Josh[1], un popular elev de liceu de 15 ani, are un scor GPA de 3,87 (dintr-un maximum de 4,0, n.tr.) și este mereu blând și de ajutor altora. Josh își respectă părinţii și este un lider natural atât acasă, pentru cei doi fraţi mai mici, cât și la școală. Josh este de asemenea dependent de pornografia online. În fiecare zi se uită la imagini pornografice și se masturbează de 4-6 ori pe zi. A fost expus pentru prima dată la pornografie când avea doar 9 ani, de către fratele mai mare al unui prieten.

Deși fictivă, povestea este reprezentativă pentru tiparul clasic al celor care au ajuns dependenţi de pornografia online. Acest scenariu, care devine tot mai comun peste tot în lume[2], ridică niște valide și importante întrebări. Cum ar trebui să reacţioneze un părinte sau un profesor dacă observă că s-au accesat site-uri pornografice de pe calculatoarele din casă sau de la școală? Ce ar trebui să facă dacă află că un tânăr se luptă cu dorinţa de a se uita la pornografie și se roagă sincer ca Dumnezeu să îl elibereze de această povară? Și în dreptul tuturor, apoi, cum putem să găsim un echilibru între compasiunea pe care trebuie, creștini fiind, să o avem pentru cei care se luptă cu un păcat și aplicarea într-un cadru modern a textelor biblice precum 2 Corinteni 12:21 și Galateni 5:19? Biblia avertizează cu privire la consecinţele serioase suferite de cei care nu se căiesc de „necurăţie” și „depravare” și condamnă „necurăţia” și „desfrâul” sexual (termeni preluaţi din traducerea NTR a Bibliei în limba română, n.tr.). Pornografia, deși nu este menţionată specific în Biblie, nu îi este de mare folos lui Dumnezeu – dar o inimă curată Îi este! Aceasta este o temă recurentă în Biblie. Rugăciunea lui Daniel: „Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule” (Psalmi 51:10, NTR); binecuvântarea pronunţată de Iisus pentru „cei cu inima curată” (Matei 5:8, NTR) și sfatul lui Pavel să ne gândim la „tot ce este adevărat, tot ce este nobil, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este plăcut, tot ce este vrednic de admirat” (Filipeni 4:8, NTR) ne dau un indiciu clar cu privire la lucrurile care sunt importante pentru Dumnezeu și pe care trebuie să le cultivăm și să le protejăm în vieţile noastre.

Cum să ne asigurăm că tinerii sunt în siguranţă online

Contactul cu pornografia este variat: pe internet, prin filme, cărţi și reviste, DVD-uri etc. Dar cel mai comun mod de accesare în 2016 a fost prin intermediul unui dispozitiv mobil, de unde mai departe conţinutul pornografic poate fi distribuit, descărcat, salvat în calculator sau pe un CD.[3] Atunci când accesează pornografia în acest fel, copiii și tinerii cel mai probabil se vor expune pedofililor, prădătorilor sexuali și altor persoane care le vor răul. În același timp, prădătorii își aleg ţintele prin forumuri și reţele sociale, mai multe dintre acestea fiind folosite în trecut pentru diverse abuzuri asupra copiilor și tinerilor.

O listă cu cele mai populare, dar deopotrivă riscante aplicaţii la care părinţii și profesorii ar trebui să fie atenţi, este 9 Most Dangerous Apps for Kids, de pe crosswalk.com.

Teaching Digital Citizenship[4] oferă sfaturi despre cum să le fie prezentat copiilor ce este adecvat să pună pe internet, despre sexting, despre cum să identifice un prădător online și să nu devină o victimă etc.

Tipare, factori de risc și consecinţe

De câte ori se discută acest subiect, inevitabil apare întrebarea: „Ce este de fapt pornografia?” Pentru articolul de faţă, pornografia va fi definită drept mesaje sexuale explicite, fotografii, videoclipuri și materiale audio produse și distribuite cu scopul de a produce excitare și satisfacţie sexuală.[5]

Nu toţi oamenii care intră pe internet se uită la pornografie și nu toţi cei care se uită devin dependenţi, dar numărul celor care dezvoltă o dependenţă este în creștere.[6] Mulţi oameni au acces privat la internet și se pot uita la pornografie fără frica de a fi descoperiţi sau recunoscuţi de către alţii.[7] Accesul liber este tot mai prevalent, din moment ce atâtea dispozitive sunt conectate la internet, inclusiv smartphone-uri, console video, tablete, laptopuri și calculatoare (vezi caseta 1).

În cazul școlilor, ar trebui ca fiecare astfel de instituţie să își instaleze software-uri care să blocheze accesul la site-uri îndoielnice prin conexiunile de internet ale școlii[8] și care să le permită administratorilor să urmărească istoria accesărilor online de către cei care folosesc calculatoarele școlii. Totuși aceste măsuri ar limita accesul doar pentru un număr limitat dintre dispozitivele menţionate, din moment ce unele dintre ele își pot crea propriile conexiuni la internet sau pot facilita conectarea altor dispozitive la internet.

