„Răspunde potrivit cu identitatea ta reală, nu cu cea pe care ţi-ai dori să o ai”, mă avertizează site-ul web. Bannerul de deasupra acestui mesaj anunţă un test care mă va ajuta să-mi descopăr darurile spirituale. Toate testele de personalitate pe care le-am făcut în trecut mi-au reamintit de trăsăturile mele cele mai profunde. Însă acest test are altă miză: el se concentrează pe modul în care pot încredinţa în slujba lui Dumnezeu tot ceea ce sunt. Nu este vorba doar despre personalitate, ci și despre viaţa mea spirituală și despre felul în care ceilalţi percep relaţia mea cu Dumnezeu.
Uneori sunt dezamăgit de mine însumi – plimb cursorul peste tentantul buton „cu siguranţă”, pentru ca apoi să dau click pe „frecvent”, „uneori” sau chiar pe „niciodată”. Probabil că e mai bine să fiu sincer cu mine însumi. Urmează apoi întrebarea despre cele mai bune cinci sau șapte lucruri care mi s-au întâmplat în viaţă și despre motivul pentru care sunt importante pentru mine. Rămân fără cuvinte. Mi se pare greu să mă opresc doar asupra câtorva „momente mari” de fericire. În cele din urmă, răspunsurile mele înfăţișează, de fapt, acele triumfuri obţinute cu sudoare și perseverenţă. Și abia atunci înţeleg: adevărata mea bucurie izvorăște din a dărui fericire celorlalţi. Aflu, astfel, că nimic nu-mi aduce mai multă satisfacţie decât să ofer un dar de ziua cuiva și să privesc cum i se luminează faţa.
Îmi pasă de ceilalţi, în special de oamenii care trec prin greutăţi. De-a lungul timpului, am avut numeroase conversaţii despre Iisus cu persoane care nu credeau în El, dar nu știu dacă vreuna dintre acele conversaţii le-a influenţat să Îl aleagă. Pe măsură ce răspund la întrebările testului, gândurile mi se rotesc în minte: „Cum pot pune ceea ce sunt eu în slujba lui Dumnezeu?”. Și atunci am o revelaţie: darurile spirituale sunt diferite de la persoană la persoană. Ele sunt talentele și abilităţile pe care Dumnezeu ni le oferă pentru a sprijini misiunea Lui aici, pe pământ.
Biblia descrie rolul lor: „Şi El a dat pe unii apostoli, pe alţii proroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos” (Efeseni 4:11-12). În Romani 12, apostolul Pavel subliniază că darurile spirituale includ profeţia, slujirea, învăţătura, încurajarea, dăruirea, conducerea și facerea de bine. Ele sunt complet diferite de roadele Duhului, care sunt un rezultat evident al lucrării Duhului Sfânt în viaţa unei persoane.
Ce daruri spirituale ai primit?
Darurile spirituale sunt calităţi rânduite cu un scop. Ele sunt dăruite oamenilor astfel încât fiecare să contribuie, prin rolul său unic, la ţelul comun de a-L cunoaște și de a-L înţelege mai bine pe Dumnezeu.
Adesea ne concentrăm prea mult pe darurile „mari” sau „vizibile”, pe care le considerăm de mare impact. Așa cum este darul de a conduce. La fel cum centrul de control al corpului este creierul, orice misiune importantă necesită o conducere puternică. În Faptele apostolilor 6:1-7 se amintește că șapte bărbaţi „vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune” au fost chemaţi să slujească lui Dumnezeu și, ca rezultat, „numărul ucenicilor se înmulţea mult în Ierusalim şi o mare mulţime de preoţi veneau la credinţă”.
Eroul meu
Îl consider pe tatăl meu un exemplu de lider extraordinar. Născut și crescut în Polonia comunistă, a devenit adventist de ziua a șaptea împreună cu bunica mea – o decizie importantă într-o ţară majoritar catolică. După ce a devenit pastor, a călătorit prin toată Polonia înainte de a fi chemat în Australia, pentru a-și continua slujba. Viaţa lui pe pământ s-a sfârșit prematur, în 2005, dar moștenirea lui a rămas în cei care își amintesc de el. Cu un simţ al umorului fermecător și o natură sensibilă și grijulie, avea o carismă pe care am admirat-o întotdeauna. Când am vizitat Polonia pentru prima dată, în 2015, aproape toţi cei pe care i-am întâlnit în biserica adventistă de ziua a șaptea își aminteau de el cu drag.
