Termenul „natural” nu este întotdeauna reglementat și nu garantează că produsul este sănătos.
Mit: Produsele naturale sunt sănătoase.
În timpurile antice, oamenii se bazau pe ceea ce le oferea natura pentru a-și satisface nevoile nutriţionale. Pe măsură ce societăţile au evoluat și s-au dezvoltat, au apărut primele forme de procesare și conservare a alimentelor, cum ar fi sărarea, fermentarea sau uscarea, dar numai odată cu dezvoltarea industriei alimentare în era modernă s-a ajuns la apariţia unei game largi de alimente procesate. În paralel cu această evoluţie, a crescut însă și numărul preocupărilor legate de aditivi, de conservanţi și de efectele lor potenţial negative. Percepţia că alimentele „naturale”, nealterate chimic sau doar minim procesate, sunt mai sigure și mai sănătoase pentru consum decât cele procesate a luat naștere în acest context. Fenomenul a fost amplificat și de preocupările crescânde legate de siguranţa alimentelor și de impactul lor asupra mediului. Utilizarea termenilor „natural”, „organic” sau „fără OMG-uri” (OMG este acronimul pentru „organism modificat genetic”) pe etichetele alimentelor a dus la convingerea că orice este natural este și sănătos, iar industria produselor naturale și a suplimentelor alimentare capitalizează această percepţie. Este esenţial să înţelegem diferenţa dintre marketing și realitatea știinţifică, astfel încât să putem face alegeri în cunoștinţă de cauză în ce privește nutriţia.
Adevăruri dovedite
Este acceptat că, în domeniul nutriţiei, termenul „natural” nu are o definiţie standardizată și clară. Astfel, produsele naturale pot fi interpretate în moduri diferite de producători și consumatori, ceea ce poate crea confuzie și neclarităţi. Cu toate acestea, știm cu claritate că o alimentaţie bogată în fructe și legume proaspete este asociată cu o serie de beneficii pentru sănătate. Știm și că produsele naturale adesea nu conţin aditivii și conservanţii alimentari care se găsesc de obicei în alimentele procesate. Totodată, rezultatele cercetărilor subliniază importanţa consumului moderat al oricărui tip de aliment, inclusiv al „alimentelor naturale” (Sharifi, Izadpanah et al. 2022).
Alimentele minim procesate păstrează, de regulă, o cantitate mai mare de nutrienţi în comparaţie cu cele intens procesate. Cu toate acestea, nu trebuie să privim procesarea alimentelor ca fiind în ansamblu dăunătoare alimentaţiei noastre. De fapt, procesarea a avut un impact semnificativ în dezvoltarea civilizaţiei umane, oferind alimente mai sigure și diversificând opţiunile culinare. Diverse tehnici de procesare sunt implementate pentru a inhiba creșterea microorganismelor sau pentru a inactiva agenţii patogeni din alimente. De exemplu, fructele și legumele consumate în stare proaspătă pot fi cauza principală de apariţie a unor boli de origine alimentară, asociate cu agenţi patogeni microbieni precum norovirus sau diferite specii de Salmonella (Murray, Wu et al. 2017). În plus, procesarea alimentelor poate inactiva o serie de substanţe toxice, cum ar fi lectinele din fasole, năut, linte etc. Micotoxinele sau metalele grele pot fi parţial eliminate în timpul unor procese precum decorticarea (îndepărtarea cojii de pe cereale, seminţe sau leguminoase). Prin urmare, procesarea în sine nu face întotdeauna un aliment mai puţin sănătos.
Știm, de asemenea, că produsele naturale conţin o varietate de nutrienţi esenţiali pentru sănătatea omului. Fructele, legumele și seminţele sunt surse naturale de vitamine, minerale și antioxidanţi. Însă știm și că substanţele naturale pot fi la fel de toxice precum cele sintetice. Sunt multe exemple de substanţe naturale toxice sau alergene care pot provoca reacţii grave, iar principiul că „doza face otrava” este un concept central în toxicologie – orice substanţă poate deveni toxică dacă este consumată în cantităţi suficient de mari, chiar și substanţe care sunt în mod normal considerate sigure la doze mici. De asemenea, modul în care o substanţă este consumată (de exemplu, pe stomacul gol sau împreună cu mâncare, sub formă pură sau diluată) poate influenţa modul în care organismul răspunde la aceasta. Spre exemplu, compușii cianogeni, substanţe cu toxicitate ridicată, pot fi întâlniţi în unele produse alimentare naturale cum ar fi sâmburii de migdale amare sau sâmburii de caise. Un număr mare de persoane, prin ingerarea unor alimente sau prin consumul accidental al unor plante, sunt expuse zilnic la concentraţii scăzute de compuși cianogeni, expunere ce poate implica un risc pentru sănătatea umană, în special la copii (Chaouali, Gana et al. 2013). Un alt exemplu este solanina, un alcaloid prezent în cantităţi mici în cartofi, în vinete sau în tomatele verzi. Dacă tuberculii de cartofi sunt expuși la lumină, concentraţia de solanină crește, iar consumul excesiv poate cauza greaţă, vărsături, diaree și chiar tulburări nervoase (Al Masaoud, Alharbi et al. 2022).
Decizii alimentare luate în cunoștinţă de cauză
În concluzie, nu toate alimentele naturale sunt în mod automat sănătoase și nu toate alimentele procesate sunt nocive. Este esenţial să ne informăm și să înţelegem beneficiile și riscurile asociate fiecărui tip de aliment. Un regim alimentar echilibrat, care include o varietate de alimente, este crucial pentru o bună sănătate. Calitatea alimentelor pe care le alegem este adesea mai importantă decât originea lor sau dacă sunt sau nu procesate. Cercetările în domeniul nutriţiei ne ajută să înţelegem mai bine impactul diferitelor tipuri de alimente asupra sănătăţii noastre și să luăm decizii alimentare întemeiate și echilibrate.
Bibliografie
- Al Masaoud, F. S., Alharbi, A., et al. (2022), „A challenging case of suspected solanine toxicity in an eleven-year-old Saudi boy”, în Journal of Family Medicine and Primary Care, vol. 11, nr. 7, pp. 4039–4041.
- Chaouali, N., Gana, I., et al. (2013), „Potential toxic levels of cyanide in almonds (Prunus amygdalus), apricot kernels (Prunus armeniaca), and almond syrup”, în ISRN Toxicology, vol. 2013, art. nr. 610648.
- Murray, K., Wu, F., et al. (2017), „Challenges in the microbiological food safety of fresh produce: Limitations of post-harvest washing and the need for alternative interventions”, în Food Quality and Safety, vol. 1, nr. 4, pp. 289–301.
- Sharifi, M. H., Izadpanah, P., et al. (2022), „Relationship between dietary variety, adequacy, moderation, and balanced diet and cardiovascular risk factors”, în BMC Nutrition, vol. 8, nr. 1, art. nr. 20.
Corneliu Tanase este profesor universitar la Facultatea de Farmacie din cadrul Universităţii de Medicină, Farmacie, Știinţe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu-Mureș. Deţine titlul de doctor atât în biologie, cât și în inginerie chimică, fiind totodată coordonator de doctorat în domeniul farmaciei.