Confesiunile foștilor dependenţi de pornografie și ale părinţilor sau partenerilor de viaţă ai acestora, precum și mărturisirile șocante făcute de actorii din industria pornografică dezvăluie ce se află în spatele cortinei XXX.
În ciuda mărturiilor şi a studiilor care relevă consecinţele nefaste ale acestei dependenţe, pornografia este încă un subiect ascuns în spatele multor mituri a căror acceptare dăunează consumatorilor de pornografie.
Nathan Haug este un adolescent de 17 ani, lider de cercetaşi, membru al consiliului elevilor în liceul său, cu note peste 9 şi performanţe sportive. Până acum câţiva ani, Nathan a reuşit să-şi ascundă complet dependenţa de pornografie. El povesteşte că a început la 11 ani, iar urmărirea videoclipurilor pornografice făcea parte din rutina sa zilnică. „Ajunsesem să fiu amorţit, să nu mai simt nimic, dar nici nu mă puteam opri“, mărturiseşte el. Şi nu este singurul. Mulţi foşti dependenţi au mărturisit aceeaşi senzaţie de neputinţă, de înrobire şi o profundă ruşine.
Mituri despre pornografie
Luke Gilkerson, manager al companiei Covenant Eyes[1] şi editor-şef al site-ului cu acelaşi nume, a realizat o listă cu cele mai întâlnite mituri despre pornografie, pentru a le supune atenţiei celor care consideră că pornografia nu este dăunătoare.
Pornografia este un divertisment inofensiv. Divertismentul este o activitate agreabilă, care produce plăcere şi destindere pentru o perioadă de timp. În această lumină, susţin promotorii mitului, pornografia poate fi considerată divertisment, pentru că distrage de la preocupările vieţii cotidiene, iar actorii sunt plătiţi pentru a crea atmosferă.
În realitate, mitul constă în cuvântul „inofensiv“. Psihologii şi medicii neurologi aduc în sprijinul lor studiile care arată că vizionarea frecventă a materialelor pornografice este dăunătoare. Un exemplu în acest sens este o metaanaliză (o statistică comparată a tuturor datelor ştiinţifice) realizată în 2002 şi care a strâns concluziile unor studii care au însumat 12.000 de subiecţi. Potrivit metaanalizei, cea mai frecventă consecinţă psihologică a pornografiei este o atitudine deviantă în relaţiile intime (care se traduce printr-o percepţie greşită a dominaţiei sexuale şi a supunerii femeii, încurajând stereotipiile sexuale: bărbatul dominant şi femeia supusă). În ceea ce priveşte consecinţele comportamentale, cele mai frecvente sunt fetişurile (obiecte faţă de care se manifestă o adoraţie oarbă, nejustifi cată), masturbarea şi agresivitatea sexuală.
Pornografia este un mijloc sănătos de a te stimula din punct de vedere sexual. Conform acestui mit, sănătatea sexuală este sinonimă cu preocuparea obţinerii plăcerii intense, mijlocul fiind mai puţin important.
De fapt, sexualitatea sănătoasă nu are doar o componentă sexuală, ci ţine de mai multe aspecte, precum personalitatea, identitatea şi relaţia dintre cei doi parteneri. Psihologii afirmă că o sexualitate mai bună include nu doar plăcere fizică, ci o intimitate crescută între parteneri. Gilkerson se întreabă în ce fel conduce pornografia la sănătate sexuală, în condiţiile în care „aspectele de bază ale sexualităţii umane – precum comunicarea între parteneri, exprimarea afecţiunii şi emoţiilor – sunt minimalizate“[2] în pornografie?
Doctorul în psihologie Gary R. Brooks leagă consecinţele consumului de pornografie chiar şi de imaginile uşor erotice, dar urmărite repetat. Acest comportament poate determina apariţia voyeurismului – obsesia de a privi femeile sau bărbaţii, dar a nu interacţiona cu ei. Cu cât cineva găseşte o plăcere mai mare în voyeurism, cu atât creierul creează dopamină în cantităţi mai mari. Din cauza faptului că plăcerea vine doar din privit, dependenţii de pornografie sunt înclinaţi să îi evalueze pe cei de sex opus în termenii mărimii, formei şi armoniei dintre părţile corpului.
Pornografia nu dă dependenţă. Cei care alimentează mitul afirmă că vizionarea videoclipurilor nu are efecte negative, cu atât mai puţin poate produce dependenţă. Totuşi pornografia ne schimbă opinia despre sex şi, în plus, reuşeşte să stabilească conexiuni neuronale care consolidează aceste noi opinii. Aceasta este concluzia unei comisii de medici şi psihologi americani care au afirmat, în faţa Senatului american[3], că „ştiinţa modernă ne permite să înţelegem că natura dependenţei de pornografie este aproape identică, din punct de vedere chimic, cu dependenţa de heroină“.
Substanţa chimică la care se face referire este dopamina, unul dintre principalii neurotransmiţători. Atunci când mintea devine obişnuită cu generarea dopaminei, ea caută surse pentru obţinerea continuă a acestui sentiment euforic. Pentru dependenţii de pornografie, starea de euforie provine din stimularea vizuală. Pornografia livrează astfel de recompense creierului sub forma unei creşteri de scurtă durată a nivelului de dopamină, ceea ce îmbunătăţeşte pentru câteva ore starea de spirit a privitorului.
