Sabatul este un termen nefamiliar pentru mulţi dintre noi. Dar știai că respectarea lui îţi poate schimba viaţa?
Săptămâna ta a fost una grea? Poate că ai jonglat cu termene-limită sau poate că a trebuit să înmagazinezi în memorie multe lucruri, unele aparent inutile, care ţi-au fost predate la școală. Poate că ești extenuat după zile de muncă fizică sau poate că ai obosit supraveghindu-ţi copiii, întotdeauna dornici să mai creeze o operă de artă, mâzgălind pereţii cu creioanele lor colorate.
Probabil nici serile sau weekendurile nu au fost mult mai liniștite, deoarece sarcinile casnice se adună mai repede decât le poţi rezolva, așa că rămân restanţe zi după zi. Iar dacă găsești totuși un moment de răgaz, acesta este cheltuit de obicei în faţa unui ecran, fie că este cel de pe peretele din sufragerie, fie că îl ţinem chiar în mâinile noastre.
Dacă toate acestea (sau măcar unele dintre aceste lucruri) sună cunoscut, ar trebui neapărat să iei în considerare păzirea Sabatului.
Sabatul este mai mult decât crezi
Este posibil să fi auzit despre Sabat, dar să-l fi respins pentru că părea demodat, inutil, prea dificil sau prea ciudat?
Mulţi cred că „Sabatul este inutil”, dar s-ar putea răzgândi dacă ar face un studiu istoric și biblic mai amplu cu privire la Sabat. Există multe dovezi că Sabatul nu este doar pentru evrei. De asemenea, nu este o condiţie pentru a câștiga mântuirea, după cum nici porunca păzirii lui nu a fost desfiinţată vreodată. Până astăzi, rămâne darul lui Dumnezeu pentru om – ziua a șaptea, sâmbăta. Totuși, atunci când toate obiecţiile tradiţionale sunt demontate, rămâne un obstacol greu de trecut pentru mulţi – infamele „restricţii” ale Sabatului.
Cum rămâne cu restricţiile?
Cea mai importantă instrucţiune despre cum trebuie păzit Sabatul poate fi găsită în cea de-a patra dintre Cele Zece Porunci: „Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o” (Exodul 20:8-11).
Sabatul întrerupe circuitul unei vieţi ocupate. Este o fereastră de timp în care ne întrerupem lucrul și ne concentrăm atenţia pe Cineva mai mare decât noi.
Cerinţa de a întrerupe lucrul reprezintă o problemă pentru mulţi, chiar dacă sunt convinși de validitatea Sabatului. Așa cum a fost plănuit de Dumnezeu, Sabatul întrerupe circuitul unei vieţi ocupate. Este o fereastră de timp în care ne întrerupem lucrul și ne concentrăm atenţia pe Cineva mai mare decât noi. Este ziua în care evadăm din rutina săptămânii.
Pentru a culege toate beneficiile Sabatului, este nevoie de un sacrificiu. Aceasta înseamnă că trebuie să ne oprim din munca sau din studiul nostru, din cumpărături, din exerciţiul fizic intens și din activităţile pentru divertismentul nostru. Este un moment de răgaz în care ieșim din cadenţa zilnică și facem o haltă în timp, celebrând întâlnirea cu familia și cu Dumnezeul nostru iubitor. Restricţiile sunt linii orientative pentru o relaţie mai apropiată, nu reguli pentru a mulţumi un Dumnezeu care stă cu degetul pe trăgaci. După cum susţin milioane de oameni din întreaga lume, aceste îngrădiri ale activităţii noastre sunt o adevărată binecuvântare.
Trebuie remarcat faptul că restricţiile care promit un bine mai mare nu sunt legate doar de Sabat. Ne abţinem de la consumul frecvent de cartofi prăjiţi pentru a ne bucura, pe termen lung, de o sănătate mai bună. Nu cheltuim tot ce câștigăm zburând în fiecare lună spre Disneyland, pentru că avem nevoie de bani ca să acoperim nevoi esenţiale
Ne supunem restricţiei de a circula doar pe o anumită parte a drumului, pentru siguranţa noastră. Limităm numărul copacilor pe care îi tăiem și al substanţelor aruncate în râuri, pentru o mai bună sănătate a mediului. Există restricţii impuse chiar și în sportul nostru preferat (oricare ar fi el), concepute pentru a menţine jucătorii în siguranţă și pentru a face jocul mai ușor de practicat și de urmărit.
