Există subiecte pe care nici măcar Sfânta Scriptura nu le explică în totalitate? Dacă da, de ce procedează Dumnezeu așa?
Este tentant să crezi că, fiind revelaţie, Biblia este o carte în care cele descoperite sunt explicate în totalitate. În definitiv, dacă te lasă cu întrebări și neclarităţi de ce o mai numim revelaţie, nu?
Totuși, ideea că Scriptura ar fi o descoperire completă și că nu lasă în urmă niciun lucru neexplicat este o exagerare. Este important să afirmăm că cele consemnate în Biblie „au fost scrise pentru învăţătura noastră” (1 Corinteni 10:11), dar mai ales „pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, și, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui” (Ioan 20:31). Înţelegem de aici că autorii umani ai Scripturii s-au străduit ca acest scop suprem (credinţa în Iisus ca Mântuitor) să fie în primul rând atins. Uneori însă avem descrieri sau afirmaţii care nu sunt lămurite până la capăt în felul în care omul contemporan ar aștepta.
Iată câteva exemple. Nu ni se explică motivele pentru care răul a apărut într-o lume perfectă. Nu știm cum se face că pe suprafaţa planetei erau ape în condiţiile în care soarele nu fusese creat (Geneza 1:2), iar temperatura ar fi trebuit să fie mult sub zero grade, deci Pământul ar fi trebuit să fie înconjurat de gheaţă. Nu ni se spune de unde provenea lumina din ziua întâi (Geneza 1:3) înainte de crearea Soarelui în ziua a patra. Nu se spune clar cine este Îngerul Domnului în Vechiul Testament – care pare să fie o fiinţă divină, distinctă de Dumnezeu Tatăl (Judecători 6:22; 13:21-22). Nu știm de ce Dumnezeu i-a luat pe unii la cer (Enoh, Ilie, Moise). Nu știm de ce în dezastre mor și oameni nevinovaţi. Nu știm cum s-a produs fecundarea de la Duhul Sfânt în cazul Mariei (Matei 1:18,20). Scriptura tace cu privire la ziua venirii lui Hristos (Matei 24:36).
De ce procedează Dumnezeu așa? Există cel puţin trei motive. Primul motiv este pragmatic. Trebuie să spunem că lipsa unor explicaţii precum cele la care se referă paragraful anterior nu împiedică Scriptura să-L prezinte pe Dumnezeu cititorului în așa fel încât acesta din urmă să ajungă să creadă în El prin Iisus Hristos. Se pare că tema de bază este ceea ce contează în primul rând. Scriptura a fost scrisă mai întâi în scopuri practice. Este important ca interiorul omului să se transforme, omul să-și schimbe perspectiva, să ajungă să creadă în Dumnezeu la nivel practic, adică să se încreadă în El în circumstanţele vieţii. Este important să-și cunoască propria condiţie iremediabilă („plata păcatului este moartea” [ Romani 6:23]) ca să poată aprecia izbăvirea totală („darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veșnică în Isus Hristos” [Romani 6:23]).
Al doilea motiv este cultural. Biblia este scrisă pentru o audienţă cu o viziune diferită despre lume și viaţă. Perspectiva orientală asupra timpului, de exemplu, nu îl va pune în încurcătură pe destinatar în ce privește faptul că Iisus a promis că vine, dar nu a anunţat data și ora. Pe noi ne frustrează, fiindcă trăim în era post-ceas. Dar Scriptura este scrisă în acord cu bogăţia culturală a primilor destinatari.
Al treilea motiv este spiritual. Autorii cărţilor biblice lasă de înţeles că lui Dumnezeu îi place să fie îmbrăcat în mister și că noi, oamenii, vom fi mereu puși în faţa unor lucruri la care nu avem acces. În Deuteronomul 29:29 citim: „Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre și ale copiilor noștri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele Legii acesteia.”
Nici chiar înţelepciunea solomonică nu este de ajuns: „Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor” (Proverbele 25:2). Nedescoperirea sau nelămurirea tuturor lucrurilor este menită să solicite încredere în Dumnezeu și dependenţă de înţelepciunea Lui. Aceste atitudini favorabile faţă de Dumnezeu nu sunt goale de conţinut. Ele se bazează pe promisiuni biblice că Dumnezeu iubește, este omniscient și drept.
Laurenţiu-Florentin Moţ a absolvit studiile doctorale în domeniul Noului Testament la AIIAS (Filipine). Este conferenţiar universitar și rectorul Universităţii Adventus din Cernica.
Citește și: Pot să am încredere în Biblie?