Atunci când eram copil, am intrat în camera tatei împreună cu fratele meu, într-o duminică dimineaţa, și l-am întrebat de ce s-a făcut pastor. „Am primit o chemare de la Dumnezeu”, a răspuns el. Mi-am imaginat ceva grandios – un vis real, în care o lumină a strălucit în întuneric, iar o voce răsunătoare i-a spus tatălui meu ce trebuie să facă. Și așa a început totul. Epic!
Între timp, fratele meu a primit aceeași chemare. În prezent este și el pastor. Regăsesc în el multe dintre darurile spirituale pe care le avea tata. Dar aceste daruri nu sunt rezervate doar liderilor sau pastorilor. Biblia ne spune că, în misiunea noastră de a lua parte la planul divin, numărul lucrătorilor este mic în comparaţie cu mărimea secerișului (Luca 10:2). Și, în timp ce trupul bisericii are nevoie de un creier care să-l călăuzească, el este alcătuit din multe alte mădulare – iar acolo ne regăsim fiecare dintre noi.
Darurile spirituale nu sunt rezervate doar pentru lideri
Nu ar trebui să măsurăm darurile spirituale în funcţie de cât de „spectaculoase” par sau de cât de mult Îl slăvesc pe Dumnezeu. Este adevărat că misionarii, liderii bisericii sau pastorii au un rol vital în trupul lui Hristos, dar la fel de valoroși sunt și cei care încurajează sau dăruiesc – fiindcă prin ei se dezvăluie caracterul lui Dumnezeu. Pastorii care au darul organizării de mari campanii evanghelistice pot avea un impact asupra vieţii celorlalţi, dar la fel stau lucrurile cu aceia care aleg să viziteze un vecin pentru a-l încuraja.
În liceu, am avut multe discuţii cu o prietenă care își pierduse tatăl. Privesc acum în urmă și înţeleg că Dumnezeu m-a așezat lângă ea să o susţin. În cele din urmă, ea a ales să se boteze. Nu știu ce mai face astăzi, dar în acel moment Dumnezeu m-a ajutat să Îl slujesc folosind darul încurajării.
Doar pentru că nu le vedem efectele imediat, nu înseamnă că darurile spirituale sunt nesemnificative.
Dar lucrurile nu se întâmplă întotdeauna așa cum ne-am aștepta. La agenţia de marketing unde am lucrat, unii dintre clienţii noștri aveau așteptări nerealiste. Atunci când le distribuiam videoclipurile promoţionale ca reclame pe Facebook, se așteptau să fie asaltaţi imediat de clienţi. De multe ori, șeful meu le explica răbdător la telefon despre „lucrurile intangibile” – impactul invizibil, dar profund, al unui mesaj care poate influenţa o alegere, chiar și peste timp.
La fel este și cu darurile noastre spirituale. Doar pentru că nu le vedem efectele imediat, nu înseamnă că ele sunt nesemnificative. Un element esenţial este lucrarea lui Dumnezeu. „Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească” (1 Corinteni 3:6), spune Pavel.
În cele din urmă, Hristos ne dă daruri spirituale pentru a avea un impact pozitiv asupra celorlalţi, însă depinde de noi dacă le folosim sau nu.
„Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu, pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos” (1 Petru 4:11). Poţi aduce vindecare, poţi proroci, predica, învăţa sau administra? Folosește aceste daruri pentru Dumnezeu! Ţi-a fost dat darul compasiunii, al sacrificiului, al slujirii, al dărniciei sau al încurajării? Toate darurile pe care Tatăl nostru ni le-a dăruit contribuie la realizarea planurilor Lui.
Chiar dacă nu am primit rezultatele testului online – probabil din cauza unei probleme tehnice –, procesul de reflecţie asupra darurilor mele spirituale a fost, în sine, un proces de călăuzire divină. Dumnezeu mi-a arătat deja direcţia. El nu Se așteaptă să mă zbat pentru a cultiva daruri pe care nu mi le-a oferit. Poate că nu voi organiza vreodată o campanie evanghelistică și nici nu voi învăţa mulţimi de oameni. Dar pot să încurajez și să dăruiesc, iar asta contează la fel de mult.
Daniel Kuberek a fost editor asistent la revista Semnele timpului Australia. În prezent lucrează în industria cinematografică australiană. O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul Signs of the Times Australia.