Dacă revoluţia industrială a luat majoritatea bărbaţilor de acasă și a privat generaţii întregi de modelul tatălui întreprinzător, capabil, inspirator, emanciparea femeii, pe lângă multiplele reparaţii necesare aduse statutului ei social, a accentuat spargerea nucleului familiei și dezmembrarea educaţiei nemijlocite a copiilor.
Diversificarea programei școlare și creșterea numărului de ore de curs sau al celor dedicate acasă temelor școlare au fost un rezultat firesc în noua evoluţie a societăţii. Pe de o parte, se căuta calificarea tot mai înaltă a noilor generaţii, pe de altă parte, era util și potrivit în noul context să le fie umplut copiilor timpul în care părinţii oricum nu erau acasă.
În această cronologie a evenimentelor, simplificată maximal din raţiuni de spaţiu, după ce revoluţia audiovizualului și-a demonstrat partea ei de nocivitate, a venit rândul tehnologiei informaţiei să facă victime. Explozia numărului de dispozitive mobile inteligente a devenit cea mai recentă lovitură dată familiei. Deocamdată se scrie încă foarte mult (semn că nu s a scris suficient și că nici nu am depășit șocul descoperirii noii realităţi) despre familia momentului, în care convivialitatea și sinergia aproape au dispărut. Părinţi și copii petrec mai mult timp nu doar la serviciu, școală sau televizor, ci mai ales în faţa ecranelor dispozitivelor mobile – telefon mobil, tabletă, laptop.
Mâncarea e tot mai des semipreparată, membrii familiei mănâncă separat sau cu telefonul la îndemână chiar și când sunt împreună la masă. Copiii de vârstă preuniversitară stau mai mult în camerele lor, unde dincolo de un ecran găsesc toată lumea de care au nevoie și, în consecinţă, sunt încurcaţi când se gândesc ce subiecte ar putea să dezvolte cu părinţii. Studenţii plecaţi de acasă uită să-și sune părinţii sau o fac scurt, în timp ce în fiecare zi petrec ore întregi în conversaţii virtuale cu prietenii. Părinţii tineri, obosiţi de muncă și de energia debordantă a copilului, îi pun o tabletă în mână, simplificând interacţiunea cu el, iar părinţii mai în vârstă compensează lipsa dialogului și a timpului petrecut cu copiii adulţi inclusiv prin adaptarea la lumea virtuală.
Cu excepţiile subînţelese, familiile de azi au mai puţin decât oricând ce să vorbească, realizează că discuţiile sunt chiar dificile, subiectele comune sunt rare, pentru că de fapt lipsesc experienţele împreună, trăitul împreună în rutina altădată bogată a vieţii de familie. Au dispărut în mare parte activităţile recreative în familie sau, cel mult, au fost înlocuite de „distracţia împreună“ – recreaţia pasivă –, în care membrii familiei privesc împreună la televizor sau stau în aceeași cameră și își urmăresc conturile de pe reţelele de socializare.
Tabloul prezentat este unul de survol al datelor statistice și al observaţiilor din textele publicate pe acest subiect. Nu reprezintă exclusiv realitatea familiilor, dar descrie un fenomen foarte bine conturat în societate. Consecinţele sunt vieţi agitate, înstrăinare, creșterea constantă a incidenţei depresiei și încălcarea legilor inviolabile ale relaţiilor familiale. Asistăm, mai mult sau mai puţin conștienţi de magnitudinea evenimentului în desfășurare, la fisiunea nucleului familiei, ca un nefericit produs rezidual al noului progres.
Norel Iacob este redactorul-șef al revistelor Semnele Timpului și ST Network.