Relații

Lipsa conflictului nu reprezintă neapărat un semn de maturitate spirituală, așa cum sunt tentaţi să creadă unii creștini. Modul în care gestionăm conflictele spune însă multe despre felul în care înţelegem rolul harului, iertării și reconcilierii într-o lume a păcatului.

Dacă ne dorim o relaţie de cuplu care să reziste timpului – și chiar să-și atingă potenţialul –, trebuie să întărim pilonii care fac din ea „un port pe timp de furtună”, nu „doar o altă furtună”.

„Doar puţini sunt aceia care au vederi corecte cu privire la căsătorie.”¹

Prin ferestrele largi ale apartamentului lor, lumina de după-amiază se prelinge lent, cuprinzându-i într-o aură caldă. Andreea răsfoiește broșuri de călătorii, în timp ce gândurile îi zboară la dosarele de la serviciu. Cu fiecare pagină, simte cum pragmatismul ei de avocat se ciocnește de dorinţa de a explora lumea alături de Daniel.

Când spunem „cuplu”, ne gândim la unitate și armonie, la doi oameni care privesc în aceeași direcţie, pregătiţi să înfrunte orice obstacol. Adevărul este că probabil numai în unele filme, cărţi sau, mai nou, pe reţelele de socializare, viaţa de cuplu este o lume perfectă.

Când eram copil, luam o rămurică de salcâm și, smulgând frunzele una câte una, spuneam: „Mă iubește… nu mă iubește… mă iubește... nu mă iubește”. Nu-mi amintesc la cine mă gândeam când făceam lucrul acesta. Au trecut prea mulţi ani de atunci. Doar că îmi sună foarte cunoscut acest refren acum.

Adesea, prima impresie conturează, dar și denaturează modul în care îi percepem pe ceilalţi.

„Dar ţie chiar îţi place să te joci așa cu copiii?”, m-a întrebat o prietenă dragă, mamă cu experienţă. Întrebarea ei făcea aluzie la existenţa unui univers paralel în care era posibil ca unei mame bune să nu îi facă plăcere să se joace cu copiii. Nu a fost nevoie să treacă foarte mult timp...

Tot mai prezent în discursul contemporan, termenul self-care desemnează preocuparea pentru nevoile și echilibrul personal. Sub deviza: „Iubește-te pe tine însuţi!”, această cultură a grijii personale pretinde că deschide drumul spre iubirea autentică a celorlalţi.

Atunci când afro-americanul Daryl Davis a îndrăznit să se apropie de un lider al Ku Klux Klan, a descoperit puterea pe care o au relaţiile de prietenie. 

Când facem un bine cuiva fără să așteptăm nimic în schimb, uităm adesea și persoana beneficiară, și darul oferit. Dumnezeu însă nu uită și împlinește la momentul potrivit promisiunea făcută în versetul care a dat titlul acestei pagini de jurnal. Așa a procedat și în cazul meu.

Eschimoșii nu au cuvântul „ceartă” în vocabular. Ei trăiesc într-o climă deosebit de aspră, așa că nimeni nu riscă să facă pneumonie (sau să moară) doar ca să arate că are dreptate.

Poţi avea o căsătorie fericită cu oricine? Ideea fericirii ca o creaţie proprie persistă în vremurile noastre, deşi sedimentarea ei culturală ţine de epoca modernă.

Răsplata este un concept care ascunde o lume de bucurii, satisfacţii, emoţii plăcute și împliniri. Este corelată, de obicei, cu ceea ce facem, ce spunem, ce suntem etc. Este, prin urmare, expresia valorii sinelui în relaţie cu lumea care ne înconjoară. Răsplata poate fi însă umbrită de trăiri dureroase atunci când există o perioadă lungă...

Pe vremea adolescenţei mele, un autor elveţian, Erich von Daniken, a făcut vâlvă cu teoriile lui despre influenţe extraterestre asupra omenirii la începuturile ei. Versiunea românească a cărţii lui principale s-a numit Amintiri despre viitor. Desigur, ideile lui nu au astăzi nicio susţinere, dar expresia a rămas: amintiri despre viitor. Ceva din trecut spune ceva...

În viaţa fiecăruia dintre noi este posibilă schimbarea emoţională. Avem nevoie să ne amintim asta mai ales în mijlocul furtunilor emoţionale care ne contrazic.

În 2004, Frank Warren, un om de afaceri american, a avut „o idee nebunească”, după cum o etichetează chiar el. A tipărit 3.000 de cărţi poștale, a scris adresa lui pe ele și o serie de instrucţiuni, apoi a lăsat spaţiu liber pe verso pentru a găzdui secrete pe care expeditorul nu le împărtășise nimănui,...

„Milioane de oameni obișnuiţi, normali din punct de vedere psihologic vor avea de făcut faţă unei coliziuni bruște cu viitorul. Mulţi cetăţeni ai celor mai bogate și mai avansate naţiuni, din punct de vedere tehnologic, din lume vor găsi că e din ce în ce mai greu să ţină pasul cu schimbările neîncetate care caracterizează...

Alături de familie și de sănătate, prietenii se află în topul motivelor care ne fac fericiţi. Dar dacă suntem solitari, retrași sau timizi?

„Decât să te temi de moarte, mai bine te-ai teme de o viaţă nepotrivită.” (Bertolt Brecht)

Purtăm cu noi povești triste sau drame al căror sens nu îl găsim. Cum ar fi dacă am descoperi că tocmai ele ne-au oferit șansa de a schimba vieţi în moduri în care alţii nu pot? Cori Salchert a descoperit în tragedia familiei ei sursa puterii de a avea grijă de copii cu boli terminale.