Într-o lume care pare să plonjeze în tot mai multă confuzie, creștinii au motive de speranţă la fel de trainice ca Împărăţia care le este promisă. Această speranţă poate și trebuie să le modeleze comportamentul și alegerile pe care le au de făcut, inclusiv cele dintr-un an electoral.
În 2024, mai mult de jumătate din populaţia lumii a fost (sau va fi) chemată la urne. Peste 80 de ţări, inclusiv unele dintre cele mai puternice, își vor fi ales președintele sau parlamentul până la finalul anului. A curs multă cerneală pe tema acestui super-an electoral, despre care s-a spus că ar putea fi unul decisiv pentru viitorul democraţiei la nivel global. Se vor inversa tendinţele antidemocratice? Va continua ascensiunea populismului, a revizionismului și a extremismului? Cât de aproape suntem de scenariul „lumii celor patru războaie” și cum vor gestiona liderii politici problemele interne, dar și tranziţia din sistemul relatiilor internaţionale? Sunt alegerile prezidenţiale din Statele Unite, așa cum susţin experţii, cele mai importante din istorie, pentru SUA și restul lumii?
Cu atât de multe incertitudini, miza alegerilor e mai mare decât oricând, într-o lume ajunsă „complet dependentă de bunul-simţ al liderilor pentru a evita un Armaghedon”, punctează Paul Singer, fondatorul unei companii de administrare a investiţiilor. Nu e de mirare, așadar, că polarizarea este în creștere, cu efecte deja vizibile – accentuarea distanţei dintre alegătorii din tabere diferite, creșterea prejudecăţilor și chiar a violenţei politice asupra adversarilor. Un sondaj pentru The Times arată că temerile legate de violenţele post-electorale sunt în creștere în SUA, 25% dintre americani fiind îngrijoraţi de izbucnirea unui război civil după alegerile prezidenţiale care vor avea loc pe 5 noiembrie.
Democraţi versus republicani. Cum votează un creștin dedicat?
Cât de mult mai contează religia, având în vedere tot acest context tulbure, în politica zilelor noastre? Dacă privim la ce se întâmplă înaintea alegerilor prezidenţiale din Statele Unite, avem un răspuns: campania electorală este infuzată de mesaje religioase, scrie revista The Atlantic, care analizează rugăciunile făcute la mitingurile electorale ale lui Donald Trump.
Rugăciunea începe să fie noua formă de discurs politic, susţine McKay Coppins, autorul analizei, subliniind că există un verset biblic citat frecvent în aceste rugăciuni, ca și în discursurile candidatului republican la preşedinţia SUA: „Dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga şi va căuta faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara” (2 Cronici 7:14). După cum explică pastorul Ryan Burge, acest verset biblic este folosit pentru a promova o naraţiune creștin-conservatoare populară: din cauza încălcării legământului cu Dumnezeu, America, la fel ca poporul Israel, a căzut în dizgraţie, și este nevoie de restabilirea acestui legământ, prin întoarcerea colectivă la Dumnezeu.
Modul în care credinţa religioasă ar trebui să influenţeze votul creștinilor pare să fi devenit o enigmă tot mai greu de dezlegat, remarcă Bettina Krause, redactor-șef al revistei Liberty. Cert este că presiunea pe care creștinii o exercită asupra altora și asupra lor înșiși pentru a influenţa alegerile în vederea obţinerii rezultatului „corect” este și ea în creștere. Dacă îţi pasă cu adevărat de libertatea religioasă, trebuie să votezi cu republicanii. În același timp, dacă te îngrijorează naţionalismul creștin și controversata agendă conservatoare cunoscută sub numele de Proiectul 2025, care are obiectivul de a creștina America cu ajutorul legii, vei vota democraţii. Totuși, dacă te îngrijorează ideologia de gen și faptul că profesorii îi încurajează pe elevi să își schimbe sexul fără aprobarea sau știrea părinţilor, republicanii sunt singura opţiune de vot. Desigur, dacă nu cumva ești preocupaţ de faptul că școlile publice devin un loc ostil pentru elevii și cadrele didactice cu credinţe minoritate, caz în care votul tău ar trebui să meargă la democraţi.