În plus, dispozitivele care au conexiune la internet și sunt echipate și cu camere foto pot fi folosite pentru a crea materiale pornografice (inclusiv pornografie infantilă), iar prin SMS-uri, documente atașate în e-mail și prin diversele reţele sociale, aceste materiale pot fi transmise altora, ceea ce face ca producerea și distribuirea pornografiei să fie rapidă, ușoară și răspândită.

Unul dintre aspectele producerii de pornografie este ceea ce se numește sexting – trimiterea și primirea de fotografii, imagini, videoclipuri, SMS-uri și e-mailuri cu conţinut sexual. În Statele Unite, când minorii se pozează în poziţii sexuale explicite și apoi le trimit acele fotografii prietenilor sau le pun pe internet, pot fi acuzaţi atât de producerea, cât și de distribuirea de pornografie infantilă. Acuzaţiile sunt la fel de grave dacă schimbul se face între un minor și un adult.

Mulţi adolescenţi, în special băieţii, folosesc materiale pornografice de pe internet[9], deși cercetările sugerează că femeile constituie aproape 40% din totalul consumatorilor.[10] Pornografia poate fi accesată de pe orice dispozitiv cu acces la internet, de către oricine știe să intre pe site-uri web și să citească, să se uite la fotografii sau filme. Potrivit Internet Filter Review, care oferă date despre căutările utilizatorilor de internet, vârsta medie la care un copil este expus pentru prima dată la pornografie este de 11 ani, iar aproape 50% dintre utilizatorii de internet au accesat site-uri pornografice.[11] Conversaţiile cu copiii despre pericolele pornografiei ar trebui să înceapă deci în jurul vârstei de opt ani sau cel târziu înainte de 11 ani (vezi caseta 2).

Explicaţiile despre pericolele pornografiei ar trebui să fie clare și ușor de înţeles. Și trebuie să fim constanţi și să persistăm în a avea aceste discuţii cu copiii noștri. Pornografia nu informează despre sexualitate și sexul sănătos. În schimb, portretizează sexul într-o manieră nerealistă și face ca actele sexuale care nu sunt obișnuite, și de multe ori bizare, să pară normale. Mulţi supravieţuitori ai traficului de carne vie mărturisesc că vizionarea de materiale pornografice, atât de către abuzatori, cât și de către victime, care de cele mai multe ori sunt forţate să o facă, acompaniază actul sexual în sine.[12] Pornografia este o afacere gândită să fie profitabilă și care implică activitate infracţională, lucru demonstrat prin afilierile cu crima organizată, bandele criminale și comerţul cu carne vie.[13] Este ilegal pentru copii să se uite la pornografie[14] și este nesănătos pentru dezvoltarea lor sexuală. Toate aceste argumente, împreună cu mandatele biblice cu privire la dorinţele trupești și la imoralitate, fac din pornografie o activitate de evitat.

Sugestii pentru prevenirea abuzului online[15]

Fii atent! Toţi copiii riscă să devină victimele unui prădător online sau al cuiva care le dorește răul. Spune-le copiilor și tinerilor să ceară ajutor dacă cineva cu care comunică online îi face să se simtă incomod în vreun fel sau le provoacă frică. Fii atent la oamenii prezenţi în viaţa copilului tău (profesori, pastori, antrenori sau alţi lideri informali)!

Află care este simptomatologia! Ai grijă la semnele de retragere în sine și izolare de ceilalţi; uită-te după materiale nepotrivite pe calculator, după numere de telefon necunoscute, mesaje ciudate etc.; vezi dacă nu cumva copilul tău începe să primească e-mailuri sau cadouri și bani din surse străine.

Vorbește-le despre ce înseamnă un comportament sigur online! Iniţiază conversaţii cu copiii tăi despre comportamentele lor online. Iată câteva sugestii de întrebări: Cu cine comunici online? Ce s-ar întâmpla dacă te-ai întâlni cu persoana asta în lumea reală? Ţi-a oferit cineva cadouri? Ce tipuri de informaţii distribui online?

Fă-ţi un plan! Păstrează dovezile (e-mailuri sau conversaţii text), sună la poliţie și depune o reclamaţie.