Diferenţa majoră constă în faptul că drogaţii sau alcoolicii îşi doresc o cantitate mai mare din aceeaşi substanţă, în timp ce persoanele dependente de pornografie se obişnuiesc repede cu acelaşi tip de stimuli şi caută altceva. Elementele care atrag sunt noutatea, varietatea şi factorul surpriză, care pot fi obţinute prin vizionarea mai multor fotografii sau videoclipuri cu un conţinut şi mai şocant decât cel urmărit anterior. Practic, sexul încetează să mai fie o plăcere şi devine o căutare febrilă a comportamentelor extreme.
„Dependenţii de pornografie se vindecă mult mai greu decât consumatorii de droguri, pentru că imaginile pornografice rămân întipărite în minte pentru totdeauna“, explică Mary Anne Layden, director executiv al Programului de Traume Sexuale şi Psihopatologie din cadrul Universităţii Pennsylvania. Din cauza acestor imagini recurente, este nevoie de o voinţă puternică, deoarece aceste imagini vor reveni chiar după ce obiceiul a încetat.
Pornografia este o formă de educaţie sexuală pentru cei fără experienţă. Acest mit atestă că pornografia este o formă de educaţie sexuală, gratuită şi dedicată atât indivizilor, cât şi cuplurilor.
Dincolo de o asemenea declaraţie, adevărul este că indivizii „fără experienţă“ sunt grupul ţintă al pornografiei online. Potrivit unui infografic[4] realizat în martie 2012 de pastorul american Mark Driscoll[5], cel mai numeros grup de vârstă este alcătuit din tineri între 12 şi 17 ani, ceea ce face ca pornografia să fie cu atât mai periculoasă. În cazul tinerilor, pentru care pornografia este primul contact cu o experienţă sexuală, pornografia arată prea puţin din ceea ce înseamnă o relaţie adevărată şi gradul de intimitate dintre cei doi parteneri. Relaţia sexuală nu este prezentată într-un context, nu prezintă deloc angajamentul anterior între cei doi, sentimente de afecţiune, loialitate sau o relaţie durabilă între cei doi în perioadele bune sau mai puţin bune ale vieţii.
Pornografia este un comportament pe care copiii şi adolescenţii îl pot copia şi îl vor copia. Astfel, expunerea la imagini explicite găsite în casă, din neatenţia părinţilor, are uneori consecinţe cutremurătoare. În urmă cu doi ani, Marea Britanie era şocată de ştirea că un băiat de 12 ani din Edinburgh a violat o fetiţă de 9 ani, după ce a vizionat videoclipuri pornografice pe computer. Un caz la fel de şocant este şi cel în care o fetiţă de 8 luni din Florida, SUA, a fost ucisă de doi fraţi, de 7 şi 9 ani, care i-au perforat uterul cu un creion şi un umeraş.
Pentru tinerii de astăzi, euforia oferită de pornografie a devenit un mod de a depăşi momentele dificile ale vieţii, este de părere psihoterapeutul Matt Bulkley, într-un interviu acordat postului de televiziune american ABC. Iar fenomenul este abia la început, crede Bulkley, care consideră că această generaţie XXX va deveni în 5 sau 10 ani o epidemie. „Acesta este sistemul perfect dacă dorim să avem o generaţie întreagă de tineri dependenţi, care nu se vor mai gândi la nimic altceva în afară de drogul lor“, concluzionează Bulkley.
Numai bărbaţii sunt dependenţi de pornografie. Explicaţia din spatele acestui mit este că bărbaţii sunt stimulaţi vizual într-o măsură mai mare decât femeile şi că aceştia au o dorinţă sexuală mai mare decât a femeilor. Astfel, pornografia ar fi o consecinţă a nevoii lor sexuale care nu poate fi micşorată.
Potrivit unui studiu din 2003, condus de Today’s Christian Woman, nu doar bărbaţii sunt afectaţi de flagelul pornografiei, ci şi femeile, acestea mărturisind în proporţie de una din şase că se luptă cu dependenţa de pornografie. Studiile au arătat însă că femeile care urmăresc videoclipuri sau imagini consumă variante soft şi au motivaţii diferite. Femeile acestea resimt o lipsă emoţională (chiar şi atunci când au o relaţie stabilă), pe care încearcă să o împlinească prin substitute ce variază de la literatură erotică la videoclipuri pornografice. Psihologii sfătuiesc ca nevoia emoţională să fie împlinită în cadrul relaţiei, nu în afara ei, cu mijloace valabile doar o perioadă scurtă de timp.
Procesul instalării dependenţei
Consumatorii de pornografie pot recunoaşte anumite semne ale nivelului dependenţei la care au ajuns. Primul stadiu este instalarea rutinei zilnice. Indiferent de activităţile pe care le are, consumatorul se gândeşte la pornografie pe parcursul zilei, chiar şi atunci când nu este stimulat vizual de asemenea imagini.