Citește și: Ce credea Iisus despre sabat?
Să ne gândim la o seară în care avem întâlnire cu cineva special pentru noi. Cât de reușită va fi seara dacă întârziem la întâlnire, după care răspundem la e-mailurile restante și urmărim un meci de fotbal la televizor? Să previi lucrurile care te distrag de la concentrarea asupra persoanei iubite are sens, nu-i așa? Porunca Sabatului oferă instrucţiuni care ne ghidează în respectarea zilei pe care Creatorul a așezat-o deoparte zi, în care ne odihnim și ne refacem, concentrându-ne asupra lui Dumnezeu, a familiei și a naturii.
Sabatul nu se asortează cu vinovăţia
Cum putem sta liniștiţi privind cum trece o zi întreagă (de vineri, la apusul soarelui, până sâmbătă, la apusul soarelui), fără să „progresăm” în ce privește munca sau studiul nostru? Am putea înnegura orele Sabatului cu vinovăţia neglijării multelor îndatoriri ale unei vieţi agitate?
Tuturor ne plac sărbătorile legale. Cel mai probabil, nu ne simţim vinovaţi că nu mergem la serviciu sau la școală atunci când șeful sau guvernul ne fac cadou o zi liberă. Poate că serviciul sau școala ne solicită foarte mult, dar am primit o zi liberă pentru a uita de ele, fără să fim simţim atinși de vinovăţie. Dumnezeu ne-a cerut să separăm Sabatul de munca de zi cu zi, așa că avem permisiune acordată de Creatorul universului, cea mai înaltă autoritate existentă, pentru a ne odihni de munca noastră în cele 24 de ore ale Sabatului.
Dumnezeu a făcut din Sabat o experienţă care durează o zi întreagă, nu câteva ore în care să venim la El, grăbiţi să ne îndepărtăm apoi la treburile noastre. Ar fi ca și cum am participa la un prânz cu toată familia, dar am pleca înainte de desert, ratând pe deasupra plăcerea discuţiilor în familie. Chiar dacă gazda ar aprecia perioada scurtă în care suntem prezenţi, noi am fi cei care nu am reuși să ne bucurăm de tot ce oferă această reuniune de familie.
Așadar, dacă Dumnezeu spune că vrea să ne rezervăm o zi întreagă, fără distrageri, pentru că vrea să o petreacă împreună cu noi, cine suntem noi să respingem această ofertă unică?
Experienţa autentică a păzirii Sabatului este foarte greu de explicat celor care nu au trăit-o. Așa că vă recomand să vă bucuraţi de Sabat timp de o lună, poate împreună cu alţii care vor să încerce acest lucru. Poate fi o provocare, pentru început, să înveţi cum să te deconectezi de la tot ce este de făcut, dar, cu timpul, vei descoperi că beneficiile odihnei de Sabat sunt de netăgăduit.
De ce iubesc Sabatul
Pentru mine, ziua de Sabat este, în mod ironic, una dintre cele mai aglomerate din săptămână. Toată familia mea este implicată în serviciile bisericii adventiste de ziua a șaptea locale – fie că se ocupă de partea muzicală, de conducerea unei clase de studiu biblic, de întâmpinarea celor care vin la biserică, de așezarea mesei comune sau de multe alte activităţi de care cineva trebuie să se ocupe.
Ziua de Sabat poate fi foarte plină uneori, și totuși, ea rămâne înfășurată în odihnă. Apreciez timpul pe care îl petrec cu familia mea și cu familia mai largă a bisericii, precum și faptul că învăţ și mă bucur de toate ocaziile în care descopăr cât de iubiţi suntem de Dumnezeu sau cât de mult Se descoperă El în vieţile oamenilor. Mă bucur, de asemenea, de privilegiul de a fi în compania prietenilor și de a merge în mijlocul natur,ii și de faptul că pot petrece ore întregi făcând aceste lucruri, fără să mă simt vinovat că nu mă ocup de numeroasele trebuie care îmi ocupă restul săptămânii. Iubesc Sabatul. Poate fi încărcat uneori, dar rămâne un timp de odihnă.
Scott Wegener este pasionat de subiectul Sabatului și scrie pentru site-ul sabbathideas.org. O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul Signs of the Times Australia.