Prevenţia

Copiii între 11 și 17 ani reprezintă grupa de vârstă cu cea mai rapidă rată de creștere în ce privește consumul de pornografie online.[16] O corelaţie a fost identificată între „tendinţele autoritariste” și dezvoltarea și perpetuarea unei dependenţe de pornografia online atât la bărbaţii creștini, cât și necreștini.[17] Abell[18] și colegii au descoperit că acei creștini care manifestă niveluri ridicate de religiozitate au mai multe probleme la acest capitol decât alţii. Aceasta se datorează în parte percepţiei că a te uita la pornografie nu e un păcat la fel de mare ca cel al implicării în actul sexual. Consumul de pornografie, în special printre tinerii creștini conservatori, este considerat răul mai mic, care le permite să menţină o oarecare aparenţă de puritate sexuală.

De asemenea s-a descoperit că educaţia într-o familie autoritaristă crește riscul ca un copil care aparţine acelei familii să devină dependent de pornografie. Totodată, oamenii izolaţi de societate, care nu au prieteni apropiaţi cărora să le mărturisească despre slăbiciunea lor pentru pornografie, sunt și ei vulnerabili.[19] De la creștini se așteaptă să fie mai morali decât ceilalţi din grupul social de prieteni, motiv pentru care rușinea și tendinţa de a ţine ascunsă adicţia este mai mare.[20]

Luând în considerare toate aceste lucruri este important să le vorbim copiilor de vârstă școlară despre pornografie, într-o manieră potrivită vârstei. A nu le explica de ce pornografia este dăunătoare le va deschide ușa spre căi alternative de a obţine informaţii despre sexualitate. Profesorii și părinţii trebuie să lucreze împreună pentru a-i conștientiza pe copii cu privire la seriozitatea problemei.

Minorii nu sunt capabili să proceseze cognitiv materialele sexuale explicite și au dificultăţi de a diferenţa fanteziile sexuale de realitate. În lipsa unor modele morale și a unei educaţii sexuale potrivite, copiii și tinerii nu sunt capabili să distingă ce este un comportament sexual normal, sănătos, și ce este anormal – așteptări nerealiste, părţi ale corpului de dimensiuni exagerate, performanţă exagerată, violenţă, abuz, exploatare etc. – și pot ajunge să presupună că ceea ce văd face parte dintr-o relaţie normală.

Consumul de pornografie înainte ca identitatea sexuală să fie formată pe deplin îi predispune pe tineri la angajarea în acte sexuale improprii pentru timpul sau locul în care se află și la vârste la care nu sunt suficient de maturi.

Prin urmare este important să le vorbim copiilor despre pericolele pornografiei începând cu opt ani, dar nu mai târziu de 11 ani. O metodă este să îi prevenim că vizionarea de pornografie este nesăbuită și dăunătoare. Nu avem nicio jenă să le vorbim copiilor despre alte pericole (vorbitul cu străinii, alergatul cu foarfece în mână, condusul peste limita vitezei și altele), dar din anumite motive mulţi dintre noi suntem tăcuţi atunci când vine vorba de pornografie. Când cineva se uită la ceva pornografic, fie și neintenţionat, dând click pe o reclamă tip pop-up, este intrigat imediat, simte elementul de periculozitate și desigur se simte excitat sexual. În lipsa informaţiilor cu privire la aspectele negative ale pornografiei, ar fi greu pentru oricine să reziste tentaţiei, în special pentru copii, adolescenţi și tineri, la care controlarea impulsivităţii nu este pe deplin formată.

O altă metodă practică pentru a aborda subiectul cu copiii și adolescenţii, într-un efort comun părinţi-profesori, este cuplarea lui cu alte teme de discuţie care privesc sănătatea și în special sănătatea sexuală,. Pentru ca adolescenţii și copiii să poată dezvolta relaţii pozitive și care să le aducă împlinire este important să fie capabili să se angajeze deschis în discuţii despre pericolele pornografiei și să poată evalua impactul consumului de pornografie asupra propriei vieţi.[21] Este esenţial ca părinţii, profesorii și personalul școlar să aibă cunoștinţele necesare, dar și lejeritatea de a discuta cu o persoană dependentă de pornografic, având în același timp capacitatea de a-i oferi sfaturile necesare.[22] Este de asemenea vital ca părinţii și profesorii să poată lucra împreună ca să poată transmite un mesaj unitar. Mai multe idei despre abordarea subiectului sunt oferite în secţiunea „Acţiuni personale și instituţionale”, de mai jos.

Politici pentru personalul școlar[23]

Pe lângă copii și elevi, și cadrele didactice ar trebui considerate răspunzătoare pentru comportamentul lor online. Atunci când se află în incinta instituţiilor de învăţământ, copiii și tinerii trebuie protejaţi de adulţii care consumă pornografie online – profesori, administratori, alt tip de personal sau chiar părinţi sau voluntari care încearcă să folosească dotarea școlii pentru a intra pe site-uri pornografice sau pentru a descărca materiale sexuale explicite. Toate școlile ar trebui să ajungă la un acord privind folosirea resurselor IT ale școlii și să implementeze această politică în vederea protejării copiilor și a personalului. Aceasta presupune ca toţi utilizatorii să semneze un contract cu privire la cum pot fi folosite aceste dotări și să fie instalate programe care să blocheze conţinutul online dubios pe calculatoarele profesorilor, inclusiv pe cele aduse de acasă.

