de mormânt într-o piaţă cu zeci de mii de oameni „înarmaţi” cu copii, căţei, fluiere și vuvuzele. Timp de cinci minute, orice mână a stat calmă și orice gură a tăcut, în timp ce fiecare gând a zburat la cele 64 de persoane care și-au pierdut viaţa în incendiul de la clubul Colectiv și la victimele Revoluţiei din 1989. În noapte, frig și oboseală nu se auzeau decât steagurile României, fluturând liber în bătaia vântului.

Protestele din ultimele zile organizate în Piaţa Victoriei din București și în multe alte puncte centrale din orașele ţării înseamnă multe lucruri pentru multe persoane. Pentru cei care sunt împotriva lor constituie marca unei generaţii tinere manipulate prin Facebook, plătite de George Soros, nerecunoscătoare faţă de politicile guvernului, încrezută, dușmană a democraţiei și statului de drept și pusă pe rele, care caută dezbinarea ţării.

Pentru cei care ne privesc din afară, protestele se restrâng la cu totul altceva. „La un sfert de secol după ce a dat jos comunismul, puterea poporului a mai obţinut o victorie mare în România”, scrie Financial Times. CNN, BBC, Euronews, Time, New York Times, The Guardian, Washington Post, Reuters, Associated Press, Deutsche Welle, Al Jazeera și alte publicaţii internaţionale au relatat aproape zilnic despre atmosfera de pe străzile din România și despre deciziile guvernului Grindeanu în faţa presiunii populare. Majoritatea covârșitoare a acestor publicaţii ilustrează ce s-a întâmplat zilele acestea în România ca pe o victorie a luptei anticorupţie și o afirmare puternică și bine-venită a valorilor europene, România rămânând singuratică printre ţările est-europene, care par să fi trecut deja la un model de democraţie iliberală, ce sfidează chiar și apartenenţa la Uniunea Europeană.

Notă aparte a făcut BBC-ul, care l-a trimis în Piaţa Victoriei pe corespondentul Nick Thorpe, cel care a fost prezent și la Revoluţia din decembrie 1989. „Destul de interesant, România este o ţară în care protestele tind să reuşească. Am fost aici eu însumi în 1989 la Revoluţia română, când mulţimi uriaşe, chiar în această piaţă şi în alte pieţe din România, au doborât dictatura comunistă”, a spus Nick Thorpe, citat de Digi24. Realizatorul de televiziune Richard Quest, de la CNN, a aprofundat și el dezbaterea, realizând un interviu în direct cu Florin Jianu, ministrul demisionar din cabinetul Grindeanu, în cadrul unui material mai amplu despre protestele din Piaţa Victoriei. În cadrul emisiunii sale, Quest și-a informat publicul asupra faptului că „protestatarii au ocupat Piaţa Victoriei, din Bucureşti, în cea mai mare demonstraţie de la răsturnarea regimului Ceauşescu”. Această comparaţie atinge coarde sensibile în România, unde toată lumea pare să aibă deja o părere cu privire la numărul real al celor care au protestat duminică seara în București. Dacă unii îl reduc și până la 70.000, alţii încearcă să meargă pe 300.000, cât este cifra vehiculată în presă.

Adevărul este că, aritmetic și fizic, nu era posibil să fie 300.000 de persoane în Piaţă, în același timp, pentru că asta ar fi însemnat ca la momentul respectiv să fie o densitate de 7 oameni pe mp, pe toată suprafaţa de 40.000 mp (cât ar avea Piaţa și zonele imediat limitrofe), sau o densitate de 6 oameni pe mp, dacă se consideră o zonă mai largă de 50.000 mp. Pozele de la faţa locului arată că densitatea nu s-a păstrat constantă pe toată suprafaţa, cu un centru extrem de aglomerat mai tot timpul și cu zone limitrofe cu o densitate de 5-6 la orele de vârf. În plus, fluxul celor care plecau din Piaţă, pe fiecare dintre arterele principale, era vizibil de câteva sute de oameni pe minut între orele 19 și 22, ceea ce înseamnă alte zeci de mii de oameni. Se poate concluziona că pe 5 februarie au fost cel puţin 300.000 de oameni în Piaţa Victoriei pe parcursul serii, însă, în realitate, numărul poate fi semnificativ mai mare. După orice calcul probabilistic, nu este deloc exagerat ca în toate aceste zile să fi fost depășit un milion de oameni care să fi fost cel puţin o dată prezenţi la unul dintre proteste, într-unul dintre orașele ţării. Numărul este mare și semnificativ. Nu am avut de-a face cu un fenomen restrâns, ci cu un adevărat prag, corect identificat de presa străină.

Pentru cei care au participat la aceste proteste, realizările le depășesc pe cele ale victoriilor politice. Ce fac ei se cheamă revoluţia luminii și nu, nu este vorba despre o revoluţie intelectuală și despre diferenţe de IQ între generaţii. Este vorba despre o „revoluţie în suflet”, așa cum era trecut pe o pancartă. Pentru România anului 2017, aceasta a însemnat „să protestezi civilizat împotriva actelor necivilizate”, după cum spune un vechi citat american. Știţi care a fost considerat și lăudat în presa internaţională drept cel mai civilizat protest din istoria recentă? Protestul din 2014, din centrul Hong Kongului, unde pentru mai multe zile la rând s-au strâns tineri protestând pentru democraţie, pentru liberalizarea metropolei de sub tutela Beijingului, care și-a încălcat promisiunea de a lăsa orașul să își aleagă singur oficialii. Deși oficialii chinezi i-au portretizat cu totul pe dos, iar poliţia i-a întâmpinat cu gaze lacrimogene, în presa internaţională a reieșit adevăratul lor portret: tineri fără lideri, dar calmi, constanţi și organizaţi. Tineri care strâng gunoiul pe care îl fac și a căror imagine-simbol este umbrela, cu care se apără de soare, de ploaie și de sprayul poliţiștilor.

Mulţi dintre cei care au participat la protestele din București din ultimele zile au mărturisit pe reţelele de socializare că nu au crezut ca un astfel de protest să fie posibil în România, mai ales în București, un oraș hulit de către cei mai mulţi locuitori ai săi. „Frumos” este cuvântul folosit de regulă pentru a descrie ce s-a întâmplat duminică seara în Piaţa Victoriei, de către cei care au fost acolo, cei care au cântat imnul României, care și-au aprins telefoanele pentru a oferi cea mai frumoasă fotografie de protest din istoria recentă, pentru a împărţi gratuit ceai și covrigi și pentru a strânge gunoaiele și mucurile de ţigară, ca în fiecare seară. Toată lumea care a participat este mirată cum de a ieșit această mică lumină neașteptată în ceea ce părea să fie un întuneric al civilizaţiei, pe care fiecare bucureștean îl trăiește în fiecare zi. „Neam trezit” este concluzia românilor care cumva au reușit să se unească la un nivel care nu putea fi anticipat, și nici măcar sperat. În stradă, în acele minute de liniște totală, în care fiecare era singur cu durerea și năzuinţele sale, dar în același timp împărtășea puţin din durerea și năzuinţele celor din jur, s-a născut o conștiinţă colectivă care duce România în inima civilizaţiei, indiferent că unii sunt sau nu de acord cu scopul care a dus la această naștere. O lume întreagă a văzut petrecându-se nedisimulat o revoluţie în suflet, cu rezultate pe stradă, rezultate în curăţenie, în voie bună, în dărnicie, solidaritate și umanitate.