Etichetă: copii

În orice familie, binele copilului atârnă indisolubil de armonia cuplului și de capacitatea partenerilor de a merge în aceeași direcţie. Când dragostea „dispare”, iar mama și tata ajung la concluzia că nu mai pot funcţiona împreună, copiii sunt primii care suferă.

E posibil, ca părinte singur, să îi inspir copilului meu iubirea de Dumnezeu și de biserică? În esenţă, părintele singur/divorţat are de făcut aceleași lucruri...

Viaţa de credinţă este frumoasă doar atunci când este vie și când bucuria de a fi împreună cu ceilalţi la închinare devine contagioasă.

În cartea Sisif, sau limitele educaţiei, publicată prima dată în 1925, în germană, de Siegfried Bemfeld, se afirmă că educaţia este limitată de personalităţile...

Ca părinţi creștini, cea mai importantă moștenire pe care ne dorim să o lăsăm copiilor noștri este credinţa în Dumnezeu.

„Tot ce pot face este să mă rog și să sper.” Cu aceste cuvinte am încheiat un articol despre infertilitate. După ani de căsnicie fără niciun semn de sarcină, am făcut unul dintre puţinele lucruri pe care le puteam face pentru a procesa ideea că soţia mea și cu mine s-ar putea să nu avem...

„Care este utilitatea furiei și unde o simţi în corp?” Aveam mai bine de 20 de ani, o priveam cu ochi mari și cu puţine răspunsuri legate de emoţii. Știam prea puţine despre senzaţiile pe care le provoacă în corpul meu și modalităţile prin care le pot identifica și folosi.

Cum transformăm călătoriile cu mașina în experienţe plăcute și memorabile, în care întrebarea: „Mai avem mult până ajungem?” să nu devină un refren repetat din minut în minut?

Suntem înconjuraţi zi de zi de caractere în formare și e aproape imposibil să nu fim atinși de frumuseţea și fragilitatea lor.

Un an de paternitate m-a transformat complet, în cel mai frumos și revelator mod.

Privind vieţile unor oameni, nu poţi să nu te întrebi dacă nu sunt cumva făcuţi din alt „material” decât noi, majoritatea. Curajul în faţa provocărilor, rezilienţa, viziunea şi realizările lor sunt atât de impresionante, încât imaginaţia te poartă spre cum ar arăta lumea dacă pasiunea lor ar fi multiplicată.

Să crești un copil nu e deloc ușor. Să crești copilul altuia e și mai greu. Dar să crești șase copii ai altora, renunţând la viaţa ta, e pentru mulţi dintre noi o nebunie.

„Întotdeauna îţi este teamă că oamenii te vor judeca sau îţi vor cunoaște slăbiciunea. Este ca și cum ai fi complet dezbrăcat în faţa unei mulţimi uriașe”, povestește Bruno Feldeisen despre lupta ascunsă pe care a purtat-o cu anxietatea.

„De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine şi popoare pentru viaţa ta.” (Isaia 43:4)

„Îi știam chipul mai bine decât îl știam pe al meu. Totuși, a trebuit să-mi iau rămas bun. Asta faci când cineva moare. Cu excepţia faptului că nu era doar cineva – era Ana, fetiţa mea.“

Oricât de mult ne-am ascunde, sunt zile care ne surprind cu sentimentul copleșitor că viaţa noastră, deși frumoasă și de invidiat, duce lipsă de ceva esenţial

Binomul toxic al revoltei și depresiei din viaţa adolescenţilor se transformă într-una dintre cele mai mari provocări pentru părinţi.

Mel Rees, autor creștin contemporan, concluziona că „banii reprezintă viaţa […] într-o formă tangibilă”. Rees a pornit de la constatarea că viaţa este „câștigul rezultat din folosirea timpului și a talentului”, iar banii sunt „rezultatul investiţiei timpului și a talentului”.

Dr. Denise Dunzweiller, de la Universitatea Walla Walla, din nord-vestul Statelor Unite, s-a afirmat ca promotor pasionat al educaţiei incluzive, termen tehnic pentru sisteme de învăţământ care îi educă pe copiii cu deficienţe printre ceilalţi copii, în școli obișnuite, nu în clase speciale. Interesul pentru educaţia incluzivă nu a avut, totuși, un punct de plecare...

Cu versete precum „nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua disciplinării o va dezlipi de el” (Proverbe 22:15), Scriptura este considerată normativă, de către părinţii care folosesc bătaia ca metodă disciplinară, și contrariantă, de către cei care consideră că pedeapsa fizică prejudiciază atât dezvoltarea copilului, cât și relaţia dintre părinţi și copii.

În timp ce Moș Crăciun, renii lui și diferitele povești menite să amplifice magia sărbătorii acaparează ușor imaginaţia copiilor, s-ar putea să descoperim că este de departe mai dificil să îi familiarizăm cu povestea adevărată a nașterii lui Iisus. Sau, cel puţin, că nu suntem siguri cum să prezentăm o istorie reală într-un ambalaj la...