Politici pentru angajaţi. Fiecare școală trebuie să aibă politici prin care să gestioneze situaţiile în care un angajat al instituţiei, un părinte sau un voluntar accesează pornografie, se află în posesia unor materiale pornografice ori se angajează în activităţi care implică pornografia – face fotografii, distribuie imagini prin SMS sau e-mail, se angajează în acte pornografice pe proprietatea școlii sau folosind echipamentul școlii. Aceste politici ar trebui să includă:

– declaraţii ale practicilor acceptabile care să reflecte misiunea școlii și angajamentul de a-i proteja pe copii și tineri cât timp se află în incinta școlii;

– liste cu practici inacceptabile, precum accesarea pornografiei, posesia de materiale pornografice în incinta școlii, angajarea în acte sexuale cu minori, producerea de materiale pornografice cu copii și abuzarea copiilor (pedofili și prădători sexuali);

– o declaraţie care să afirme că toţi angajaţii se vor supune unei verificări a istoricului personal, care va fi updatată periodic;

– o avertizare că orice abuz asupra copiilor va rezulta în concedierea imediată și alertarea forţelor de ordine;

– orice alte măsuri prin care școala poate alege să reacţioneze: monitorizarea calculatorului, limitarea sau interzicerea accesului la calculator, suspendarea imediată din funcţie sau obligativitatea consilierii profesionale;

– instruiri și workshopuri obligatorii despre metodele de depistare și prevenire a comportamentelor necorespunzătoare, atât la elevi, cât și la personalul educaţional.

Vezi Arthur F. Blinci, Making a Difference—Preventing and Dealing With Child Abuse, http://circle.adventist.org/files/jae/en/jae201375040410.pdf

Creștinii și pornografia

Având în vedere că este o problemă tot mai des întâlnită printre creștini, dependenţa de pornografie trebuie abordată și în școlile creștine.[24] Se pare că, prin comparaţie cu alţii, creștinii au anumite vulnerabilităţi specifice în ce privește pornografia online.[25] Tipic, se observă o relaţie inversă între creștinism și dependenţe la modul general, care în mod bizar nu se regăsește și în cazul dependenţei de pornografie.[26] În mod obișnuit, familiile creștine sunt mai puţin educate în ce privește sexualitatea sănătoasă și nesănătoasă și care sunt limitele în relaţiile sexuale sănătoase.[27] Hai să fim sinceri – dacă cineva vrea să afle cum să facă ceva azi, se îndreaptă spre Google: cum să schimbi uleiul la mașină sau unde este cel mai apropiat magazin. Dacă părinţii nu le vorbesc copiilor despre sex, pornografie și masturbare, aceștia vor afla de la prieteni sau de pe internet.[28] Dacă noi, ca părinţi și educatori, nu le vorbim copiilor și tinerilor despre pornografie și sexualitatea sănătoasă, îi invităm să caute pe Google cum se face sex sau care sunt definiţiile diverșilor termeni pe care îi aud la școală – chiar și la o școală creștină. Sute de mii de site-uri pornografice stau la îndemâna oricui cu telefon conectat la internet pentru a „răspunde” acestor întrebări.

Regulile prohibitive stricte cu care unii părinţi creștini își cresc copiii pot cultiva sentimente de rușine și vină în dreptul gândurilor sexuale, ceea ce în final favorizează apariţia dependenţelor sexuale[29], dacă părinţii sau profesorii nu pot explica și care sunt motivele raţionale ale abstinenţei. Studiile au arătat că există o decuplare între credinţele religioase și practicile sexuale, unii creștini aderând la doctrine stricte, dar în același timp petrecând mai bine de 20 de ore pe săptămână pe site-uri pornografice.[30]

Acţiuni personale și instituţionale

Bazându-mă pe ani de experienţă în consilierea persoanelor dependente de pornografie și pe predarea cursurilor de terapie la nivel universitar, cât și pe timpul petrecut studiind dependenţele, comportamentele adictive și reacţiile oamenilor la adicţii, am alcătuit o listă de sfaturi care să îi ajute pe părinţi și pe profesori în conversaţii cu copii, adolescenţi și tineri pe marginea consumului de pornografie.

Fii proactiv! Instalează un software de monitorizare pe toate dispozitivele electronice cu acces la internet (atât cele de acasă, cât și cele de la școală). Aceasta înseamnă că utilizatorii trebuie să obţină permisiunea de la părinţi sau de la conducerea școlii pentru a accesa internetul, care va fi limitat la anumite site-uri și la anumiţi termeni de căutare. Printre cele mai comune opţiuni se numără SpectorSoft, WebWatcher, Tattletale sau Net Nanny. Pentru mai multe informaţii despre securizarea internetului, citiţi articolul scris de Annette Melgosa și Rudy Scott, care poate fi accesat la http://circle.adventist.org//files/jae/en/jae201375032606.pdf .