Atunci când viziunile asupra lumii se ciocnesc, avem nevoie să facem efortul de a împiedica preferinţele politice să ne târască în păcatul simplificării excesive.
Prin acest exerciţiu, Krause încearcă să atragă atenţia la dificultatea de a face alegerea corectă și, de asemenea, încearcă să avertizeze asupra unui pericol care ne paște adesea, unul despre care scria în tulburii ani 1930 teologul american Reinhold Niebuhr: „Facţiunile aflate în conflict într-o luptă socială au nevoie de un moral ridicat, iar acesta este creat de dogmele, simbolurile și simplificările excesive, cu un puternic substrat emoţional.” Fiecare problemă ridicată de o tabără sau de alta, de la protejarea drepturilor minorităţilor religioase la modul în care ne educăm tinerii, contează și este complexă. Prin urmare, atunci când viziunile (inclusiv religioase) asupra lumii se ciocnesc, este nevoie să facem efortul de a împiedica preferinţele politice să ne târască în păcatul simplificării excesive. Avem nevoie, mai mult decât oricând, să evităm soluţiile superficiale, să înţelegem în profunzime problemele cu care ne confruntăm și, de asemenea, să încercăm să le privim prin ochii altora, punctează Krause.
Votul vine la pachet cu o mare responsabilitate, subliniază Krause, care explică totuși că nu există un răspuns universal cu privire la cei pe care trebuie să îi votăm (ar putea fi, în cazul unui american, democraţii sau republicanii sau un candidat independent ori unul susţinut de Partidul Verzilor) și nici măcar cu privire la întrebarea dacă mergem sau nu la vot într-un anumit context. Cum și de ce votează un creștin este o problemă care ţine de conștiinţa lui. Doar că, pentru ca alegerea să-i aparţină cu adevărat, este nevoie să scape din tentaculele partizanatului politic, lucru tot mai dificil în zilele noastre. După cum arată un studiu recent, americanii se identifică într-un mod foarte profund cu un anumit partid politic, iar acest partizanat prevalează asupra altor elemente de identificare socială, precum sexul, rasa, religia, limba și etnia. Prin urmare, atunci când votăm, trebuie să aducem înaintea lui Dumnezeu preferinţele și variantele pe care le avem și să fim conștienţi de faptul că suntem, înainte de orice, copiii lui Dumnezeu, conchide Krause.
Principii după care să se ghideze alegătorul creștin
Într-un articol care analizează atitudinea adoptată de Biserica Adventistă faţă de chestiunea votului, de la începuturile sale până în prezent, pastorul Dwight Nelson concluzionează că exercitarea dreptului de a vota trebuie să se facă sub imperiul a două convingeri importante. Prima, aceea că nu așteptăm (și nici nu vom avea) în politică un mesia care să ne salveze de toate problemele majore cu care ne confruntăm. A doua este aceea că suntem cetăţeni ai unui regat veșnic, iar „politica lui Iisus” este diferită – nu câștigătorul, ci perdantul este cel care ia totul (Marcu 8:35). Prin urmare, indiferent de opţiunile sale politice, alegătorul creștin trebuie să-L iubească nu doar pe Dumnezeu, ci și pe semenul lui, preţuindu-i sufletul mai mult decât votul.
Pastorul Shane Anderson enumeră și analizează sumar câteva dintre principiile care ar trebui să modeleze comportamentul alegătorilor creștini. Unul dintre cele mai importante este acela că strategiile cele mai eficiente prin care un creștin contribuie la realizarea unor schimbări durabile rămân evanghelizarea și ucenicia. Fără a minimaliza rolul politicii în schimbarea societăţii, Anderson subliniază că inima omului nu se poate transforma prin forţa legii și că un creștin trebuie să trăiască și să voteze conștient de faptul că Iisus este soluţia definitivă la toate problemele lumii.
„Nu ne dorim nici o teocraţie, nici o Sodoma și Gomora a zilelor noastre.”