Al doilea stadiu este creşterea dependenţei. Acesta este momentul în care utilizatorul caută imagini mai grafice, videoclipuri mai violente, astfel încât ceea ce considera mai înainte dezgustător şi revoltător (deviaţii precum necrofilia sau zoofilia), acum îi produce plăcere.
Stadiul al treilea este desensibilizarea, întrucât nicio imagine, oricât de violentă, nu mai are efectul pe care îl avea anterior. Utilizatorul ajunge să fie permanent nesatisfăcut, din cauză că nu mai simte aceeaşi stare de euforie – dopamina atinge doar niveluri scăzute.
Ultima etapă este exprimarea, adică trecerea de la ficţiune la realitate. Utilizatorul începe să reproducă în realitate imaginile pe care le-a văzut, încercând să pună în practică cu partenerul de viaţă ceea ce a văzut în filme. Din păcate pentru el, nici partenerul existent, nici altul nu îi pot împlini fanteziile la standardele dorite.
Mituri care se nasc din consumul de pornografie
Relaţiile nu pot fi stabile, monogamia este imposibilă. Nu toţi cei ce văd imagini pornografice devin automat dependenţi. Însă aceştia vor dobândi idei greşite despre femei, sex, căsătorie şi copii, devenind instabili în relaţiile sociale şi incapabili să dezvolte relaţii de durată cu prietenii şi relaţii monogame cu un partener de cuplu.[6]
Femeile sunt pregătite tot timpul şi le place să fie violate. În imaginile sau videoclipurile pornografice, femeile sunt pregătite tot timpul, disponibile şi dispuse să facă orice li se cere. În plus, multe scenarii ale filmelor XXX încep cu femei care se opun iniţiativelor sexuale sau ţipă de durere, dar, ulterior, demonstrează că le place şi îşi doresc să facă sex.
Sociologii şi psihologii au identificat cel puţin trei idei greşite (unele misogine) pe care le promovează pornografia: femeile sunt mai puţin umane, mai exact ele sunt prezentate ca animale mici şi drăguţe sau „tovarăşi de joacă“ (de exemplu, iepuraşii Playboy); valoarea unei femei depinde de cât de atrăgător este trupul ei – femeile mai puţin atrăgătoare fiind ridiculizate; femeilor le place să fie violate şi de aceea pornografia îi învaţă pe bărbaţi să se bucure rănind şi abuzând femeile. Aceste idei au un mare impact asupra realităţii, aşa cum arată şi studiile de gen realizate în media.[7]
Cum să elimini dependenţa de pornografie
În cazul lui Nathan Haug, momentul decisiv a fost acela în care secretul său a ieşit la iveală. Ruşinea faţă de părinţi şi neputinţa de a renunţa singur l-au făcut să ia decizia de a cere ajutor.
Recunoaşterea problemei şi dorinţa de a renunţa nu sunt însă decât primii paşi dintr-o luptă dură. Lupta începe cu aruncarea/ştergerea tuturor tentaţiilor (din istoria browserului de internet şi din bookmark-urile care marchează site-urile preferate). Cu cât trece mai mult timp fără ca legăturile neuronale să fie restabilite, cu atât mai mult creierul este capabil să îndepărteze acele imagini.
De multe ori totuşi, îndepărtarea surselor şi a tentaţiei nu fac ca problema să dispară, iar abaterea gândurilor de la dependenţă este o provocare în sine. Unii încearcă să reia un hobby mai vechi, astfel încât creierul să stabilească noi legături neuronale, centrate pe fapte bune, pace, bucurie şi autocontrol. Alţii sunt proactivi şi îşi instalează pe computer şi pe telefon un software care blochează accesul pe site-urile porno. Această metodă este eficientă în special atunci când există şi o altă persoană care poate verifica, în orice moment şi fără ştirea utilizatorului, istoricul site-urilor accesate.
Dacă nimic altceva nu funcţionează, psihoterapia este metoda cel mai des folosită ca tratament. Aceasta are rolul de a analiza cele două componente ale dependenţei: cauza dorinţei de pornografie şi eliminarea ideilor greşite. Într-un interviu pentru portalul eva.ro, psihologul Anca Munteanu afirmă că în spatele comportamentului actual sunt multe lucruri conştiente şi inconştiente, angrenate prin diferite legături care formează un ansamblu de care ne apropiem cu dificultate. În cazul unui cuplu, este esenţial ca partenerii să facă terapie împreună, pentru a afla ce se întâmplă cu ei şi care sunt temerile şi aşteptările pe care le au.
Nathan este un caz fericit, el a reuşit să devină fost dependent de pornografie şi, asemenea lui, zeci de mii de tineri au reuşit. Statisticile arată însă că numărul celor care devin dependenţi îl depăşeşte pe cel al indivizilor care îşi refac viaţa. Pornografia este un drog care se livrează non-stop şi gratis. Totuşi, pentru că pornografia nu intoxică organismul cu o substanţă chimică externă, orice dependent are şansa reală, la îndemână, să renunţe şi să-şi recucerească viaţa.