Stai calm! Fiinţele umane sunt curioase din fire. Fă-le loc în casa ta, la școală sau în clasă conversaţiilor deschise despre pornografie și pericolele ei. Pierderea controlului (prin monologuri furioase ori prin condamnarea sau umilirea copilului) pe un subiect de acest gen este dăunătoare, fiindcă sporește sentimentele de teamă și rușine, două elemente esenţiale pentru apariţia sau consolidarea unei dependenţe. Cartea Proverbelor ne atenţionează să ne păstrăm calmul: „Cel prost întotdeauna își pierde cumpătul, dar un om înţelept îl ţine sub control” (Proverbe 29:11, subl. din orig., NTR). Atunci când copiii te abordează din curiozitate, caută neapărat să le răspunzi calm.

Interesul faţă de sex este normal. Deși pornografia este dăunătoare pentru individ și în special pentru minori, impulsurile sexuale sunt normale și doar pentru că cineva se uită la pornografie nu înseamnă neapărat că este un om rău, că este pervers, că este un pericol pentru alţi copii, că va comite adulter, că se va angaja în sex premarital sau că ar trebui izgonit la periferia societăţii. Câteodată, persoanele care se uită la pornografie pur și simplu au nevoie de o persoană de încredere căreia să i se destăinuie și care să le responsabilizeze faţă de acest comportament, pe care cel mai probabil și ele își doresc să îl elimine. Câteodată au doar nevoie de cineva în care să aibă încredere și care să aibă încredere în ele. Ni se aduce aminte în Proverbe 11:13 că încrederea trebuie cultivată în relaţie cu persoanele care ni se destăinuie.

Ai răbdare! Aplicând lecţia din parabola cu robul nemilos din Matei 18, ne dăm seama că, dacă vrem ca ceilalţi să aibă răbdare cu noi atunci când greșim, și noi trebuie să avem răbdare la rândul nostru. Cei dintre noi care au încercat să renunţe la un obicei, la o dependenţă sau la ceva ce făceau compulsiv, știu cât de greu poate fi. Și lucrurile nu stau altfel la copii, cărora de fapt ar putea să le fie mai greu să renunţe la un obicei prost, din cauza faptului că centrul responsabil cu controlul impulsurilor, din creierul lor, nu este dezvoltat complet. Scăparea de o dependenţă este întotdeauna un proces, niciodată un eveniment singular. Deși ţinta s-ar putea să fie abstinenţa totală, cel mai probabil o persoană dependentă va regresa la vechile tipare de comportament. Ai răbdare, verifică, comunică și responsabilizează persoana în cauză fără să o învinovăţești sau să o umilești (vezi caseta 3).

Ascultă și nu judeca! Biblia îi previne pe creștini să nu se judece unii pe alţii, iar textul din Luca 6:37 este în mod special relevant pentru modul în care ar trebui să ne comportăm cu cei care se împiedică pe drum: „Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi! Nu condamnaţi şi nu veţi fi condamnaţi! Iertaţi şi veţi fi iertaţi!” (NTR). Tinerii care consumă pornografie în mod compulsiv deja știu ce cred alţii despre ei. Se judecă singuri mai aspru decât i-ar judeca alţii, deci cel mai bine este să-i asculţi. Consilierii profesioniști spun că o persoană de încredere și care ascultă ajunge mult mai departe în ajutorarea unei persoane să treacă peste un obstacol decât ajunge cineva care îi judecă caracterul și dorește să îi controleze acţiunile. Familia și școala ar trebui să creeze medii sigure în care copiii/elevii să se simtă încurajaţi să vorbească liber despre ceea ce îi supără. De obicei, oamenii se simt impulsionaţi să se schimbe atunci când simt că ceilalţi îi înţeleg și le pot fi alături în acest proces.

Dă-ţi seama care e momentul să recomanzi un specialist și pe cine! Părinţii, liderii comunităţii și ai bisericii ar trebui să ia cunoștinţă de profesioniști care îi pot ajuta pe cei care se luptă cu probleme de natură sexuală sau de altă natură. În mod ideal, ar trebui să avem alcătuită o listă cu consilieri profesioniști care se bucură de încrederea comunităţii.