Un al doilea principiu este acela că protejarea libertăţii religioase este cea mai importantă dintre problemele cu privire la care ne exprimăm opinia la urne. Fără libertate religioasă, lumea noastră va falimenta, așa cum arată scenariul descris de apostolul Ioan în Apocalipsa 13. Într-un alt articol semnat de pastorul Anderson, acesta argumentează pe larg motivele pentru care preocuparea pentru libertatea religioasă nu trebuie să fie subordonată altor probleme care contează, precum cele legate de imigraţie, inflaţie sau avort.
„Nu ne dorim nici o teocraţie, nici o Sodoma și Gomora a zilelor noastre”, scrie Anderson, reliefând un alt principiu, cel al echilibrului în ce privește limitele pe care statul trebuie să le impună cetăţenilor săi în adoptarea unor comportamente inacceptabile din punct de vedere moral. Chiar dacă sunt preocupaţi de starea morală a naţiunii lor, creștinii nu trebuie să uite că și păcătoșii au drepturi și capacitatea de a alege ce este bine (și ce este rău) în dreptul propriei persoane. Diferenţa dintre problemele morale din viaţa creștinului sau a instituţiilor creștine și cele din viaţa concetăţenilor săi ar trebui examinată cu atenţie și rugăciune, subliniază pastorul. Pe de altă parte, potrivit principului biblic enunţat în Faptele 5:29 („Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!”), creștinii ar trebui să sancţioneze prin vot încercarea statului de a-i obliga (pe ei sau instituţiile creștine) nu doar să tolereze, ci și să susţină comportamente pe care ei le consideră inacceptabile moral.
Discreţia în împărtășirea opiniilor noastre politice este de aur, dacă nu vrem să ne subminăm capacitatea de a da mărturie semenilor noștri.
Și dacă pe masa ofertelor politice nu există nicio opţiune de dorit? În acest caz, Anderson crede că principiul de urmat este acela de a vota candidatul sau programul politic care credem că va contribui la curgerea mai lentă a istoriei spre finalul dezvăluit de cartea Apocalipsa. La fel ca Iisus, creștinii pot lucra doar atâta timp cât este încă ziuă, așa că este firesc să voteze liderii care vor împiedica pentru mai mult timp întunericul să-și arunce umbrele.
Discreţia în împărtășirea opiniilor noastre politice este de aur, dacă nu vrem să ne subminăm sau să ne restrângem drastic capacitatea de a da mărturie celor din jur (inclusiv în mediul online) despre speranţa veșnică pe care o avem. Și, nu în ultimul rând, ar trebui să ne asigurăm că îi putem iubi în mod autentic pe cei cu ale căror simpatii politice nu putem rezona, pentru că aceasta este dovada unui creștinism veritabil, conchide Anderson.
Nu suntem omniscienţi, dar slujim unui Dumnezeu care cunoaște totul și ne asigură că are pentru noi „gânduri de pace, şi nu de nenorocire”.
Oricât de bine informate și de atent cântărite ar fi opţiunile noastre, avem nevoie de înţelepciunea pe care o primim în rugăciune. Nu suntem omniscienţi și nu putem desluși foarte clar ce se va întâmpla într-un scenariu sau altul, dar slujim unui Dumnezeu care cunoaște totul și care ne asigură că are pentru noi „gânduri de pace, şi nu de nenorocire” (Ieremia 29:11), care se vor materializa pe deplin într-un viitor dincolo de orice așteptare.
Prin urmare, chiar dacă rezultatul alegerilor contează, el nu poate fi mai important decât modul în care se răsfrânge comportamentul nostru asupra deciziilor pe care le iau cei din jur cu privire la viitorul lor veșnic. Oricare ar fi rezultatele alegerilor de astăzi și de mâine, oricât de promiţător sau de terifiant s-ar rotunji procentele unui candidat sau ale altuia, Împărăţia cea fără de sfârșit vine, cu vuiet de piatră desprinsă din munte.
Carmen Lăiu este redactor Semnele timpului și ST Network.