Site icon Semnele timpului

Cum să-ţi înveţi copiii să participe la treburile casnice

Cum să-ți înveți copiii să participe la treburile casnice

Poate că e greu de crezut, dar faptul că părinții le dau ocazia copiilor să ajute la treburile casnice le deschide acestora o ușă spre fericire și succes în viitor.

Poate că e greu de crezut, dar faptul că părinţii le dau ocazia copiilor să ajute la treburile casnice le deschide acestora o ușă spre fericire și succes în viitor.

Implicarea copiilor în sarcinile gospodărești le aduce acestora o serie de beneficii. Cei care au fost iniţiaţi să se descurce în acest labirint al treburilor casnice sunt mai predispuși să aibă iniţiativă, să-și dezvolte abilităţile de a lucra în mod independent și să se adapteze la circumstanţe dificile. Multe dintre sarcinile casnice pe care le încredinţăm copiilor sunt cele cu care oricum se vor întâlni în viaţa de adult, așa că implicarea timpurie îi ajută să fie mai bine pregătiţi la maturitate. A le încredinţa copiilor rezolvarea treburilor din casă înseamnă, de asemenea, a modela în ei valori importante precum respectul și munca în echipă.

„Implicarea copiilor în sarcinile casnice de la o vârstă fragedă îi ajută să își însușească valori, să devină empatici și responsabili”, spune Marty Rossmann, care predă educaţie familială la Universitatea din Minnesota.

Copiii ar trebui încurajaţi să își ofere ajutorul în gospodărie de la vârste foarte mici – un copil de doi ani poate participa la anumite treburi casnice. Dacă acest lucru vi se pare imposibil de realizat, iată cinci modalităţi simple de a vă determina copiii să se implice în treburi casnice:

Începeţi să lucraţi cu ei de mici

Copiii mai mici (sub șase ani) abia așteaptă să își imite părinţii și adesea se oferă să-i ajute. Aceasta este o oportunitate de aur, care trebuie folosită din plin.

Adaptaţi sarcinile la vârsta copiilor

Începeţi cu sarcini simple, sigure, efectuate sub supraveghere. S-ar putea să fie nevoie să lucraţi alături de copii mai mult timp decât v-aţi imaginat înainte de a începe. Flexibilitatea este un element cheie – vă puteţi orienta spre o altă sarcină, dacă este evident că micuţul dumneavoastră nu are capacitatea de coordonare, forţa fizică sau maturitatea reclamate de rezolvarea sarcinii încredinţate iniţial. Puteţi găsi aici o listă de sarcini adecvate vârstei și un grafic cu aceste sarcini, care pot fi personalizate în funcţie de copil.

Puneţi accentul pe relaţie și pe aspectele pozitive

Mulţumiţi-le copiilor pentru ajutor și lăudaţi-i pentru că au făcut treabă bună. Subliniaţi aspectele pozitive, dar amintiţi-le și pe cele negative. În acest mod, dezvoltaţi rezilienţa copiilor, învăţându-i să facă faţă criticilor.

Fiţi consecvenţi și corecţi

Încercaţi să alcătuiţi (și să monitorizaţi) un program regulat al treburilor casnice pentru copiii mai mari, așa încât aceștia să știe clar ce se așteaptă de la ei. Copiii vor observa cu ușurinţă dacă există diferenţe între sarcinile primite și cele ale fraţilor lor. Explicaţi-le care sunt motivele din spatele acestor diferenţe sau fiţi dispuși să ajustaţi volumul sarcinilor casnice, dacă obiecţiile copilului sunt întemeiate.

Faceţi sarcinile casnice cât mai atractive

Un copil va dezvolta adesea o aversiune pentru o anumită sarcină domestică. El o va urî și mai mult dacă se simte permanent împovărat cu ea. O strategie bună este aceea a schimbului de sarcini la anumite intervale de timp, oferind astfel copilului și oportunitatea de a se familiariza cu o gamă mai largă de treburi gospodărești.

Copiii de vârstă mai mare vor răspunde bine la competiţii și provocări. Atunci când miza este crescută de perspectiva unei recompense sau a unui termen limită iminent, rezultatele pot fi cu atât mai bune. În cazul sarcinilor zilnice obișnuite, o diagramă cu steluţe reprezintă o modalitate eficientă de a ajuta copiii să își urmărească progresul în atingerea unui obiectiv.

Melody Tan este manager de proiect în cadrul programului TV Mums at the Table și locuiește în Sydney, Australia, împreună cu soţul și cu fiul ei. O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul Signs of the Times Australia.

Exit mobile version