Concluzii

La cum stau lucrurile în cultura zilelor noastre, atunci când vor să afle ceva, copiii caută pe internet. Însă internetul este un spaţiu liber, în cea mai mare parte nereglementat, și care nu este mereu un loc prietenos sau folositor pentru copii. Adulţii trebuie să creeze niște spaţii sigure în care copiii și tinerii să obţină ajutorul de care au nevoie pentru a înţelege ce văd pe internet. Dacă vin să vorbească cu tine despre pornografie sau dacă au fost prinși luând contact cu pornografia, cel mai probabil deja simt rușine și vină. Întărirea acestor sentimente nu este aproape niciodată productivă. În schimb, ca părinţi și profesori, ar trebui să avem o discuţie deschisă cu copiii și tinerii despre pericolele pornografiei și ale altor materiale sexuale explicite.

Footnotes
[1]„Numele este un pseudonim”.
[2]„«Internet Safety 101: Pornography Statistics»: http://enough.org/statistics; «Covenant eyes»: http://www.covenanteyes.com/pornstats/ . Cu excepţia situaţiilor în care este altfel precizat, toate site-urile din notele de subsol au fost accesate în februarie 2016.”
[3]„«Internet Pornography by the Numbers: A Significant Threat to Society» ”.
[4]„https://www.netsmartz.org/training”.
[5]„John M. Haney, «Teenagers and Pornography Addiction: Treating the Silent Epidemic». În Gary R. Walz, Jeanne Bleuer și Richard K. Yep, Vistas: Compelling Perspectives on Counseling, American Counseling Association, Alexandria, Va., 2006, p. 49-52; Kingston et al., «The Importance of Individual Differences in Pornography Use: Theoretical Perspectives and Implications for Treating Sexual Offenders», în Journal of Sex Research, vol. 46, nr. 2-3, martie 2009, p. 216-232.”
[6]„Michelle Ayres și Shelley Haddock, «Therapists’ Approaches in Working With Heterosexual Couples Struggling With Male Partners’ Online Sexual Behavior», în Sexual Addiction & Compulsivity, vol. 16, nr. 1, febr. 2009, p. 55-78; Gabriel Cavaglion, «Narratives of Self-help of Cyberporn Dependents», în Sexual Addiction & Compulsivity, vol. 15, nr. 3, aug. 2008, p. 195-216; Alex Kwee, Amy Dominguez și Donald Ferrell, «Sexual Addiction and Christian College Men: Conceptual, Assessment, and Treatment Challenges», în Journal of Psychology and Christianity, vol. 26, nr. 1, martie 2007, p. 3-13; Wendy Maltz, «Out of the Shadows», în Psychotherapy Networker, nr. 33, 2009, p. 26-35.”
[7]„Cooper et al., «Online Sexual Compulsivity: Getting Tangled in the Net», în Sexual Addiction & Compulsivity, vol. 6, nr. 2, 1999, p. 79-104.”
[8]„Annette Melgosa și Rudy Scott, «School Internet Safety: More Than ‘Block It to Stop It», în The Journal of Adventist Education, vol. 75, nr. 3, febr.-mar., 2013), p. 26-31: http://circle.adventist.org//files/jae/en/jae201375032606.pdf ”.
[9]„Gert M. Hald, «Gender Differences in Pornography Consumption Among Young Heterosexual Danish Adults», în Archives of Sexual Behavior, vol. 35, nr. 5, oct. 2006, p. 577-585; Jochen Peter și Patti Valkenburg, «Processes Underlying the Effects of Adolescents’ Use of Sexually Explicit Internet Material: The Role of Perceived Realism», în Communication Research, vol. 37, nr. 3, apr. 2010, p. 375-399.”
[10]„John M. Haney, art. cit.”
[11]„Internet Filter Review, «Internet Pornography Statistics»: http://www.toptenreviews.com/internet-pornography-statistics/ ”.
[12]„Saco et al., «Sexting,» op. cit.”
[13]„Ian O’Donnell și Claire Milner, Child Pornography: Crime, Computers, and Society, Willan Publishing, Portland, Ore., 2007; Michelle Lillie, «The Connection Between Sex Trafficking and Pornography»: http://humantraffickingsearch.net/wp/the-connection-between-sex-trafficking-and-pornography/ ”.
[14]„Majoritatea ţărilor au legi precise care vizează producerea, posesia, distribuirea, primirea sau posesia în scopul distribuirii de pornografie, în special pornografie juvenilă (persoane sub 18 ani). Accesarea repetată a site-urilor care conţin imagini pornografice cu minori sugerează un anume tipar comportamental și poate fi folosită ca dovadă la tribunal. În SUA, adulţii care le permit copiilor să se uite la pornografie (fie că se uită la acte sexuale consensuale între adulţi, fie că se uită la acte sexuale consensuale între minori) pot fi acuzaţi de neglijenţă și periclitarea sănătăţii copilului. Pentru mai multe informaţii, vezi Departamentul de Justiţie al Statelor Unite, «Citizen’s Guide to U.S. Federal Law on Child Pornography», https://www.justice.gov/criminal-ceos/citizens-guide-us-federal-law-child-pornography . Peste 115 ţări se află în prezent într-un program de instruire derulat de Centrul Internaţional pentru Copii Dispăruţi și Exploataţi, în vederea prinderii și condamnării prădătorilor sexuali: http://www.icmec.org/train/law-enforcement/ ”.
[15]„Adaptare după http://www.netsmartz.org/ChildrenAsVictims  ”.
[16]„Natasha Petty Levert, «A Comparison of Christian and Non-Christian Males, Authoritarianism, and Their Relationship to Internet Pornography Addiction/Compulsion», în Sexual Addiction & Compulsivity, vol. 14, nr. 2, mai 2007, p. 145-166.”
[17]„ibidem.”
[18]„Jesse Abell, Timothy Steenbergh și Michael Boivin, «Cyberporn in the Context of Religiosity», în Journal of Psychology and Theology, vol. 34, nr. 2, iunie 2006, p. 165-171. ”.
[19]„Natasha Petty Levert, art. cit.”
[20]„Mark Laaser și Louis Gregoire, «Pastors and Cybersex Addiction», în Sexual and Relationship Therapy, vol. 18, nr. 3, aug. 2003, p. 395-404.”
[21]„Paul Cannon și Carol Cannon, «Stranger in the House: Living With a Sexual Addict», în Vibrant Life, vol. 94, nr. 5, sept.-oct. 1994, p. 22, 23.”
[22]„David Delmonico și Patrick Carnes, «Virtual Sex Addiction: When Cybersex Becomes the Drug of Choice», în Cyberpsychology & Behavior, vol. 2, nr. 5, febr. 1999, p. 457-463.”
[23]„Compilare din diverse surse.”
[24]„Idem; Martha Turner, «Uncovering and Treating Sex Addiction in Couples Therapy», în Journal of Family Psychotherapy, vol. 20, nr. 2-3, iulie 2009, p. 283-302.”
[25]„Mark White și Thomas Kimball, «Attributes of Christian Couples With a Sexual Addiction to Internet Pornography», în Journal of Psychology and Christianity, vol. 28, nr. 4, dec. 2009, p. 350-359.”
[26], „ibidem.”
[27]„Jesse Abell et al., art. cit.”
[28]„Cei care se luptă cu dependenţa de pornografie sunt deseori victime ale unei forme de traumă care le-a violat și perturbat dezvoltarea emoţională, psihică, sexuală sau spirituală. Această traumă rezultă în inabilitatea de a recunoaște limitele normale și în dispoziţia de a se expune comportamentelor riscante. Vezi Mark Laaser și Louis Gregoire, art. cit. ”.
[29]„Stephen James și David Thomas, Wild Things: The Art of Nurturing Boys, Tyndale House Publishers, Carol Stream, Ill., 2009, p. 316, 317.”
[30]„John M. Haney, art. cit.”

„Numele este un pseudonim”.
„«Internet Safety 101: Pornography Statistics»: http://enough.org/statistics; «Covenant eyes»: http://www.covenanteyes.com/pornstats/ . Cu excepţia situaţiilor în care este altfel precizat, toate site-urile din notele de subsol au fost accesate în februarie 2016.”
„«Internet Pornography by the Numbers: A Significant Threat to Society» ”.
„John M. Haney, «Teenagers and Pornography Addiction: Treating the Silent Epidemic». În Gary R. Walz, Jeanne Bleuer și Richard K. Yep, Vistas: Compelling Perspectives on Counseling, American Counseling Association, Alexandria, Va., 2006, p. 49-52; Kingston et al., «The Importance of Individual Differences in Pornography Use: Theoretical Perspectives and Implications for Treating Sexual Offenders», în Journal of Sex Research, vol. 46, nr. 2-3, martie 2009, p. 216-232.”
„Michelle Ayres și Shelley Haddock, «Therapists’ Approaches in Working With Heterosexual Couples Struggling With Male Partners’ Online Sexual Behavior», în Sexual Addiction & Compulsivity, vol. 16, nr. 1, febr. 2009, p. 55-78; Gabriel Cavaglion, «Narratives of Self-help of Cyberporn Dependents», în Sexual Addiction & Compulsivity, vol. 15, nr. 3, aug. 2008, p. 195-216; Alex Kwee, Amy Dominguez și Donald Ferrell, «Sexual Addiction and Christian College Men: Conceptual, Assessment, and Treatment Challenges», în Journal of Psychology and Christianity, vol. 26, nr. 1, martie 2007, p. 3-13; Wendy Maltz, «Out of the Shadows», în Psychotherapy Networker, nr. 33, 2009, p. 26-35.”
„Cooper et al., «Online Sexual Compulsivity: Getting Tangled in the Net», în Sexual Addiction & Compulsivity, vol. 6, nr. 2, 1999, p. 79-104.”
„Annette Melgosa și Rudy Scott, «School Internet Safety: More Than ‘Block It to Stop It», în The Journal of Adventist Education, vol. 75, nr. 3, febr.-mar., 2013), p. 26-31: http://circle.adventist.org//files/jae/en/jae201375032606.pdf ”.
„Gert M. Hald, «Gender Differences in Pornography Consumption Among Young Heterosexual Danish Adults», în Archives of Sexual Behavior, vol. 35, nr. 5, oct. 2006, p. 577-585; Jochen Peter și Patti Valkenburg, «Processes Underlying the Effects of Adolescents’ Use of Sexually Explicit Internet Material: The Role of Perceived Realism», în Communication Research, vol. 37, nr. 3, apr. 2010, p. 375-399.”
„John M. Haney, art. cit.”
„Internet Filter Review, «Internet Pornography Statistics»: http://www.toptenreviews.com/internet-pornography-statistics/ ”.
„Saco et al., «Sexting,» op. cit.”
„Ian O’Donnell și Claire Milner, Child Pornography: Crime, Computers, and Society, Willan Publishing, Portland, Ore., 2007; Michelle Lillie, «The Connection Between Sex Trafficking and Pornography»: http://humantraffickingsearch.net/wp/the-connection-between-sex-trafficking-and-pornography/ ”.
„Majoritatea ţărilor au legi precise care vizează producerea, posesia, distribuirea, primirea sau posesia în scopul distribuirii de pornografie, în special pornografie juvenilă (persoane sub 18 ani). Accesarea repetată a site-urilor care conţin imagini pornografice cu minori sugerează un anume tipar comportamental și poate fi folosită ca dovadă la tribunal. În SUA, adulţii care le permit copiilor să se uite la pornografie (fie că se uită la acte sexuale consensuale între adulţi, fie că se uită la acte sexuale consensuale între minori) pot fi acuzaţi de neglijenţă și periclitarea sănătăţii copilului. Pentru mai multe informaţii, vezi Departamentul de Justiţie al Statelor Unite, «Citizen’s Guide to U.S. Federal Law on Child Pornography», https://www.justice.gov/criminal-ceos/citizens-guide-us-federal-law-child-pornography . Peste 115 ţări se află în prezent într-un program de instruire derulat de Centrul Internaţional pentru Copii Dispăruţi și Exploataţi, în vederea prinderii și condamnării prădătorilor sexuali: http://www.icmec.org/train/law-enforcement/ ”.
„Natasha Petty Levert, «A Comparison of Christian and Non-Christian Males, Authoritarianism, and Their Relationship to Internet Pornography Addiction/Compulsion», în Sexual Addiction & Compulsivity, vol. 14, nr. 2, mai 2007, p. 145-166.”
„ibidem.”
„Jesse Abell, Timothy Steenbergh și Michael Boivin, «Cyberporn in the Context of Religiosity», în Journal of Psychology and Theology, vol. 34, nr. 2, iunie 2006, p. 165-171. ”.
„Natasha Petty Levert, art. cit.”
„Mark Laaser și Louis Gregoire, «Pastors and Cybersex Addiction», în Sexual and Relationship Therapy, vol. 18, nr. 3, aug. 2003, p. 395-404.”
„Paul Cannon și Carol Cannon, «Stranger in the House: Living With a Sexual Addict», în Vibrant Life, vol. 94, nr. 5, sept.-oct. 1994, p. 22, 23.”
„David Delmonico și Patrick Carnes, «Virtual Sex Addiction: When Cybersex Becomes the Drug of Choice», în Cyberpsychology & Behavior, vol. 2, nr. 5, febr. 1999, p. 457-463.”
„Compilare din diverse surse.”
„Idem; Martha Turner, «Uncovering and Treating Sex Addiction in Couples Therapy», în Journal of Family Psychotherapy, vol. 20, nr. 2-3, iulie 2009, p. 283-302.”
„Mark White și Thomas Kimball, «Attributes of Christian Couples With a Sexual Addiction to Internet Pornography», în Journal of Psychology and Christianity, vol. 28, nr. 4, dec. 2009, p. 350-359.”
„Jesse Abell et al., art. cit.”
„Cei care se luptă cu dependenţa de pornografie sunt deseori victime ale unei forme de traumă care le-a violat și perturbat dezvoltarea emoţională, psihică, sexuală sau spirituală. Această traumă rezultă în inabilitatea de a recunoaște limitele normale și în dispoziţia de a se expune comportamentelor riscante. Vezi Mark Laaser și Louis Gregoire, art. cit. ”.
„Stephen James și David Thomas, Wild Things: The Art of Nurturing Boys, Tyndale House Publishers, Carol Stream, Ill., 2009, p. 316, 317.”